23,969 matches
-
dinastii ale Franței a fost abrogată. Prințul Louis a devenit un om de afaceri de succes cu o serie de interese financiare în Africa. În 1951 prințul a trimis o coroană memorială care purta însemnul napoleonic 'N' la funerariile Prințului Moștenitor Wilhelm, fiul împăratului detronat al Germaniei, Wilhelm al II-lea. Acest lucru a fost văzut ca un gest ironic de regaliști, având în vedere faptul că era vorba de Casa germana de Hohenzollern, care a învins și a detronat propria
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
saxoni au revenit în armata imperială. La Leipzig, la 17 aprilie 1692, Johann George s-a căsătorit cu Eleonore Erdmuthe de Saxa-Eisenach. Tânărul Elector a fost forțat să se căsătorească de către mama sa, Prințesa Anna Sofia a Danemarcei, care dorea moștenitori legitimi pentru Electorat și în special dorea să pună capăt relației dintre fiul ei și Magdalena Sibylla de Neidschutz. Johann George al III-lea, ultimul Elector încercase să despartă pe cei doi iubiți, probabil pentru că el a fost conștient de
Johann George al IV-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/326330_a_327659]
-
4 aprilie 1694, în brațele Electorului, care, de asemenea, a fost infectat. Johann George a murit 23 de zile mai târziu, la 27 aprilie, la vârsta de 25 de ani. A fost înmormântat la catedrala Freiberg. Pentru că a murit fără moștenitori legitimi (Eleonore a suferit două avorturi în timpul căsătoriei lor, în august 1692 și în februarie 1693), a fost succedat de fratele său mai mic, Frederic Augustus I. Noul Elector a luat-o sub tutela lui pe mica orfană Wilhelmina Maria
Johann George al IV-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/326330_a_327659]
-
Conte de Paris, Duce de Franța șeful Casei de Orléans și a Ducesei Marie Therese de Württemberg. Potrivit orléaniștilor el este în linia de succesiune la tronul Franței. Inițial fratele său mai mare, Prințul François, Conte de Clermont, a fost moștenitor la șefia Casei de Orléans și numit Delfin al Franței însă mama sa a suferit de toxoplasmoză în timpul sarcinii așa încât Prințul François suferă de dizabilități mentale, ca și sora lui mai mică, Prințesa Blanche. În 2006, tatăl lor și-a
Prințul Jean, Duce de Vendôme () [Corola-website/Science/326377_a_327706]
-
Alexandru ÎI Karadjordjevic, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei ( (n. 17 iulie 1945), a fost ultimul prinț moștenitor al Regatului Iugoslavia și este șeful Casei de Karađorđević. Alexandru este singurul copil al fostului rege Petru al II-lea al Iugoslaviei și a Prințesei Alexandra a Greciei și
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
Alexandru ÎI Karadjordjevic, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei ( (n. 17 iulie 1945), a fost ultimul prinț moștenitor al Regatului Iugoslavia și este șeful Casei de Karađorđević. Alexandru este singurul copil al fostului rege Petru al II-lea al Iugoslaviei și a Prințesei Alexandra a Greciei și Danemarcei. El preferă titlul de "Prințul Moștenitor Alexandru", titlu pe care
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
a fost ultimul prinț moștenitor al Regatului Iugoslavia și este șeful Casei de Karađorđević. Alexandru este singurul copil al fostului rege Petru al II-lea al Iugoslaviei și a Prințesei Alexandra a Greciei și Danemarcei. El preferă titlul de "Prințul Moștenitor Alexandru", titlu pe care l-a deținut în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia, un stat comunist, timp de primele patru luni jumătate ale vieții sale, de la 17 iulie (nașterea să) până la deportarea tatălui său de către partidul comunist la sfârșitul lunii noiembrie
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
invazia Iugoslaviei în 1941; în ciuda înfrângerii ocupanților germani, el nu a putut să se întoarcă în Iugoslavia, liderul comunist Tito a preluat puterea și a împiedicat revenirea familiei regale. Guvernul britanic a cedat temporar suveranitatea asupra suitei Iugoslaviei așa încât prințul moștenitor să se poată naște pe teritoriu iugoslav. A fost botezat la Westminster Abbey. Nașii săi au fost: Regele George al VI-lea și Prințesa Elisabeta, astăzi regina Elisabeta a II-a. A primit acelați prenume că al bunicului său asasinat
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
murit în Statele Unite în 1970. Alexandru decide totuși, să nu ia titlul de rege, dar niciodată nu a făcut nici o declarație publică de renunțare la drepturile sale dinastice la tronul Regatului Iugoslaviei. Prin urmare, aceasta rămâne în mod oficial Prinț Moștenitor al Șerbiei. La 1 iulie 1972 la Villamanrique de la Condesa, în apropiere de Sevillia, Spania, el s-a căsătorit cu Prințesa Maria da Gloria de Orléans-Braganza. Ei au avut trei fii: Căsătorindu-se cu o romano-catolică, Alexandru a pierdut locul
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
De asemenea, el era descendent al reginei Victoria și prin fiica ei cea mare, Victoria. Fiii săi au rămas în linia de succesiune la tronul britanic. Alexandru și Maria da Gloria au divorțat în 1985. La 20 septembrie 1985, Prințul Moștenitor Alexandru s-a recăsătorit civil cu Katherine Clairy Batis, fiica lui Robert Batis și a Annei Dosti, și religios a doua zi la biserică ortodoxă sârbă Sf. Sava, Notting Hill, Londra. Alexandru a mers pentru prima data in Iugoslavia în
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea palatul este cumpărat de stat pentru Corpul IV de armată, aici fiind adăpostite Comandamentul, Brigada de artilerie, Serviciul de Geniu și alte unități militare. Casa continuă să fie reședință regală pentru Carol I și prințul moștenitor Ferdinand și soția sa Maria. În timpul Primului Război Mondial, datorită ofensivei armatelor Puterilor Centrale soldată cu ocuparea Bucureștiului, conducerea României se refugiază la Iași care devine astfel capitala de război a țării. În această perioadă reședință oficială a regelui Ferdinand a fost
Casa Cantacuzino-Pașcanu din Iași () [Corola-website/Science/326393_a_327722]
-
intre în conflict cu ea, deoarece el a suspectat-o a fi pro-daneză. În 1604, Carol al IX-lea a lăsat instrucțiuni prin care ea ar fi trebuit să fie regenta în cazul în care el moare iar fiul și moștenitorul lor era încă minor. În 1605 ea a acționat ca regentă în timpul absenței soțului ei. Este cunoscut faptul că ea ar fi împiedicat alegerea fiului ei mai mic Carol Filip pe tronul Rusiei în 1610-1612 ținându-l acasă când ar
Christina de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/326409_a_327738]
-
, cunoscut drept Don Carlos (8 iulie 1545 - 24 iulie 1568), a fost fiul cel mare și moștenitorul regelui Filip al II-lea al Spaniei. Mama lui a fost Maria a Portugaliei, fiica regelui Ioan al III-lea al Portugaliei. Din cauza consangvinității, Carlos s-a născut diform și suferind de o instabilitate psihică, de care nu a scăpat
Carlos, Prinț de Asturia () [Corola-website/Science/322514_a_323843]
-
moștenitoare a tronului. Născută Charlotte Louise Juliette Louvet în Constantine, Algeria, a fost fiica nelegitimă a cântăreței de cabaret Marie Juliette Louvet și a Prințului Louis al II-lea. Dacă Louis al II-lea ar fi murit fără să lase moștenitori legitim, tronul din Monaco urma să fie moștenit de Wilhelm, ducele german de Urach, vărul lui Louis al II-lea, fiul Prințesei Florestine de Monaco. Pentru a preveni acest lucru, la 15 mai 1911 a fost adoptată o lege prin
Prințesa Charlotte, Ducesă de Valentinois () [Corola-website/Science/322544_a_323873]
-
publicată între 1910 și 1915, cu operele complete ale lui Arhimede. Nu se știe cum manuscrisul a fost adus ulterior în Franța. Din 1920, manuscrisul a stat la Paris într-un apartament necunoscut al unui colecționar de manuscrise și la moștenitorul acestuia. În 1998 dreptul de proprietate al manuscrisului a fost în disput la curtea federală din New York între "Patriarhia Ortodoxă Greacă din Ierusalim" și "Casa de Licitație Christie Inc". Cu mult timp în urmă, manuscrisul lui Arhimede a stat în
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
de manufactură. Între 1590 și 1595, Francisc Ernest, arhiducele Țărilor de Jos, colecțioanează tablouri flamande. Printre acestea se numără "Anotimpurile anului" și "Nuntă țărănească", pictate de Pieter Bruegel, artist îndrăgit și susținut de arhiduce. În anul 1605, Carol, fiul și moștenitorul lui Ferdinand al II-lea, vinde colecția din Ambras împăratului Rudolf al II-lea. Acesta transferă cîteva lucrări la curtea la Curtea din Praga, dar cea mai mare parte a colecției rămâne în castelul din Tirol. Iubitor și cunoscător de
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
Prințul Moștenitor Gustav al Suediei, Prinț de Vasa (9 noiembrie 1799 - 4 august/5 august 1877), a fost fiul regelui Gustav al IV-lea al Suediei și a reginei Frederica de Baden. După naștere a fost plasat sub supravegherea doamnei de onoare
Gustav, Prinț de Vasa () [Corola-website/Science/322598_a_323927]
-
Amelie de Baden. Au divorțat în 1843. Fiul lor Louis care s-a născut în 1832 a murit la scurt timp după naștere. Fiica lor, Prințesa Carola, s-a căsătorit cu regele Albert I al Saxoniei însă nu au avut moștenitori. Gustav a murit la 5 august 1877. În 1884, rămășițele sale (și ale fiului său) au fost mutate la Stockholm pentru a fi înmormântat lângă tatăl său.
Gustav, Prinț de Vasa () [Corola-website/Science/322598_a_323927]
-
, (15 ianuarie 1893 - 14 mai 1943) a fost ultimul Prinț Moștenitor al Saxoniei. A fost moștenitorul regelui Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei, în momentul abolirii monarhiei la 13 noiembrie 1918. Prințul s-a născut la 15 ianuarie 1893 la Dresda, Saxonia, Germania. El a fost fiul cel mare al
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]
-
, (15 ianuarie 1893 - 14 mai 1943) a fost ultimul Prinț Moștenitor al Saxoniei. A fost moștenitorul regelui Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei, în momentul abolirii monarhiei la 13 noiembrie 1918. Prințul s-a născut la 15 ianuarie 1893 la Dresda, Saxonia, Germania. El a fost fiul cel mare al Prințului Frederic Augustus, mai târziu
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]
-
Copiii au fost educați de tutori privați într-o "școală a prinților" înființată de tatăl lor la curtea saxonă. Cele mai multe dintre cadrele didactice erau protestante; acest lucru a contribuit la atitudinea sa ecumenică de mai târziu. Georg a devenit Prinț Moștenitor de la vârsta de unsprezece ani, când tatăl său a urcat pe tron în 1904. După ce a absolvit școala în 1912, Georg a studiat științele politice timp de trei luni la Universitatea din Breslau. Apoi a început studiile economice. Georg a
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]
-
comandat acest regiment atât pe fronul de est cât și pe frontul din vest. A deținut comanda până la 22 mai 1918. În primăvara anului 1918, ziarele au anunțat logodna prințului cu Ducesa Marie Amelia, fiica lui Albrecht, Duce de Württemberg, moștenitorul tronului Regatului Württemberg. Sfârșitul monarhiei saxone și dorința prințului de a deveni preot a dus la ruperea logodnei. Ducesa a murit nemăritată în 1923.
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]
-
ai Prințesei Ludovika de Bavaria. A fost sora mai mică a împărătesei Sisi a Austriei care s-a căsătorit cu împăratul Franz Joseph I. Cumnată a împăratul Franz Joseph I al Austriei s-a căsătorit din motive politice cu Prințul moștenitor Francisc, fiul regelui Ferdinand al II-lea al celor Două Sicilii. Căsătoria prin procură a avut loc la Munchen la 9 ianuarie 1859; prințul Luitpold al Bavarie (viitorul regent) l-a reprezentat pe mire. La 13 ianuarie Maria s-a
Maria Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/322604_a_323933]
-
fost așteptată de socrul ei regele Ferdinand al II-lea, deja foarte bolnav, de Ducele de Calabria soțul ei, de cei nouă frați vitregi și de regina Maria Tereza, a doua soție a regelui, care conducea familia inclusiv pe prințul moștenitor cu autoritate prin impunerea ideilor sale ultraconservatoare. Ducele de Calabria era un tânăr interesat doar de opere de pietate și de viețile sfinților, nu vorbea germana în timp ce soția sa nu vorbea italiana. Suferind de fimoză n-a putut consuma căsătoria
Maria Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/322604_a_323933]
-
de Austria. Iosif și fratele său mai mare, Pedro (care a murit la vârsta de doi ani), aveau o soră mai mare și trei frați mai mici. După moartea fratelui său mai mare, Iosif a devenit Prinț al Braziliei ca moștenitor aparent al regelui, și Duce de Braganza. Lui Iosif îi plăcea vânătoarea și opera. El a adunat una dintre cele mai mari colecții de opere din Europa. La 19 ianuarie 1729, Iosif se căsătorește cu infanta Mariana Victoria a Spaniei
Iosif I al Portugaliei () [Corola-website/Science/322669_a_323998]