26,883 matches
-
munte. Dimineața avioanele care au putut au decolat, piloții luând cu ei și mecanicii, înghesuiți în locul stațiilor de radio. Au reușit să plece din încercuire Dicezare, N. Iolu, Greceanu, Dușescu, Vinca, Mălăcescu, Panaite, Șerbănescu și încă cinci, în total 13 avioane, care au aterizat la aerodromurile Morozovskaia și Tacinskaia (mai la S-V de Morozovskaia). Prin abandonarea aerodromului, grupul a pierdut 12 aparate Bf 109, dintre care 7 defecte și 5 lovite de tirul advers. În ianuarie și februarie 1943 Gruparea
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
care 7 defecte și 5 lovite de tirul advers. În ianuarie și februarie 1943 Gruparea Aeriană de Luptă, redenumită Corpul Aerian Român (CAR) execută misiuni cu escadrile mixte de vânătoare-bombardament, ceea ce îi dă ocazia lui Șerbănescu să mai doboare patru avioane. Rămași cu un singur avion de bombardament Heinkel He 111 și cu trei BF 109, la sfârșitul lunii februarie grupul mixt este trimis în țară pentru refacere. La 6 martie Alexandru Șerbănescu, având 6 victorii pe frontul Stalingradului, este avansat
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
lovite de tirul advers. În ianuarie și februarie 1943 Gruparea Aeriană de Luptă, redenumită Corpul Aerian Român (CAR) execută misiuni cu escadrile mixte de vânătoare-bombardament, ceea ce îi dă ocazia lui Șerbănescu să mai doboare patru avioane. Rămași cu un singur avion de bombardament Heinkel He 111 și cu trei BF 109, la sfârșitul lunii februarie grupul mixt este trimis în țară pentru refacere. La 6 martie Alexandru Șerbănescu, având 6 victorii pe frontul Stalingradului, este avansat în mod excepțional la gradul
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
pentru a-l înlocui. Cei 14 veterani ai grupului 7 sunt reținuți pentru instruirea noilor sosiți. Cu toate că vremea s-a stricat, în noiembrie a plouat, iar în decembrie a fost ger, grupul 9 a executat numeroase misiuni de protecție ale avioanelor de asalt și bombardament. La 13 decembrie g-ral de escadră Emanoil Ionescu, comandantul CAR, decorează piloții distinși în luptele de la Melitopol și Nipru, între care se numără și cpt. Șerbănescu, decorat cu Ordinul Coroana României cl. a IV-a cu
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
cl. a IV-a cu spade și panglică de Virtute Militară. În 8 ianuarie Grupul 9 Vânătoare se mută pe aerodromul Lepetiha. Aici, în 14 ianuarie, sub ochii generalului Emanoil Ionescu are loc o bătălie între cpt. Șerbănescu și 11 avioane Iak care atacau aerodromul. Șerbănescu reușește să doboare unul, ceea ce îi va aduce citarea pe ordin de zi. Datorită înaintării frontului sovietic, în 9 februarie Grupurile 8 Asalt și 9 Vânătoare se retrag la Nicolaev, unde grupul 9 primește misiuni
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
av. Ioan Mucenica. Grupul are ca ofițeri de legătură cu armata germană pe slt. av. Ludwig Neuböck (32 victorii) și pe subofițerul av. Ernest Stengel, care formau și ei o celulă combatantă. În calitate de comandant își prezintă subordonaților crezul privind protecția avioanelor de asalt: Pe 10 martie, într-o misiune de vânătoare liberă, Al. Șerbănescu obține cea de a 36-a victorie aeriană. Datorită atacului la sol asupra aerodromului Nikolaev, în 12 martie grupurile 8 și 9 se retrag pe aerodromul Tătarca
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Nikolaev, în 12 martie grupurile 8 și 9 se retrag pe aerodromul Tătarca, lângă Odesa, iar între 29 martie și 5 aprilie Grupul 9 Vânătoare se retrage pe aerodromul Tecuci. Pentru transportarea personalului în țară se apelează la cele două avioane Ju-52 ale Escadrilei Bugului a cărei comandant era Irina Burnaia. Deoarece grupul mai avea în dotare doar 10 „G”-uri, în 25 aprilie Generaloberst Otto Deßloch promite avioane Bf 109 noi, promisiune pe care și-o ține în iunie, grupul
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
aerodromul Tecuci. Pentru transportarea personalului în țară se apelează la cele două avioane Ju-52 ale Escadrilei Bugului a cărei comandant era Irina Burnaia. Deoarece grupul mai avea în dotare doar 10 „G”-uri, în 25 aprilie Generaloberst Otto Deßloch promite avioane Bf 109 noi, promisiune pe care și-o ține în iunie, grupul, rebotezat „Deßloch-Șerbănescu”, primind din partea sa 6 „G”-uri noi și având ca ofițer de legătură tot pe lt. Ludwig Neuböck. Între timp, Grupul 9 Vânătoare a continuat să
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
noi, promisiune pe care și-o ține în iunie, grupul, rebotezat „Deßloch-Șerbănescu”, primind din partea sa 6 „G”-uri noi și având ca ofițer de legătură tot pe lt. Ludwig Neuböck. Între timp, Grupul 9 Vânătoare a continuat să asigure protecția avioanelor de bombardament care acționau în zona Dubăsari - Grigoriopol, Șerbănescu fiind felicitat de aviația germană în 22 mai pentru a 40-a victorie. În 5 aprilie reîncep bombardamentele executate de forțele Națiunilor Unite asupra obiectivelor strategice și economice românești. Primul raid
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
decolând din Italia, de la bazele de la Foggia, iar după bombardamentul asupra Ploieștiului aterizând în URSS, la Poltava și Mirgorod, dincolo de Nipru (operațiunea Frantic). În zilele următoare se făcea traseul invers. În aceste raiduri bombardierele B-17 și B-24 erau escortate de avioane de vânătoare P-38 Lightning („indianul cu două pene”) și P-51 Mustang („indianul cu o pană”). Au avut loc 3 raiduri în aprilie, 4 în mai, 4 în iunie, 6 în iulie și 5 în august. În raidul din
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
cu două pene”) și P-51 Mustang („indianul cu o pană”). Au avut loc 3 raiduri în aprilie, 4 în mai, 4 în iunie, 6 în iulie și 5 în august. În raidul din 11 iunie, Șerbănescu doboară primul său avion american, un B-17, a 45-a sa victorie. Deoarece numărul bombardierelor și avioanelor de escortă care efectuau raidurile de bombardament era tot mai mare, germanii au cerut grupurilor 7 și 9 să participe la apărare împreună cu ei, în formații cât
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
loc 3 raiduri în aprilie, 4 în mai, 4 în iunie, 6 în iulie și 5 în august. În raidul din 11 iunie, Șerbănescu doboară primul său avion american, un B-17, a 45-a sa victorie. Deoarece numărul bombardierelor și avioanelor de escortă care efectuau raidurile de bombardament era tot mai mare, germanii au cerut grupurilor 7 și 9 să participe la apărare împreună cu ei, în formații cât mai mari, „Sternflug” (). În 31 iulie formația de bombardament cuprindea peste 360 de
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
în 4 august. Acestea aveau să fie ultimele sale victorii. În 10 august are loc un raid de bombardament la care iau parte peste 450 de bombardiere și escorta lor. Grupul cpt. Șerbănescu încearcă să li se opună cu 14 avioane, însă fără succes, având și o pierdere, pe adj. maj. av. Ioan Panaite (8 victorii). În ultima perioadă căzuseră mulți aviatori din grup, inclusiv cpt. av. Gheorghe Popescu Ciocănel (comandantul Escadrilei 57 Vânătoare, 9 victorii). Grupul mai număra doar 13
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
spune că el personal va lupta, la nevoie singur, declarând, după amintirile lui T. Greceanu: În 18 august are loc un raid de bombardament la care participă 370 de bombardiere, împreună cu escorta lor, în total în jur de 800 de avioane. Piloții Grupului 9 Vânătoare se pregătesc. Bâzu vine la aerodrom ultimul, al 13-lea. Șerbănescu are un presentiment și-i recomandă să nu zboare, însă Bâzu refuză, spunând că ghinionistul ar fi cazul să fie el. Cei 13 decolează, intenționând
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
recomandă să nu zboare, însă Bâzu refuză, spunând că ghinionistul ar fi cazul să fie el. Cei 13 decolează, intenționând să se alăture celor 12 aviatori din Grupul 7 Vânătoare și a încă 24 din Luftwaffe. Pe drum, unul din avioane are o defecțiune și se întoarce, rămânând 12. În dreptul Brașovului întâlnesc o patrulă de Mustanguri, cu care angajează lupta. În ajutorul lor vin alte 16 Mustanguri, iar lupta se duce la înălțimea de cca. 8000 m, unde Mustangurile sunt superioare
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
de cca. 8000 m, unde Mustangurile sunt superioare. Cei 12 sunt copleșiți, iar Șerbănescu, căruia se pare că nu-i funcționa radioul, neputând fi avertizat, este lovit și cade în valea Buzăului. Este căutat de coechipierul său, Dobran, cu ajutorul unui avion Fieseler Storch și găsit lângă Rușavăț. Fiind cunoscut și iubit de contemporani, moartea sa a fost considerată una din cele mai grele pierderi pentru aviația românească de vânătoare. În jurnalul său, Ion Dobran nota în data de 18 august 1944
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
de southern rock. Formația a devenit cunoscută în sudul Statelor Unite în 1973, și a dobândit un renume mondial înainte ca mai mulți membri ai acesteia, printre care vocalistul și principalul compozitor Ronnie Van Zant, să moară într-un accident de avion în 1977. Formația s-a reunit în 1987 pentru un turneu cu fratele mai mic al lui Ronnie, Johnny van Zant, ca frontman, și continuă să înregistreze. a intrat în Rock and Roll Hall of Fame în 13 martie 2006
Lynyrd Skynyrd () [Corola-website/Science/315245_a_316574]
-
Swimsuit Issue, devenind primul model israelian al acestei reviste, în care a apărut în compania formației rock Aerosmith. În 2009, Refaeli a fost covermodel pentru Sports Illustrated Swimsuit Issue. O fotografie a ei în bikini, a fost pictată pe un avion de tip Boeing 737 în cadrul unei campanii de promoție pentru Southwest Airlines, dar această idee a fost foarte criticată de o parte din public, ca nefiind decentă. În luna octombrie a aceluiași an, Refaeli a fost din nou implicată într-
Bar Refaeli () [Corola-website/Science/318558_a_319887]
-
locul al treilea la Campionatele Mondiale de la Engelberg, în timp ce echipa formată din Alexandru Frim și Vasile Dumitrescu a obținut medalia de aur. Un pic mai târziu, în același an, căpitanul aviator a participat la un miting aerian desfășurat la Brașov. Avionul pilotat de el s-a prăbușit în fața a circa 10.000 de spectatori, s-a lovit de sol, iar pilotul a fost ucis pe loc. În Cimitirul Bellu militar, pe mormântul său, a fost amplasat un monument sculptat de Iosif
Dumitru Hubert () [Corola-website/Science/318578_a_319907]
-
de acrobație aeriană, terminând cursa pe locul 12 și fiind unicul reprezentant al României. Această participare i-a adus invitația de a participa la competiția de acrobație aeriană de la Los Angeles. Papană a acceptat oferta și în august 1936, împreună cu avionul său, un Bücker Bü 133B "Jungermeister" (una dintre singurele două versiuni produse vreodată ale acestui tip de avion) cu numărul de înregistrare YR-PAX, au zburat de la Frankfurt către New York la bordul unui dirijabil LZ 129 Hindenburg . El a zburat acolo
Alexandru Papană () [Corola-website/Science/318581_a_319910]
-
adus invitația de a participa la competiția de acrobație aeriană de la Los Angeles. Papană a acceptat oferta și în august 1936, împreună cu avionul său, un Bücker Bü 133B "Jungermeister" (una dintre singurele două versiuni produse vreodată ale acestui tip de avion) cu numărul de înregistrare YR-PAX, au zburat de la Frankfurt către New York la bordul unui dirijabil LZ 129 Hindenburg . El a zburat acolo de-a lungul Statelor Unite ale Americii de la New York la Los Angeles, câștigând cursa aviatică între cele două orașe. În Los
Alexandru Papană () [Corola-website/Science/318581_a_319910]
-
aceluiași an, Papană a terminat cu Jungermeisterul său pe locul II în întrecerea aviatică de la Miami la Havana. La un miting aviatic de la Cleveland, Ohio din anul următor, Papană a concurat contra contelui Hagenburg care s-a terminat cu zdrobirea avionului contelui. Papană i-a oferit lui Hagenburg avionul său, dar contele a refuzat. Avionul lui Papană a fost avariat pe pista aeroportului din Chicago, Illinois în 1940. Aeroplanul a fost vândut de două ori înainte de a fi donat către Institutul
Alexandru Papană () [Corola-website/Science/318581_a_319910]
-
pe locul II în întrecerea aviatică de la Miami la Havana. La un miting aviatic de la Cleveland, Ohio din anul următor, Papană a concurat contra contelui Hagenburg care s-a terminat cu zdrobirea avionului contelui. Papană i-a oferit lui Hagenburg avionul său, dar contele a refuzat. Avionul lui Papană a fost avariat pe pista aeroportului din Chicago, Illinois în 1940. Aeroplanul a fost vândut de două ori înainte de a fi donat către Institutul Smithsonian în 1973. Avionul său se află în
Alexandru Papană () [Corola-website/Science/318581_a_319910]
-
de la Miami la Havana. La un miting aviatic de la Cleveland, Ohio din anul următor, Papană a concurat contra contelui Hagenburg care s-a terminat cu zdrobirea avionului contelui. Papană i-a oferit lui Hagenburg avionul său, dar contele a refuzat. Avionul lui Papană a fost avariat pe pista aeroportului din Chicago, Illinois în 1940. Aeroplanul a fost vândut de două ori înainte de a fi donat către Institutul Smithsonian în 1973. Avionul său se află în prezent la Centrul Steven F. Udvar-Hazy
Alexandru Papană () [Corola-website/Science/318581_a_319910]
-
a oferit lui Hagenburg avionul său, dar contele a refuzat. Avionul lui Papană a fost avariat pe pista aeroportului din Chicago, Illinois în 1940. Aeroplanul a fost vândut de două ori înainte de a fi donat către Institutul Smithsonian în 1973. Avionul său se află în prezent la Centrul Steven F. Udvar-Hazy din Chantilly, Virginia. Papană a fost ulterior pilot de încercare pentru Northrop, multe dintre zborurile sale fiind documentate în revista "Flying". El a fost implicat în testarea avioanelor P-61
Alexandru Papană () [Corola-website/Science/318581_a_319910]