27,087 matches
-
am putut să vă ajut cu ceva - foarte puțin - dar cu semnificație importantă. Noi suntem cu casa răscolită, parcă a intrat un puhoi - ne tragem Încălzire centrală. Cum voi scăpa de balamucul acesta și voi intra În făgașul meu de liniște și meditație, am să văd ce voi mai putea trimite. Petrecere bună și viață lungă și bucurii În munca D-stră nobilă. Nicolae Milord </citation> <citation author=”MILORD Nicolae” loc=”Piatra-Neamț” data =”6.8.1977”> Mult apreciate Domnule Dimitriu, Mi-ați
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
s-a Îndepărtat repetarea vizitei, rămânându-ne o speranță: Când va fi albumul gata. Până atunci adresăm acelor oaspeți deosebite salutări și mulțumiri pentru cinstea ce ne-au făcut, de a vizita doi soți Învățători pensionari dintrun sat cu multă liniște: Lămășeni. Și s-a scris acest zapis În 4 exemplare, spre aducere aminte, azi 20 a lunii lui Cuptor, anul 7485 dela facerea lumii (!?). Mihai Niculăiasa </citation> <citation author=”NICULĂIASA Mihai” loc=”Lămășeni” data =”9.II.1983”> Stimate D-le
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
TEMPEANU Virgil” loc=”Buftea-Ilfov” data=”(dec. 1970)” desc=”Carte de vizită”> Familia și prof. dr. Virgil Tempeanu, membru al Uniunii Scriitorilor din R.S.R., Membru corespondent al Academiei Germane din München, cu cele mai călduroase mulțumiri pentru toate și urări de liniște sufletească În 1971. Iartă te rog Întârzierea răspunsului; dar pentru noi sărbătorile de Crăciun sunt un prilej de tristețe și n-am fost dispuși de loc. Matale Îți dorim toți - cari te prețuim, numai bine și mângâiere În marea Încercare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Am să-i scriu rabinului-șef Rosen, care mereu mă invită la el și nu ajung să mă duc să-l vizitez, căci e mereu ocupat și pe drumuri străine. D-na Stino mi-a trimis un volum din „Grădina liniștii” care s-a epuizat fulgerător (2.000 exemplare) și mi-a făgăduit, că va vorbi cu Ilisei pentru „Monografia Dragoslav” pe care o am cu Aurel Stino. D-lui Popa i-am trimis scrisoare nu de mult Într un plic
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
se aseamănă, la auz, mult cu româna, deși este o limbă cu o sonoritate mai dură, mai puțin patinată. Bărbații povestesc întâmplări hazlii, probabil în batjocură prietenească față de cineva. Din când în când, au scăderi de ton, se lasă o liniște a gesturilor și a privirilor pline de înțeles, ca să izbucnească din nou într-un râs năvalnic. Sunt îmbrăcați modest, dar în culori țipătoare, contrastante. O pereche, el și ea, sunt „gătiți” după același tipic: scurte de culoare galbenă, care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
după zăpușeala zilei. Te privesc - dacă te privesc - cu o curiozitate leneșă. Perechile de îndrăgostiți se sărută îndelung, iar ceilalți le respectă intimitatea - nu se așază alături, pe locurile libere. O lume încremenită în contemplație și sărut. E așa o liniște, că se aude apa havuzului din centrul pieței. Proiectoare puternice pun în valoare clădirea maiestuoasă a Palatului Regal (Palacio Real), care e pustiu la această oră. Parcă ești în Șheherezada... Deodată, cineva branșează un casetofon cu Enrique Iglesias... A doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
drumeag. Micul lac acoperit cu lintiță. Pădure franceză bătrână, de care mai văzusem până atunci doar în filmele cu cavaleri după romanele lui Walter Scott sau în ecranizările inspirate din Alexandre Dumas-tatăl. Podgorii și codru. O împărăție a belșugului, a liniștii și a izolării... De la Château Smith Haut Lafitte ne îndreptăm cu iuțeala mașinii spre al doilea obiectiv al acestei duminici: Centrul memorial și de documentare François Mauriac de la Malagar, aflat în apropiere. Complexul cuprinde vechea casă a familiei Mauriac cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Musée de Louvre. Nu mă impacientez ca la Prado, alergând din sală în sală, pentru că oricum nu voi reuși să văd prea mult și pe îndelete, mai ales că aici totul este la o dimensiune mai mare. Starea aceasta de liniște și de împăcare mă va face, probabil, să rezist mai mult timp oboselii. Scări enorme, maiestuoase, coloane uriașe din marmură albă, niveluri care coboară în subteran, etaje care urcă, escalatoare silențioase... Ajuns aici din înghesuiala apartamentului în care trăiește, omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prea multe zorzoane. Lume puțină pe stradă și - e doar o observație - aproape deloc afro-francezi (negri), care se stabilesc, din rațiuni climaterice, cum îmi explica poetul Jacques Jouet, în sudul Franței și la Paris. Un oraș reconfortant, în care ai liniștea și singurătatea privirii. În piața de lângă Palatul Rihour - construcție veche, de pe la 1500 - îl întâlnesc pe scriitorul belarus Andrej Fedarenka. E destul de amărât: nu s-a asigurat cu destui franci la Paris, iar aici, la Lille, a schimbat bani - o rată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să trec prin sate și orașe și să vorbesc cu oamenii. Numai așa, cred, voi putea spune că am văzut Franța profundă... Cineva ne anunță că suntem deja în Belgia, am trecut frontiera. Nici tu polițiști, nici tu vameși. O liniște aproape plicticoasă. Încă nu mă pot obișnui, ca și majoritatea scriitorilor din Est, cu ideea că poți traversa ușor, unde și când vrei, necontrolat și nechestionat, o frontieră. VITALIE CIOBANU: Ypres, oraș în Flandra Occidentală, belgiană, a intrat în istorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a ne regăsi, a trebuit să ne ridicăm mai întâi vizele de la Kiev - semn că „divorțul” n-a fost o glumă. Estonienii ne întâmpină sobru, fără pompă și multe zgomote inutile, cum a fost cazul în alte părți. Sobrietatea și liniștea par să fie trăsătura lor națională de caracter. Tot aici îl regăsim pe prietenul nostru, basarabeanul Boris Buracinschi (de parcă nici n-ar fi plecat de acolo, de pe peron!). Îl văd și pe Mati Sirkel, președintele Uniunii Scriitorilor, cu care ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
guru al underground-ului literar petersburghez (nu-i mai rețin numele) - un ins cu plete cărunte și unsuroase, în haine peticite, curgându-i la podele, cu cearcăne vinete sub ochi și pomeții obrajilor supți ca la Zosima din Frații Karamazov. În liniștea care se lasă anevoie, la insistențele repetate ale gazdelor, exoticul „director de conștiință” proclamă răgușit, citind dintr-o hârtie boțită, „eliberarea spiritului rus de canoanele comunismului și ale capitalismului depravat”. Asistența izbucnește în aplauze frenetice. Rusia își caută propria vocație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îmbrățișarea valorilor civilizației europene, este unica șansă pentru aceste popoare. Numai așa vom rezista. - Domnule Chingiz Abdullayev, vă mulțumesc mult pentru acest interviu. Interviu de VITALIE CIOBANU Varșovia, 13 iulie 2000 Alberto Porlan Villaescuza (Spania): „E foarte dificil să ceri liniște și armonie totală când știi că în grădină se plimbă un tigru.“ - Domnule Alberto Porlan, Europa este o realitate geopolitică, dar este și una culturală, spirituală. În ce măsură credeți că Literatur Express Europa 2000 a pus în valoare cele două dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fel ca un ucrainean sau un lituanian. Au trăit experiențe de viață total diferite. Așa că nu putem generaliza, neglijând nuanțele. Aș aminti aici expresia celebră a maestrului William Blake: Only idiots generalize („Numai idioții generalizează”). E foarte dificil să ceri liniște și armonie totală când știi că în grădină se plimbă un tigru. - Locuiți la Madrid. Capitala Spaniei a fost cea de a doua escală a Trenului nostru. Din păcate, și singura, pentru că San-Sebastian a ieșit ulterior din calcul. Istoria Spaniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu descoperirea țărilor baltice... - Ai aflat în această călătorie o sursă de idei pentru scris? Vei publica o carte? - Bineînțeles. Călătoria odată digerată și paginile cerute de literaturWERKstatt trimise la Berlin, mi-am făcut timp pentru a mă uita în liniște asupra a ceea ce adusesem din călătorie: broșuri, câteva cărți ale scriitorilor pe care i-am întâlnit (One Day as a Tiger de Anne Haverty, Pays de frontiere de Emil Tode, Autobiographie prudente de Paulo Teixeira), o publicație în limba rusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care să accepte „colaborarea” cu un sistem militar care i se păruse invincibil! Dar... când ocupația străină se întinde pe câteva decenii și, mai ales, când ea nu se „mulțumește” cu stricta posesiune a rezervelor și bogățiilor naționale și cu „liniștea publică”, ci vrea să „transforme oamenii și instituțiile de bază, dărâmând statuile sacre și însăși Tradiția”, atunci o națiune nu are de ales decât ori să lupte, fugind în munți, cum se pare am mai făcut-o prin secole, „boicotând
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
până la „prostituția entuziastă” față de „îndemnurile” pentru o „altă artă și literatură, a poporului!”. Aceștia erau, nu rareori, mai „încăpățânați”, mai rigizi decât unii activiști de partid care primiseră probabil sarcina de a permite și „noului val” să se afirme, pentru liniștea internă literară. E poate momentul să amintesc aici, cu unele detalii, celebra, pe atunci, ședință care a avut loc în „sala oglinzilor” la Casa Scriitorilor - Uniunea se afla atunci „la Șosea”, în vila de lângă ambasada Rusiei (URSSĂ, pe care avocatul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un „cenzor” sau o „lespede” a firilor acelor creatori care, adesea, în luptă cu mizeriile și barierele numeroase și eterne ale socialului, dar și în lupta cu propria lor fire și cu propriile lor impulsuri și firești necesități pentru o liniște și fericire individuală, sacrificând adesea toate acestea pentru a „exprima ceva” ce va fi necesar colectivității în care s-au născut și secolului al cărui aer l-au respirat, uneori nu mai au puterea de a protesta direct, neechivoc, contra
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
infinit, cu minabar-ul său nou-nouț, minunat juvaer sculptat în lemn de cedru, oferit de regele Iordaniei, pentru a-l înlocui pe cel al lui Saladin (distrus în incendiul criminal din 1969). Cât despre plăcerile auzului... Mașinile trec într-o relativă liniște, dar în războiul decibelilor se întrec, care mai de care, clopote creștine și casete înregistrate musulmane. Dangătelor care, din turnurile clopotnițelor, îi cheamă la slujbă pe puținii credincioși rămași neavertizați, le ripostează vehement tânguirile guturale, țârâitoare, feruginoase, difuzate din minarete
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
departe de bâta unui șef din neolitic. Că fantezia demnitarului local rămâne, orice-ar fi, un element de care trebuie ținut cont în raporturile cu forțele locale o dovedesc îndeajuns gărzile de securitate de la intrarea palatului-citadelă, curțile, ușile secrete, scările, liniștea care devine tot mai profundă pe măsură ce te apropii de marea sală de protocol în care Sfinția Sa acordă audiențe. Hristosul-Rege și-a pierdut în Occident călugării-soldați; în Orient, Dumnezeu-Tatăl își păstrează mareșalii. În persoana lor cinci patriarhi de Antiohia, trei la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ceva, o minune poate." Momentul de odinioară frizând delirul urma să fie reorchestrat încă o dată (1944) în Anii de ucenicie (Cap. IX) mai strâns, dar cu aceeași senzație de sublim. Tot lângă pârâul lui Faur, tot sub luna plină: "Era liniște netulburată în tot cuprinsul satului, nu adia vânt, era călduț și cântau în sălcii o mie și una de paseri maestre. Cred că niciodată nu s-au aflat la un loc cântând atâtea privighetori și nici nu se va mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tot e gata să râdă, parcă nu mai poate; un ieromonah care pare mare pehlivan, tânăr și frumos, ne arată mândrele odoare de argint ale vechii biserici a lui Nestor Ureche; un călugăr țăran apoi pe banca de la poartă, în liniștea amurgului, ne spune cu glas greu, amărât, despre viața lui necăjită cu muerea, de care s-a despărțit după ce a avut un copil. Amărât, s-a gândit că n-are ce să facă altceva: să se ducă să se hodinească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care s-a despărțit după ce a avut un copil. Amărât, s-a gândit că n-are ce să facă altceva: să se ducă să se hodinească la mănăstire: Dar ș-aici e greu, pentru că ades te cearcă demonul ispitelor!..." În liniștea înserării se aud rar din când în când, glasuri în ogradă. Codrii de pe dealurile dinprejur stau neclintiți supt un cer înnalt, albastru șters. Din cerdacul arhondaricului unde stăm, privim pe gânduri înnainte, pe când înserarea crește, și pe când stoluri de lăstuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din iarbă, îl miroase, și pletele lungi, negre, îi fâlfâie în aburirile vântului. Suim, suim, apoi coborâm coasta stâncoasă, printre arbori risipiți de furtună. Brazi nalți, ca ziduri negre înconjură Agapia veche din deal. Simt puternic mirosul rășinei brazilor. În liniștea zilei, coborâm spre Agapia din vale. Se aude sunetul ascuțit, nou, sălbatec al fierăstrăului cu abur care despoae munții. La un cot al potecii, într-o stâncă mare, piatra lui Aron Vodă, e săpată o legendă: Aron Vodă pe când învăța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au sfârșit universitatea și care stau la pândă ca să vâneze o fată cu zestre bună. S-a sfârșit: Pentru un om nu-i loc într-o stațiune balneară. Pentru un om, o tovărășie inteligentă într-o înfundătură de munți, pace, liniște atât e de ajuns. Cum cocota e un compromis, așa și băile noastre sunt compromisuri. Și cu atât mai căutate sunt de burtăverzi cu cât viața e mai scumpă și nu le dă mâna tuturora să vie să petreacă acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]