24,000 matches
-
soția unui primar, un student, trei canoni și paisprezece capelani, etc. Profesorul de drept penal de la Universitatea din Leipzig, care a fost extrem de mândru de faptul că a citit Biblia de 53 ori, a semnat circa douăzeci de mii de condamnări la moarte. Vânatoare de vrăjitoare s-a extins și pe Insulele Britanice, unde inchiziția nu a fost în măsură să prindă rădăcini. În timpul lui Oliver Cromwell, Mattew Hopkins a fost cel mai notorios vânător de vrăjitoare. Vânatoarea de vrăjitoare a
Vrăjitoare () [Corola-website/Science/304882_a_306211]
-
l-a acuzat pe ministrul suspendat al Apărării, Teodor Athanasiu, că este cel care "a instrumentat să ajung aici". Pe 7 decembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a României s-a pronunțat în dosarul "Tofan" și a decis condamnarea celor șase inculpați la câte patru ani de închisoare, cu supendare sub supraveghere (termen de încercare nouă ani) pentru abuz în serviciu și prejudicii aduse Ministerului Apărării Naționale (MApN). Toți au fost obligați și la plata despăgubirii de peste 4,5
Eugen Bădălan () [Corola-website/Science/304913_a_306242]
-
dosar, judecătorii respingând recursul lui Mureșan, și a intrat în arest. Mureșan a fost condamnat de magistrații instanței supreme și la interzicerea mai multor drepturi, pe o perioadă de cinci ani după executarea pedepsei. De asemenea, instanța supremă a decis condamnarea fostului consilier personal al lui Mureșan, "Ioan Truță", tot la 7 ani de închisoare cu executare, iar "Silvia Căpitanu", fost director în cadrul Ministerului Agriculturii, a fost condamnată la cinci ani de închisoare. Un alt director din cadrul ministerului, "Dan Jiga", a
Ioan Avram Mureșan () [Corola-website/Science/305483_a_306812]
-
condamnat de instanța supremă la încă cinci pedepse de câte doi ani de închisoare pentru uz de fals și fals în înscrisuri sub semnătură privată. Toate aceste pedepse au fost însă grațiate în întregime prin legea 137/2001. La aceste condamnări pentru falsificări de ordine de plată dar și a șapte pașapoarte sau a unor facturi hoteliere, se mai adăuga încă o pedeapsă de trei ani de închisoare pe care Bivolaru a primit-o pentru un prejudiciu de peste 76 de miliarde
Gabriel Bivolaru () [Corola-website/Science/305491_a_306820]
-
scandal între cele patru "națiuni", rămânând în relații proaste cu majoritatea profesorilor. A fost nevoie de intervenția legatului papal și ulterior de cea a Papei pentru aplanarea conflictului. Siger s-a retras la Liège. În 1277 a avut loc o condamnare a aristotelismului, de către Episcopul Parisului, printr-un act ce cuprindea 219 teze considerate eretice. Actul conținea și trimiteri la adresa lui Siger din Brabant și Boethius din Dacia. Siger a fost convocat să răspundă în fața unor acuze de erezie. Ulterior, Siger și
Siger din Brabant () [Corola-website/Science/305545_a_306874]
-
este un edict de condamnare emis de episcopul Étienne Tempier al Parisului la adresa unor teze filosofice averroiste. Evenimentul a avut loc în contextul unor scandaluri apărute în mediul universitar parizian, în urma conflictului doctrinar între averroiștii latini (reprrezentați de Siger din Brabant) și dominicanii lui Toma
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
episcopul Étienne Tempier al Parisului la adresa unor teze filosofice averroiste. Evenimentul a avut loc în contextul unor scandaluri apărute în mediul universitar parizian, în urma conflictului doctrinar între averroiștii latini (reprrezentați de Siger din Brabant) și dominicanii lui Toma din Aquino. Condamnările de la Universitatea din Paris au fost menite a cenzura anumite învățături considerate eretice, provenite din aristotelismul averroist, susținut de Siger din Brabant la Universitatea din Paris. La 1270 avea loc prima condamnare a unor teze eretice, de către același episcop Tempier
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
din Brabant) și dominicanii lui Toma din Aquino. Condamnările de la Universitatea din Paris au fost menite a cenzura anumite învățături considerate eretice, provenite din aristotelismul averroist, susținut de Siger din Brabant la Universitatea din Paris. La 1270 avea loc prima condamnare a unor teze eretice, de către același episcop Tempier al Parisului. Lista de propoziții condamnate cuprindea 13 teze eretice legate de doctrina averroistă a monopsihismului și de teoria aristotelică a "Primului Motor". La 1277 va avea loc cea de a doua
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
a unor teze eretice, de către același episcop Tempier al Parisului. Lista de propoziții condamnate cuprindea 13 teze eretice legate de doctrina averroistă a monopsihismului și de teoria aristotelică a "Primului Motor". La 1277 va avea loc cea de a doua condamnare publică a unor teze averroiste, de data aceasta lista cuprinzând nu mai puțin de 219 propoziții. Deși îndreptată împotriva averroismului, condamnarea din 1277 a lovit indirect și asupra unor texte ale lui Toma din Aquino, deoarece Toma se preocupase îndelung
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
averroistă a monopsihismului și de teoria aristotelică a "Primului Motor". La 1277 va avea loc cea de a doua condamnare publică a unor teze averroiste, de data aceasta lista cuprinzând nu mai puțin de 219 propoziții. Deși îndreptată împotriva averroismului, condamnarea din 1277 a lovit indirect și asupra unor texte ale lui Toma din Aquino, deoarece Toma se preocupase îndelung tocmai cu preluarea textelor aristotelice în cultura creștină. Or, episcopul Tempier al Parisului include pe lista celor 219 teze condamnate și
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
deloc la această preluare creștină a peripatetismului iar idealul tomist li se va părea indezirabil. Astfel încât, constată destui cercetători, lista propozițiilor condamnate la 1277 reflectă, sub umbrela unei decizii eclesiale, numai o anumită percepție asupra problemelor: cea franciscană. De asemenea, Condamnarea de la 1277 a avut și un rol major în formarea mentalității moderne, datorită cenzurii aplicate asupra filosofiei realiste. Spre deosebire de cele anterioare, ea nu mai interzice explicit predarea textelor lui Aristotel, ci "vehicularea" anumitor teze care, de astă dată, aveau proveniențe
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
de cauză dat franciscanilor, o cotitură importantă a culturii europene. Consecințele ei vor fi de maximă importanță pentru istoria gândirii ulterioare, „articolele condamnate la Paris” devenind în vreme o sintagmă de largă utilizare. „Cearta pariziană” este deci evenimentul pe care condamnarea episcopului Tempier o încheie prin indicarea cu autoritate a acelor teze care fuseseră vehiculate în mediul universitar și care constituiau „erori "evidente și execrabile, ba mai degrabă deșertăciuni și falsități smintite"”. Prin urmare, continuă textul introductiv al condamnării, "„pentru ca o
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
pe care condamnarea episcopului Tempier o încheie prin indicarea cu autoritate a acelor teze care fuseseră vehiculate în mediul universitar și care constituiau „erori "evidente și execrabile, ba mai degrabă deșertăciuni și falsități smintite"”. Prin urmare, continuă textul introductiv al condamnării, "„pentru ca o vorbire imprudentă să nu îi atragă în eroare pe cei simpli, noi, atât dintre doctorii în Sacra Scriptură cât și dintre alți bărbați prudenți, fiind întrunit sfatul episcopatului, interzicem cu severitate ivirea unor asemenea teze și le condamnăm
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
lumea sublunară, sub toate formele sale („mecanica” planetară, universaliile, cunoașterea indirectă sau chiar imposibilă a lumii de către Dumnezeu, caracterul necesar al evenimentelor particulare), unitatea intelectului universal și imposibilitatea multiplicării inteligențelor, eternitatea lumii create. Una dintre consecințele cele mai importante ale condamnării este reafirmarea omnipotenței divine, a doctrinei creației purificată de elementele neoplatonice și arabe care conțineau tema intermedierii între Dumnezeu și lumea sublunară. Astfel, eliminarea din discuție sau „slăbirea” semnificației cauzelor intermediare a constituit unul din motivele răspândirii ulterioare a nominalismului
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
ei nu este rezultatul imediat al unei astfel de intervenții (tema carteziană a îndoielii și a geniului rău)? Mai mult, ce fel de existență mai are lumea externă, dacă nu cumva una inteligibilă, cum va sugera Berkeley? Desigur, efectele acestei condamnări nu au acționat direct asupra modernității; dar ele au constituit condiții de posibilitate. Până acolo, însă, au existat filosofi a căror gândire începe nemijlocit sub semnul acestei propoziții. Elevul lui Bonaventura, și el augustinian, Matei din Aquasparta (1240-1302), proclamă că
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
proclamă că omul nu este capabil de nici o cunoaștere sigură fără intervenția Ideilor divine, ceea ce înseamnă că existența lumii externe este și ea o problemă de credință și iluminare. Henri din Gand, unul din consilierii episcopului Tempier cu prilejul elaborării condamnării, își pune întrebarea dacă omul este capabil de vreo cunoaștere. Nominaliștii, ulterior, prin William Ockham (și el franciscan), vor nega orice posibilitate de a întemeia cunoașterea ca fiind certă (cunoașterea poate fi intuitivă, reprezentând un asentiment, sau abstractă, reprezentând o
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
al altora, ci de asemenea acei care erau bărbați a poftit unul după celălalt, făcând lucruri neînchipuite, și nesocotind sau nerespectând natura lor comună, și totuși dornici de copii, au fost condamnați pentru că au avut doar un urmaș avorton; dar condamnarea nu producea niciun avantaj, din moment ce ei erau depășiți de o dorință violentă; și într-o anumită măsură, bărbații s-au obișnuit să fie tratați ca femeile, și în acest fel au procreat între ei boala femeilor, și răul intolerabil; pentru că
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
de viol și sodomie, din timpul secolului al XVIII-lea, la Tribunalul din Londra, descoperim că atitudinea, în ceea ce privește pedepesele, era indulgentă cu violul dar aspră cu sodomia. Totuși, dificultatea dovedirii că penetrarea și ejacularea au avut loc rezulta frecvent în condamnarea bărbaților sub o acuzație inferioară, „viol cu intenție sodomică” (en. "assault with sodomitical intent"), care nu impunea pedeapsa capitală.[37] În Franța, în secolul al XVIII-lea, sodomia era încă teoretic o infracțiune capitală, și au existat câteva cazuri în
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
A. Lăzărescu s-a înscris în PNL în timpul dictaturii legionare, când acest partid era interzis. În perioada 1946-1947, Dan Amedeo Lăzărescu a lucrat ca redactor al oficiosului PNL „Liberalul”. În timpul regimului comunist, între 1957-1964, a fost închis pe baza unei condamnări la 20 de ani de muncă silnică. După ieșirea din închisoare a lucrat - printre altele - ca documentarist la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” (1969-1975). A devenit membru al societăților „Jean Bodin”, "International Commision for the History of Parliamentary Estates" și
Dan Amedeo Lăzărescu () [Corola-website/Science/305681_a_307010]
-
său, se pronunță și împotriva episcopului Hincmar, care nu mai recunoaște că îl îndemnase pe Eriugena să scrie tratatul cu pricina. Tratatul nu s-a bucurat de succes, fiind „executat” imediat de către Prudentius prin însemnarea fiecărei propoziții problematice cu semnul condamnării la moarte. Tratatul nu va depăși statutul de manuscris până în secolul al XVII-lea, când va fi tipărit la Paris , o a doua ediție fiindu-i sortită abia în secolul al XIX-lea. Nu va scăpa, însă, niciodată de epitetele
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
de închisoare cu executare pentru șantajarea lui Ion Moț, fost primar al comunei arădene Zărand și a omului de afaceri Paul Petru Țârdea. Decizia Judecătoriei Sectorului 1 București a fost contestată. În 4 martie 2015, Curtea de Apel București hotarește condamnarea lui Dan Diaconescu la cinci ani și șase luni de închisoare cu executare decizia fiind definitivă. Articole biografice
Dan Diaconescu () [Corola-website/Science/305732_a_307061]
-
predat sovieticilor, transportat și anchetat la Moscova, fiind readus în țară în primăvara anului 1946, continuând să rămână în arest preventiv. În data de 19.01.1949, este condamnat la "5 ani detențiune simplă și 5 ani degradare civică". Deoarece condamnarea sa se apropia de sfârșit, gen. Constantin Tobescu fiind deținut preventiv de aproape 4 ani și 4 luni, Procurorul General al R.P.R. a cerut mărirea pedepsei. După 4 amânări ale pronunțării sentinței, în 2 iulie 1951, gen. Constantin Tobescu este
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
averii numitului în folosul statului. În baza art. 64 cod penal compută din calculul pedepsei închisoarea făcută până azi în arestul preventiv." (Dosar nr. 3305/1948, Deciziunea penală nr. 160, Ședința publică din 19 ianuarie 1949; singurul document valabil privind condamnarea gen. Constantin Tobescu) Nu se cunosc motivele pentru care au fost intentate două procese având în fond același scop, condamnarea gen. Tobescu pentru presupusa "tentativă de împiedicare a loviturii de stat de la 23 august" (așa este descris pe scurt "faptul
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
arestul preventiv." (Dosar nr. 3305/1948, Deciziunea penală nr. 160, Ședința publică din 19 ianuarie 1949; singurul document valabil privind condamnarea gen. Constantin Tobescu) Nu se cunosc motivele pentru care au fost intentate două procese având în fond același scop, condamnarea gen. Tobescu pentru presupusa "tentativă de împiedicare a loviturii de stat de la 23 august" (așa este descris pe scurt "faptul" în fișa matricolă de penitenciar nr.218/1951, al doilea document valabil privind condamnările suferite de gen. Constantin Tobescu.). În
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
procese având în fond același scop, condamnarea gen. Tobescu pentru presupusa "tentativă de împiedicare a loviturii de stat de la 23 august" (așa este descris pe scurt "faptul" în fișa matricolă de penitenciar nr.218/1951, al doilea document valabil privind condamnările suferite de gen. Constantin Tobescu.). În momentul pronunțării celei de-a doua sentințe (cea care este trecută în fișa matricolă din penitenciar), gen. Constantin Tobescu mai avea de ispășit doar 8 luni și șase zile de detenție, fiind în arest
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]