23,406 matches
-
1934, având subtitlul „Literar, artistic, social” (în total patru numere). Director este Victor Gr. Constantin, iar redactori - George Lesnea, Beno Ceaușansky, Marcel Rosen. În articolul Predoslovie, din primul număr, este exprimată atitudinea neconformistă și independentă a tinerilor redactori. Pe un ton foarte avântat și polemic e ironizată generația matură, dorința publicației fiind aceea de a dovedi că Iașul „nu e o cetate a agoniei și a descompunerii”. Fără a avea un program ideologic sau estetic explicit, revista se remarcă prin deosebita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285763_a_287092]
-
și 21 ianuarie 1933, cu subtitlul „Organ al Societății Studenților Macedo-Români”, sub conducerea unui comitet. Redactor responsabil: I. Caranica. De la numărul 2/1932 redactor responsabil devine I. Ghițea, iar de la numărul 7/1932, Manoil Stamate. Așa cum se arată, pe un ton ferm, în articolul-program, principala dorință a revistei este de a atrage atenția asupra situației dificile a românilor sud-dunăreni, a căror identitate etnică și culturală era în pericol. În acest scop, G. publică numeroase articole pe teme de actualitate, însemnări, informații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287335_a_288664]
-
culese din gura poporului, precum și câteva volume de povești și snoave, care îi aduc laude și încurajări din partea lui B. P. Hasdeu, Lazăr Șăineanu, N. Iorga, Ilarie Chendi, Émile Picot. Ele se definesc printr-o accentuată notă realistă și un ton glumeț, caracteristice, de altfel, creațiilor populare. Înșiră-te mărgărite cu dalbe flori aurite, Împărăția Arăpușchii sau Răsplata Sfintei Sâmbete sunt câteva basme semnificative, chiar dacă nu dezvoltă motive inedite. Trei i-au fost traduse în franceză de Jules Brun. Snoavele valorizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
caracteristice, de altfel, creațiilor populare. Înșiră-te mărgărite cu dalbe flori aurite, Împărăția Arăpușchii sau Răsplata Sfintei Sâmbete sunt câteva basme semnificative, chiar dacă nu dezvoltă motive inedite. Trei i-au fost traduse în franceză de Jules Brun. Snoavele valorizează același ton popular vioi, ce le sporește savoarea. Se poate constata că S. s-a străduit, ca și Al. Vasiliu, I. G. Sbiera sau Ion Pop-Reteganul, să fie cât mai aproape de originalul popular, conformându-se astfel recomandărilor făcute de B. P. Hasdeu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
și noi își îndreptățește cariera, prestigiul prin expresivitatea frescei sociale, prin surprinderea substanțială a unui mecanism caracterologic, transpus, metonimic, într-un personaj exemplar. De unde vine totuși rezistența romanului, atât de șubred la analiză? Din marea siguranță a desenului și a tonurilor fundamentale. Tabloul e lucrat repede, în fierbințeala intuiției, prin contururi și gesturi schematice, renunțându-se la detalii. [...] Simplificarea colorilor și a liniilor face ca tabloul să fie cu atât mai neted cu cât e mai îndepărtat. După încetarea lecturii, conștiința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
atât mai neted cu cât e mai îndepărtat. După încetarea lecturii, conștiința cititorului adaugă singură detaliile. Chiar divagațiile, moralitățile, naivele satanisme și angelisme de foileton, susținute de o atât de solidă schelărie, devin savuroase, formând un stil al vremii, un ton arheologic, multicolor, oriental, de o împestrițare de Halima. G. CĂLINESCU SCRIERI: Escursiuni în Germania meridională. Memorii artistice, istorice și critice (1858), I, București, 1860; Mateo Cipriani, Bergamo și Slujnicarii, București, 1861; Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Hieroglifele sunt trasate În forme rapide, cursive, reduse la adevărate forme grafice, suport pentru lectură mai mult decât realități grafice dotate cu o viață autonomă care să depășească simpla notație verbală, așa cum se Întâmpla În epoca piramidelor. Diferit este și tonul multor astfel de formule care sunt adesea dotate scolastic cu un titlu care, ca În cazul unui „reunirea cu propria familie Dincolo”, au mai degrabă un aspect burghez față de destinul unic În lumea de „dincolo”, revendicat constant În formulele regale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Își puse inima În ea și o lăsă să-i contemple Înfățișarea divină... Maiestatea acestui zeu făcu ceea ce dori cu ea, iar ea Îl lăsă să se bucure de ea și Îl sărută... (Urk. IV 218 sqq.). Astfel, cu un ton care se complace În a fi mitologic, este narată hierogamia din care se naște regina Hatshepsut. Tema este analogă celei din povestea găsită Îxe "Horus"n papirusul Westcar: dar unirea zeului cu o muritoare este văzută din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tocmai portul fluvial Memphis, baza expedițiilor militare: dar tocmai pentru că sunt străini, aceștia sunt, cu siguranță, mai puțin legați de structurile rituale obișnuite. Un Înțelept din epocă, Ani, autor al unei culegeri de maxime, arată care ar trebui să fie tonul raporturilor dintre om și zeu3: șZeiiț știu dacă o persoană este flămândă sau sătulă În casa sa, chiar dacă este ascunsă de pereți. Nu te descuraja; zeul tău Îți va da hrană (VI, 7-10). Adu ofrande zeului tău și ferește-te
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Jos) la Busiri... În mormântul lui Anubis (trad. Vandier). Este evident că aceste discursuri au un sens, chiar dacă nouă ne scapă. Și este totodată clar că o experiență religioasă vie nu se poate baza pe ele. Cu siguranță altul este tonul unei religii care pune stăpânire pe conștiință fără aprobarea teologilor. Ptolemeii au Înțeles acest lucru și același Ptolemeu, pe care l-am văzut preaslăvindu-l pe berbecul din Mendes, a cerut de la doi teologi, unul grec (Eumolpis Timotei) și altul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care suveranul panteonului grec capătă trăsăturile puterii cosmice ce conduce totul și ordonează viața umană după legile Logos-ului universal, parametru și măsură de inflexibilă a conduitei morale a individului. Știrea lui Diogenes Laertios referitoare la experiența lui Zenon, În ciuda tonului ei anecdotic, este oglinda fidelă a unei situații reale care, specifică acestui moment al veacului al IV-lea Î.Hr., va rămâne - chiar și cu transformările, unele importante, ale condițiilor istorice - neschimbată În substanță pe tot parcursul perioadei elenistice și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
merita, Își va primi pedeapsa În lumea aceasta sau În cealaltă etc., și, mai mult, vorbește Împotriva „zeilor” (da¶va), care sunt, evident, divinități tradiționale, punând o Întrebare retorică: „au fost vreodată zeii, o Stăpâne, protectori buni?” (Yasna 44, 20). Tonul monoteist - un tip aparte de monoteism, despre care s-a vorbit - al acestui text este clar: Domnul Înțelept este creatorul tuturor lucrurilor. Acesta este un concept care revine și În altă parte, În G³th³, ca, de exemplu, În Yasna 45
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
studiat obiceiurile cu obiectivitatea și detașarea unui etnolog modern, a avut de mai multe ori ocazia să observe capetele dușmanilor, depozitate de războinicii galezi În arhitravele caselor lor; este interesant de observat contrastul dintre filozofica toleranță a lui Posidonius și tonul acuzator al lui Strabon car i-a păstrat mărturia: La nechibzuința lor celții mai adaugă și o trăsătură barbară și stranie, care se Întâlnește Îndeosebi la populațiile nordice, ca de pildă, atârnarea capetelor dușmanilor de gâturile cailor, la Întoarcerea din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
drumului, să se întoarcă acasă cu amintiri de neuitat. A apărut cu câtva timp în urmă o carte foarte interesantă despre istoria lui Israel: I. FINKELSTEIN - N.A. SILBERMANN, The Bible Unearthed (New York 2001). Cartea a suscitat confuzie mai ales din cauza tonului cam provocator al unor afirmații. Totuși, în mare, este un volum de mare valoare cât privește aspectul arheologic și istoric. Diferite teze propuse de Finkelstein și Silbermann se găsesc și în această carte. Mi se pare totuși că aspectul literar
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
așa. În fine, ne putem întreba cine a mers să numere cadavrele asiriene în tabăra lor? Cum putem explica intervenția îngerului Domnului în 2Rg 19,35? Întreaga povestire din 2Rg 18,17-19,37 (Is 36-37) descrie invazia asiriană cu un ton aparte pentru că vrea să „citească” evenimentele după criterii religioase. Conform mijloacelor literare ale epocii, sugerează un „al doilea nivel de lectură” ca să nu confundăm simpla cronică a evenimentelor precum cea pe care o găsim, de exemplu, în scurta povestire din
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Isaia descrie situația prin imagini poetice ce corespund exact împrejurării: toată țara a fost distrusă de invazie, dar Ierusalimul a fost cruțat datorită lui Dumnezeu. Însă Isaia vede și dezolarea care lovește țara ca o pedeapsă divină. Suntem departe de tonul destul de triumfal din 2Rg 18,17-19,37 (Is 36-37). Un al doilea text care merită să fie citat este Is 22,1-14, un text care, după majoritatea exegeților, datează tot din perioada invaziei asiriene: 1Profeție asupra văii viziunilor. De ce vă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
vom muri!” 14Domnul oștirilor mi-a descoperit și mi-a zis: „Nu vi se va ierta nelegiuirea aceasta până nu veți muri”, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor. Textul, care ar cere o explicație detaliată, nu cheamă poporul la bucurie. Din contra, tonul este întunecat și aproape lugubru. „Victoria” este doar aparentă. Grosso modo, profetul reproșează poporului său că nu înțelege și nu că are o viziune prea parțială a evenimentelor. Nici înainte și nici după invadarea lui Iuda nu a reușit să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fost rezultatul politicii greșite și consecințele au fost înspăimântătoare. Poporul, însă, se bucură pentru că cetatea Ierusalimului nu a fost cucerită. Tristă consolare, spune profetul, și greșeala voastră nu va rămâne fără efecte catastrofale. Și în acest caz suntem departe de tonul povestirii din 2Rg 18,17-19,37. 4. Câteva reflecții a posteriori Dacă am fi putut cumpăra un ziar după invazia asiriană a țării lui Iuda în 701 î.C., de la Ierusalim sau de la Ninive, am fi citit probabil titluri de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
vibrând, /Pol criptic, în fapt inexistând/ Îl afli teoretic, postulând” (Modul barbian), dublate de muzicalitatea preluată direct din cântecul folcloric: „Auzit-ați de un Vlad/ Dus de mic la Țarigrad/ Să deprindă din Coran/ Suflet rău de otoman?” (Balada Vladului). Tonul și tematica se diversifică în următoarele plachete, În punctul de criză (1981) și Sonete euclidiene (1983), sobrietatea fiind nuanțată de lirism și melancolie. Deși se consideră „robul rațiunii”, V. practică și un discurs în care sensibilitatea pesimistă (bacoviană) străpunge abstractul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
o reluare a tipului de colocviu țărănesc de la „poiana lui Iocan” al lui Marin Preda, purtat aici pe marginea șanțului sau la MAT-ul din sat. Un „decameron” în care mai multe personaje spun povești, despre ei și despre alții. Tonul este însă naturalist, rebrenian, cu bătăi, răzbunări, omoruri, închisori, o atmosferă crudă, neidealizată. O excepție de la tema țărănească se află în romanul Geniul și închipuirea (1997), care tratează tema creatorului de geniu, văzut ca o „pendulare dramatică” între aspirație și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
atât împotriva lui însuși, cât și împotriva credinței. Din dorința de a valorifica posibilitățile oferite de genul liric, a alcătuit epigrame în metru antic. Sub influența romantismului german, nuvelele Suferințe (Din ziarul unui june) și Mici escursiuni apelează frecvent la tonul patetic wertherian, insistând asupra sensibilității bolnăvicioase a eroilor. Sedus de ritmul prozei, scriitorul se adresează legendelor și basmelor populare, de la care împrumută un șir de elemente specifice, constituind temelia a două legende în proză. Legendele sale, cea mai reușită dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
îl acuză pe Cezar Petrescu de plagiat după Guy de Maupassant). O. l. tipărește o scrisoare a lui Panait Istrati și răspunsul lui Ion Pas, care îi reproșează „confuzia ideologică” în care se complace și nerespectarea unor promisiuni mai vechi. Tonul periodicului este plin de vervă, ofensiv, uneori cu accente polemice. Mai colaborează Alexandru Bilciurescu, Ilarie Voronca, Tudor Teodorescu-Braniște, Victor Eftimiu. N.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
Menon, figura (schema) este definită ca „limită a corpului solid“ (peras stereou) . La fel, când discută despre locul pe care îl ocupă un corp, Aristotel îl identifică cu acela care este marcat „de suprafață și de celelalte limite“ (epiphaneias kai ton loipon peraton). Este esențial să înțelegem însă că peste tot în aceste cazuri limita nu este suprafața goală a corpului, care îl caracterizează în inerția exteriorității sale și îl face distinct, la nivelul acestei exteriorități, de celelalte corpuri. Limita este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de britanici. Nu va fi nici o prăbușire". Siguranța lui fermă readuse imediat calmul în rîndul celorlalți. Harriet se uită la Guy, care nu-și dădea seama de tulburarea pe care o provocase. Drucker observă acest lucru și spuse pe un ton liniștit: "Este adevărat că afacerile noastre depind de prosperitatea Germaniei. Dar legăturile noastre au fost stabilite cu multă vreme în urmă. Nu-i iubim pe nemți mai mult decît îi iubești dumneata. Dar nu noi am declanșat războiul. Trebuie să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un istoric. Își scria articolele cu o emoție atît de spontană, încît și astăzi sînt citite ca niște strigăte de durere. Indiferent dacă avea sau nu dreptate. Sinceritatea și lipsa totală de artificialitate a lui Iorga conferă jurnalisticii sale un ton uman. Sute din articolele sale par încă de o actualitate frapantă. Tudor Vianu își amintea că opera lui Iorga "este o operă literară individuală; este imposibil să o confunzi cu opera oricărei alte pene"63. În 1899, "L'Indépendance Roumaine
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]