23,608 matches
-
te înțelegi? — Uneori mă mai înțeleg, dar prea târziu, când nu mai e nimic de făcut. De cele mai multe ori însă, acționez fără să pricep nimic și atunci sunt foarte derutat. — Cum de poate fi sufletul atât de imperfect? întrebă ea zâmbind. Mi-am scos mâinile din buzunare și le-am privit. Scăldate în lumina palidă a lunii arătau ca o pereche de sculpturi ce nu-și aveau nici un rost pe lume. — Și eu cred că e imperfect. Dar lasă urme. Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
țin pe ochi, precum și niște supă caldă sau lapte rece. N-aveau nici un gust și parcă îmi amorțea limba. După ce mă mai obișnuiam puțin, eram în stare să le beau fără să mai strâmb din nas. În clipele acelea ea zâmbea fericită. — Vezi? Te obișnuiești încet-încet cu orașul ăsta. Mâncarea de aici e diferită de mâncarea din alte părți. Noi reușim să preparăm multe lucruri cu ingrediente extrem de puține. Ceea ce crezi tu că e carne, de fapt nu-i carne, ouăle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-mi pot explica de ce față de tata și de sora mea mai mică simțeam cu totul altceva. — Vezi, tu? Așa stau lucrurile și cu sufletul. Sentimentele nu sunt niciodată egale față de toată lumea. Sunt ca râul care curge în funcție de topografia terenului. Fata zâmbi. — Nu mi se pare normal. Da, știu. Îi mai simți lipsa mamei tale? Nu știu. Învârtea craniul de pe masă în diferite unghiuri și-l privea atentă. — E prea vagă întrebarea? — Probabil. — Atunci, o iau altfel. Ce-i plăcea mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
buton în parte ca să nu le confund în timpul condusului. Tânăra care se ocupase de formalitățile de închiriere a ieșit și m-a întrebat, îngrijorată, dacă ceva nu era în ordine. Arăta superb și rujul i se potrivea perfect. Mi-a zâmbit de parcă ar fi fost într-o reclamă TV. I-am spus că nu erau probleme cu mașina, dar verificam eu totul ca să fiu sigur că mă descurc. Am înțeles, spuse ea zâmbind din nou. Zâmbetul ei mi-a amintit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și rujul i se potrivea perfect. Mi-a zâmbit de parcă ar fi fost într-o reclamă TV. I-am spus că nu erau probleme cu mașina, dar verificam eu totul ca să fiu sigur că mă descurc. Am înțeles, spuse ea zâmbind din nou. Zâmbetul ei mi-a amintit de o colegă de liceu. O individă deșteaptă, despre care am aflat că s-ar fi măritat încă din facultate cu un revoluționar extremist, că a făcut doi copii pe care i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bune, am spus. — Vă mulțumesc. — Nu mă așteptam ca o tânără ca dumneavoastră să știe atâtea despre Bob Dylan. — Îmi place muzica veche: Bob Dylan, Beatles, The Doors, Jimi Hendrix... — Mi-ar face plăcere să stăm o dată de vorbă. A zâmbit ușor și a înclinat puțin capul. Cred că fetele deștepte au cel puțin trei sute de feluri de răspunsuri pentru un bărbat divorțat, în vârstă de treizeci și cinci de ani. I-am mulțumit și am pornit mașina. Dylan cânta Stuck Inside of
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dilatat. — Ca o gaură neagră, adăugă ea. — Am înțeles, zise chelnerul. — La desert v-aș ruga înghețată de struguri, tartă de lămâie și o cafea espresso, comandă fata. — Și eu la fel. După ce-a plecat chelnerul, ea mi-a zâmbit fericită. — Nu ți-ai comandat atât de mult numai ca să nu rămâi mai prejos, nu? zise ea. — Chiar sunt lihnit. Nici nu țin minte de când nu mi-a mai fost așa o foame. — Grozav! Oamenii care mănâncă puțin nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe masă și a dus paharul cu vin la gură. Stăteam pe canapea, unul lângă altul, cu paharele în mână și cu privirile ațintite la craniu. Craniul acela de animal de pe masă, așa cum era îndreptat spre noi, părea că ne zâmbește și chiar respiră același aer ca și noi. Hai, mai pune niște muzică, zise ea. Am ales o casetă din maldărul de casete, am pus-o în casetofon și m-am întors la canapea. Vrei să stăm aici sau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
te odihnești, i-am spus. N-ar fi fost nevoie de tine aici. A turnat cafea în ceașcă și mi-a întins-o. — Atâta vreme cât ești aici, eu nu pot pleca. Așa s-a hotărât? — A fost decizia mea, spuse ea zâmbind. Nu sufletul meu l-ai citit? Nu puteam să-l las pe-aici și eu s-o întind. Am luat o gură de cafea. Bătrânul ceas de pe perete arăta opt și cincisprezece minute. — Vrei să-ți pregătesc ceva de mâncare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să trag un pui de somn în schimb. Te rog să mă trezești la două și jumătate. Până atunci te-aș ruga să stai lângă mine și să mă veghezi. Vrei? — Bineînțeles. Dacă asta-mi ceri, asta fac, zise ea zâmbind iar. — Te rog frumos, nu-ți cer. A adus două pături din camera alăturată și m-a învelit. Părul ei mi-a atins obrazul - nu-mi aminteam când s-a mai întâmplat exact la fel. Am închis ochii, am ciulit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
DRUMUL . A fost o surpriză pentru ei ...” N.n. - Am întâlnit în cartea de față pasajul referitor la ancheta din 21 dec. noaptea și la “plecarea dvs la familie”: “La despărțire mi-a spus și un banc,(urmează gluma insipidă) . Am zâmbit frumos, mi-am luat la revedere de la tov. anchetator, maiorul C. Matei, și am plecat”. Cu agenda și calendarul ești în dificultate domnule ; spre a minți îți trebuie o memorie tare . Pag. 183 - “Pe 22 decembrie, pe la amiază, se deschide
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
veche limbă ritualică: „Celălalt Ferapont seamănă pe jumătate cu mine, pe jumătate cu primul frate Ferapont. Pe spate are o pereche de aripi și-o cruce care-l apasă greu înăuntru. [...] Are o față întunecată și nu l-am văzut zâmbind niciodată. E un adevărat gramatic. El transcrie în aur psaltirea” (VII. Celălalt Ferapont); „Dedesubtul celuilalt Ferapont e celălalt Lazăr. Dedesubtul celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe rănile lui și-i acoperă trupul. El nu scrie la nici o
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
propozițiilor scurte cu cele mai lungi, cu spectaculoase ruperi de ritm: „Noroc, vulpe, dă-mi laba, / Vom dansa un tangou ca la Punta del Gaba”; „Fugi acum, coridorul te duce / Chiar la intrarea-ntr-o altă răscruce / Cu albe portaluri zâmbind din mânere / Apasă pe primul, te lasă-n cădere, / Așa. N-avea teamă. Dă-mi mâna. Începe-vom azi săptămâna” (Invocație); „Era spre dimineață. Cu privirile pironite în pavaje / Pășeau X, Y: două ciudate personaje. / - Nu merg, șopti insul X
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
de ce mergi, nici chiar dacă mergi. Este felul cum îți întorci foile vieții, de la un ceas la altul, de la un loc la altul, cum privești la cer și la semenii tăi, cum ții pumnul strâns sau mâna deschisă, cum știi să zâmbești, să râzi, să ierți sau să batjocorești”. Ideea care guvernează demersul editorial al lui V. Posteucă și N. Petra este susținerea rezistenței spirituale a românilor: „În tot ce facem și credem, noi avem datoria de a ne uita înspre Carpați
DRUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
Inima aprinsă de iubire e „lampion”, „hârtie și spoială”; „lumina nepoftită” îi stingherește pe morții din suflet: „Doar unul dintre dânșii - un mic strigoi cuminte!, / un alb schelet sarcastic, un filosof bufon/ văzând că astrul tainic e doar un lampion/ zâmbește în tăcere și doarme înainte.” Cu imagini de un desen fin, noi, neașteptate, I. este un poet de vocație reală, a cărui evoluție curmată pretimpuriu a putut sugera apropieri de numele unor adolescenți geniali: Rimbaud, Lautréamont, Raymond Radiguet. SCRIERI: Quasi
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
este reprezentată prin Emil Giurgiuca (Dimineață de primăvară), Cornelia Buzdugan, G. Retezeanu, Iustin Ilieșiu, Teodor Murășanu, I. Constantinescu-Delabaia, Augusta Dragomir, Traian Ieremici, Grigore Popa, J. Murgu. Proză semnează Ion Agârbiceanu (În noapte, Fructul oprit, Solomon împărat), Victor Papilian (Un acuzat zâmbi), Pavel Dan (Ursita), Ion Munteanu, iar Al. Ciura publică pagini de memorialistică (În străini, din ciclul Amintiri din Blaj). Revista mai conține studii și articole privind literatura română sau universală (Horia Teculescu, Folclorul și literatura cultă, Elena Văcărescu, Mistica națională
DARUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286691_a_288020]
-
de experiențe culminante. Ajuns la acest punct al pledoariei, brusc, Maslow atenționează asupra „mitologiei informației”. El susține că imaginea omului de știință trebuie însă să se schimbe. Imaginea lui, așa cum o au majoritatea liceenilor, este cea a cuiva care nu zâmbește, insul cu sânge rece, de care fetele de liceu sunt îngrozite și cu care nu s-ar căsători. „Să mă căsătoresc cu un monstru care să facă experimente pe copiii mei?” - ar putea gândi ele. Această concepție „americană” despre oamenii
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
dintre persoanele participante trebuie să identifice un compliment sincer și onest despre cel aflat în centrul cercului. Apoi, pe rând, fiecare va înainta și îi va spune acestuia complimentul, receptorul complimentelor trebuind să aibă doar una dintre următoarele reacții: să zâmbească ori să le adreseze un „mulțumesc”. Această metodă are avantajul consolidării unei imagini pozitive față de propria persoană a celui care primește complimentele, dar și o dezvoltare a ariei pozitive de gândire la celelalte persoane (prin aceea că identifică o latură
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cea franceză, nu îmi refuz plăcerea de a traduce in extenso: "Mai multe dintre întrebările evocate mai sus (e vorba de cele pe care și le puneau scolasticii de la Sorbona în secolul al XIII-lea n.m.) ne fac astăzi să zâmbim (este corect să pui animalele să muncească duminica? Trebuie să le impui zile de post? După moarte, merg în infern sau în paradis?). Am greși. Cu atât mai puțin avem voie să facem așa în meseria noastră de istorici. Procedând
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-și schițeze un atașament față de persoană care-l îngrijește. în cazul în care această persoană a fost sensibilă și receptivă față de nevoile copilului, l-a ținut în brațe cu grijă dându-i un sentiment de confort și siguranță, i-a zâmbit și s-a jucat cu el transmițându-i emoții pozitive și disponibilitatea față de copil, acesta începe să-și dezvolte un sentiment de securitate și încredere, de confort și de bine. Abandonul va fi o mare panică, dar bune îngrijiri ulterioare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în: Stres de dezvoltare: determinat la copii și tineri aflați în plin proces de dezvoltare de expectanțele celor din jur față de reacțiile și comportamentul lor, în raport cu vârsta lor cronologică. La vârste mici se așteaptă de la copii să fie facili, să zâmbească atunci când le zâmbim, să înghită mâncarea când le dăm să mănânce, să înceteze cu plânsul când le oferim îngrijiri, să stea la oliță și să devină curați la o anumită vârstă etc. Așteptările devin mai complexe pe măsură ce copilul crește. Ne
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
dezvoltare: determinat la copii și tineri aflați în plin proces de dezvoltare de expectanțele celor din jur față de reacțiile și comportamentul lor, în raport cu vârsta lor cronologică. La vârste mici se așteaptă de la copii să fie facili, să zâmbească atunci când le zâmbim, să înghită mâncarea când le dăm să mănânce, să înceteze cu plânsul când le oferim îngrijiri, să stea la oliță și să devină curați la o anumită vârstă etc. Așteptările devin mai complexe pe măsură ce copilul crește. Ne așteptăm să se
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
o am când am pierdut ființa cea mai dragă - soția mea!? Dar durerea necazurilor mi-au dat forță de a avea mai multă compasiune și de a fi mai uman cu cei din jurul meu. Și chiar dacă bucuriile nu mi-au zâmbit întotdeauna sau necazurile m-au copleșit, am căutat să descopăr noi drumuri în fața mea, de fiecare dată. Din experiența de viață, aș putea spune oamenilor cât de mult se înșeală, gândindu-se că încetează să mai iubească atunci când îmbătrânesc, fără
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vine oare? Uite: țup! țup!... pe brațele tale scapără un licurici ca o scânteie albastră. Eu sunt. Dar tu nu știi și licuriciul s-a stins și... eu m-am prefăcut în lună.“ Mi-au pus fotografia la panou. Nu zâmbesc, ci-s încruntată. Și-mi stă și strâmb cravata de șoim. Oare pe unde mi-o mai fi insigna? „E noapte și-i târziu și fetița ta nu-i lângă tine. Ești necăjită? Nu fi necăjită, mămica mea, ridică șalul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
și se transformă în căutări și experiențe limită la nivel individual. Fiecare, îmbibată de sexualitate, de pornirea viscerală, atât de „expresivă“ și de frapantă. » „Ca o martiră, abia aplecându-se peste parapet, Lucia strigă: «Sunt aici!». El se întoarce, îi zâmbește cu toată inocența și naturalețea tinereții sale și urcă agil scara ce duce la terasă. Apare așa, pe fundalul cerului, cu ochii lui ce o privesc de îndată. Lucia susține pentru o clipă privirea, dar nu mai mult de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]