KorAP: Find »[drukola/base=zeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...927 928 929 ...943 >

23,551 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

ajunge și În lumea slavă practica legării cultului de temple și statui antropomorfe (chiar dacă, desigur, nu Într-o manieră realistă: dacă ne gândim doar la policefalie); acest fenomen a favorizat, fără Îndoială, și consolidarea structurilor sacerdotale. Celxe "Cel" mai adesea, zeilor li se ofereau jertfe nesângeroase constând În carne, pâine, lapte, băuturi alcoolice și primele roade ale câmpului. Putem să presupunem și existența sacrificiilor umane, după cum reiese, În general, din informațiile lăsate de Ibn Fadl³n legate de puterea preoților, care puteau

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
180 000 de variante), care conțin, deși Într-o formă degradată, nelipsind contradicțiile, informații bogate despre credința precreștină. Datorită acestor izvoare, cercetătorii au putut Încerca să reconstituie vechiul panteon; a se vedea, de exemplu, studiul lui Biezais (1972) despre familia zeilor cerești la letoni. În cadrul Europei, regiunea baltică a fost ultima zonă creștinată; În cea mai mare parte, creștinarea oficială, deși târzie (pentru Lituania se merge până În 1387), o precede cu mult pe cea efectivă: este suficient să ne gândim că

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
noii religii, popoarele baltice au continuat să vadă În creștinism o religie impusă cu forța de armatele popoarelor străine, În primul rând Cavalerii Teutoni și principii polonezi, astfel Încât fidelitatea față de vechea religie avea, printre altele, și un colorit politic. 2. Zeii principalitc "2. Zeii principali" Faptul că panteonul baltic este bogat mai ales În zeități feminine este explicat de Gimbutas (1990) prin ipoteza unei stratificări: divinitățile feminine ar reprezenta rămășițele străvechii religii „europene” (termen care, În limbajul lui Gimbutas, Înseamnă „anterior

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
baltice au continuat să vadă În creștinism o religie impusă cu forța de armatele popoarelor străine, În primul rând Cavalerii Teutoni și principii polonezi, astfel Încât fidelitatea față de vechea religie avea, printre altele, și un colorit politic. 2. Zeii principalitc "2. Zeii principali" Faptul că panteonul baltic este bogat mai ales În zeități feminine este explicat de Gimbutas (1990) prin ipoteza unei stratificări: divinitățile feminine ar reprezenta rămășițele străvechii religii „europene” (termen care, În limbajul lui Gimbutas, Înseamnă „anterior venirii indo-europenilor”), În timp ce

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
analizăm acum divinitățile principale ale panteonului baltic. a) *Deiwos Lituanianul Diëvas (căruia Îi corespunde letonul Dìevs) este cerul În aspectul său solar și diurn (cf. În vedică, dyau-, „cer”, În latină, sub divo, „cer deschis” etc.). În cântecele populare, acest zeu este preamărit ca un tânăr frumos cu haine de argint, Înarmat cu spadă, călare pe cai minunați cu pinteni de aur. El este cel care Împarte bogății și sub protecția lui se află atât animalele domestice și cele de povară

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
preot, Criwe, care avea autoritate extinsă asupra Întregii lumi baltice și care se Îngrijea ca, În timpul primei semănături, să fie venerată lumina nouă, În perioada pescuitului (vara), lumina deplină, iar În perioada culesului, lumina veche. Era venerat deci, nu un zeu agricol, ci zeul luminii În evoluția sa progresivă de-a lungul anului. Din Diëvas se trag cei doi zei gemeni numiți chiar fii lui Diëvas; despre aceștia vom discuta mai jos. b) Vëlinas (În letonă, Velnsxe "Velns") Dacă aspectele solare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
avea autoritate extinsă asupra Întregii lumi baltice și care se Îngrijea ca, În timpul primei semănături, să fie venerată lumina nouă, În perioada pescuitului (vara), lumina deplină, iar În perioada culesului, lumina veche. Era venerat deci, nu un zeu agricol, ci zeul luminii În evoluția sa progresivă de-a lungul anului. Din Diëvas se trag cei doi zei gemeni numiți chiar fii lui Diëvas; despre aceștia vom discuta mai jos. b) Vëlinas (În letonă, Velnsxe "Velns") Dacă aspectele solare, luminoase și benefice

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fie venerată lumina nouă, În perioada pescuitului (vara), lumina deplină, iar În perioada culesului, lumina veche. Era venerat deci, nu un zeu agricol, ci zeul luminii În evoluția sa progresivă de-a lungul anului. Din Diëvas se trag cei doi zei gemeni numiți chiar fii lui Diëvas; despre aceștia vom discuta mai jos. b) Vëlinas (În letonă, Velnsxe "Velns") Dacă aspectele solare, luminoase și benefice ale lui Diëvas sunt atât de evidente Încât acesta a ajuns să desemneze zeul creștin, cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cei doi zei gemeni numiți chiar fii lui Diëvas; despre aceștia vom discuta mai jos. b) Vëlinas (În letonă, Velnsxe "Velns") Dacă aspectele solare, luminoase și benefice ale lui Diëvas sunt atât de evidente Încât acesta a ajuns să desemneze zeul creștin, cu totul diferite sunt caracteristicile celuilalt membru al perechii divine, lituanianul Vëlinas (și Vëlenas, Vélniasxe "Vélnias"; În letonă, Velnsxe "Velns"), al cărui nume indică astăzi diavolul și se regăsește Într-o serie amplă de cuvinte referitoare la fantasme, umbre

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
perechii divine, lituanianul Vëlinas (și Vëlenas, Vélniasxe "Vélnias"; În letonă, Velnsxe "Velns"), al cărui nume indică astăzi diavolul și se regăsește Într-o serie amplă de cuvinte referitoare la fantasme, umbre, morți, spectre etc. Vëlinas este opusul lui Diëvas; este zeul nopții, al magiei, al obscurității. Din acest punct de vedere, cei doi formează o pereche perfect complementară. Diëvas aduce bunuri și bogăție, Vëlinas se bucură să-i Înșele pe oameni și să-i ucidă strangulându-i sau spânzurându-i. Îi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
La fel ca germanicul Odin, și Vëlinas are un singur ochi, iar credincioșii săi Își sacrifică un ochi la izvorul sacru Isrutisxe "Isrutis", pentru a deveni asemănători lui În Înțelepciune (Gimbutas, 1974). Perechea Diëvas-Vëlinas este deci comparabilă cu cei doi zei suverani din panteonul vedic, Mitraxe "Mitra" și Varuña: unul solar, celălalt nocturn; binevoitor unul, celălalt amenințător, unul apărător al ordinii cosmice imutabile (să ne gândim la cultul lui Diëvas și la anotimpuri), celălalt expert În practici magice Înfricoșătoare și având

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nocturn; binevoitor unul, celălalt amenințător, unul apărător al ordinii cosmice imutabile (să ne gândim la cultul lui Diëvas și la anotimpuri), celălalt expert În practici magice Înfricoșătoare și având o Înțelepciune Întunecată. Știm de la Simon Grunau că prusacii aveau un zeu, Patolloxe "Patollo", reprezentat ca un bătrân cu Înfățișare lugubră și privire răutăcioasă. Ar putea fi un echivalent local al lituanianului Vëlinas; În această situație, nu ar fi absurdă comparația, propusă de Pisani (1950b), cu termenul indian vechi patala- „infernul”. Mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
s este divinizarea lunii (de gen masculin În limbile baltice) și are, prin urmare, o conotație nocturnă, care, conform opiniei unor cercetători, ar justifica apartenența sa la zona războinică („străbătând cu succes noaptea anului, așa cum străbate fiecare noapte În parte, zeul Lună este modelul eroului”; Haudry, 1987, p. 290). Este dificil de precizat care este valoarea acestei explicații; oricum, faptul că Mënes(i)s a fost o zeitate legată de război reiese clar din cântecele populare („Unde alergi Mënesis, cu măciuca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Mënesis, cu măciuca ta de stele? Merg la război, fug la război, ca să-i ajut pe tineri.”). Și Perk¿nasxe "Perku>nas", al cărui nume, după cum am văzut, este derivat de la stejar, are În mod clar conotații războinice. El era zeul furtuniixe "zeul furtunii" și al fulgerelor („Jupiter ille fulmineus, vulgo Perkunas”, spune un cronicar); Însă fulgerul, chiar În religia vedică, este arma tipică a zeului războiului, Indraxe "Indra". Este reprezentat cu un ciocan sau cu secure. În acest caz, concordă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
măciuca ta de stele? Merg la război, fug la război, ca să-i ajut pe tineri.”). Și Perk¿nasxe "Perku>nas", al cărui nume, după cum am văzut, este derivat de la stejar, are În mod clar conotații războinice. El era zeul furtuniixe "zeul furtunii" și al fulgerelor („Jupiter ille fulmineus, vulgo Perkunas”, spune un cronicar); Însă fulgerul, chiar În religia vedică, este arma tipică a zeului războiului, Indraxe "Indra". Este reprezentat cu un ciocan sau cu secure. În acest caz, concordă cu zeul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
după cum am văzut, este derivat de la stejar, are În mod clar conotații războinice. El era zeul furtuniixe "zeul furtunii" și al fulgerelor („Jupiter ille fulmineus, vulgo Perkunas”, spune un cronicar); Însă fulgerul, chiar În religia vedică, este arma tipică a zeului războiului, Indraxe "Indra". Este reprezentat cu un ciocan sau cu secure. În acest caz, concordă cu zeul germanic al celei de-a doua funcții, Thorxe "Thor", și oarecum cu Indra, Înarmat tradițional cu o măciucă. Perk¿nas are și puternice

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeul furtunii" și al fulgerelor („Jupiter ille fulmineus, vulgo Perkunas”, spune un cronicar); Însă fulgerul, chiar În religia vedică, este arma tipică a zeului războiului, Indraxe "Indra". Este reprezentat cu un ciocan sau cu secure. În acest caz, concordă cu zeul germanic al celei de-a doua funcții, Thorxe "Thor", și oarecum cu Indra, Înarmat tradițional cu o măciucă. Perk¿nas are și puternice legături cu focul: este considerat meșterul celest, iar În regiunea orașului Vilnius ardeau În cinstea lui focuri

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În cinstea lui focuri perpetue, pe care chiar primii observatori le-au comparat imediat cu focul, de asemenea perpetuu, Îngrijit de Vestale la Roma. Însă, tocmai ca stăpân al norilor și furtunilor, Perk¿nasxe "Perku>nas" este văzut și ca zeu al fecundității (ploaia care fertilizează pământul, lichidul seminal care fertilizează animalele); totuși, aceasta pare să fie o funcție secundară. d) Divinitățile funcției a treia Din ceea ce am constat până acum, este evident că Diëvas și Vëlinas sunt exponenții majori ai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unei condamnări apriorice. Totuși, chiar și În sânul acestei culturi, de acum creștinată, nu este chiar imposibil să identificăm supraviețuirea unor elemente străvechi ale credinței precreștine; vom da aici două exemple. În tradiția indo-europeană, suveranul trebuia să descindă dintr-un zeu. Faptul este evident În special În lumea greacă, unde această regulă nu este valabilă doar pentru personajele mitice (cum ar fi, de exemplu, cazul unui Ahilexe "Ahile" sau Agamemnonxe "Agamemnon"), ci și pentru case regale din perioada istorică: Biantizii și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
scrise sunt posterioare creștinării. Însă o direcție corectă pentru cercetare este dată de faptul că multe familii princiare irlandeze se lăudau că descind dintr-un suveran mitic și glorios, pe nume Nuaduxe "Nuadu": acest Nuadu irlandez este, de fapt, chiar zeul celt bine atestat În inscripțiile latine din Britania, cu numele de Nodensxe "Nodens" (sau Nodonsxe "Nodons"); așadar, principii irlandezi, chiar și după convertirea la creștinism, nu au renunțat definitiv la strămoșul lor divin, dar s-au limitat la a face

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
general, În cultura clasică era răspândită credința Într-o identitate substanțială a panteonurilor tuturor popoarelor. Un cadru - deși nu de primă mână - al religiei galilor ne este furnizat de Cezar În De bello galico,VI, unde sunt enumerate principaleleor divinități: Zeul pe care galii Îl cinstesc cel mai mult este Mercurxe "Mercur"; imaginile lui sunt cele mai numeroase. Galii cred că Mercur este descoperitorul tuturor artelor, zeul care Însoțește pe călători și le arată drumul și care Îi ajută cel mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este furnizat de Cezar În De bello galico,VI, unde sunt enumerate principaleleor divinități: Zeul pe care galii Îl cinstesc cel mai mult este Mercurxe "Mercur"; imaginile lui sunt cele mai numeroase. Galii cred că Mercur este descoperitorul tuturor artelor, zeul care Însoțește pe călători și le arată drumul și care Îi ajută cel mai mult pe oameni la câștiguri bănești și negustorie. În al doilea rând, adoră pe Apolloxe "Apollo", MarteJupiter și pe Minervaxe "Minerva". Despre acești zei au aproape

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
tuturor artelor, zeul care Însoțește pe călători și le arată drumul și care Îi ajută cel mai mult pe oameni la câștiguri bănești și negustorie. În al doilea rând, adoră pe Apolloxe "Apollo", MarteJupiter și pe Minervaxe "Minerva". Despre acești zei au aproape aceleași păreri pe care le au și celelalte neamuri: Apollo alungă bolile. Minerva dă oamenilor primele cunoștințe din domeniul artelor și meșteșugurilor, Jupiter este stăpânul cerului. Marsxe "Mars" are În seama sa războaiele. De cele mai multe ori când hotărăsc

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
faptă au stabilit ca pedeapsă o moarte Îngrozitoare Însoțită de chinuri (De bello galico, VI, 17.). Din punct de vedere obiectiv este imposibil să stabilim cu certitudine din acest fragment al lui Cezar căror divinități galice le corespund cei cinci zei majori amintiți mai sus, deși cunoaștem, mai ales din surse epigrafice, numele multor divinități galice. Totuși, reflecția este posibilă; de asemenea, există și o identificare certă. Între cele cinci divinități există una feminină, Minervaxe "Minerva"; În acest caz putem fi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și Mercurxe "Mercur". Dacă analizăm aceste patru divinități În baza funcțiilor pe care li le atribuie Cezar, ele se inserează bine În schema ideologiei tripartite despre care am mai vorbit, mai ales În capitolul despre religia indo-europenilor. Avem, așadar, un zeu al primei funcții - Jupiter -, care domnește În ceruri; un zeu - Martexe "Marte" - care are În stăpânire tot ceea ce ține de război (a doua funcție) și două divinități cu atribuții de natură economică (a treia funcție). Se pare că ideologia indo-europeană

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]