25,809 matches
-
ostilităților care s-au terminat prin atașarea Hesse-Kassel și părți din Hesse-Darmstadt la Prusia. În timpul Războiului franco-prusac din 1870, în grădina palatului au fost înființate spitale militare, iar Victoria a ajutat la bucătărie. În 1872, fratele de optsprezece luni al Victoriei, "Frittie", a fost diagnosticat cu hemofilie. Diagnosticul a venit ca un șoc pentru familiile regale din Europa; au trecut douăzeci de ani de când regina Victoria a dat naștere fiului ei cu hemofilie, Prințul Leopold, Duce de Albany, și a fost
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
Leopold, Duce de Albany, și a fost primul indiciu că boala în familia regală a fost ereditară. În anul următor, "Frittie" a căzut de la o fereastră și a murit. Acesta a fost prima din multele tragedii ale Victoriei. În 1878, Victoria s-a îmbolnăvit de difterie. Ella a fost rapid mutată din camera lor și a fost singurul membru al familiei care a scăpat de boală. Zile întregi mama ei a îngrijit-o pe Victoria și pe ceilalți membri ai familiei
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
a îmbolnăvit de difterie. Ella a fost rapid mutată din camera lor și a fost singurul membru al familiei care a scăpat de boală. Zile întregi mama ei a îngrijit-o pe Victoria și pe ceilalți membri ai familiei; sora Victoriei, Maria, a murit. Când se părea că familia s-a recuperat, mama Victoriei s-a îmbolnăvit. A murit la 14 decembrie, la comemorarea morții Prințului Albert, Prinț Consort. Victoria fiind cel mai mare copil și-a asumat parțial rolul de
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
asumat parțial rolul de mamă pentru copiii mai mici. Mai târziu a scris: "Moartea mamei a fost o pierdere ireparabilă ... copilăria mea s-a încheiat cu moartea ei pentru că eram cea mai mare și mai responsabilă". La reuniunile de familie, Victoria l-a întâlnit de multe ori ei pe vărul ei Prințul Louis de Battenberg, un membru al unei ramuri morganatice a familiei regale hessiene. Prințul Louis a adoptat naționalitatea britanică și a servit ca ofițer în Marina Regală. În iarna
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
cu Prințul Louis la 30 aprilie 1884 la Darmstadt. Tatăl ei nu a aprobat căsătoria; în viziunea lui, Prințul Louis avea puțini bani și l-ar fi lipsit de compania fiicei lui deoarece cuplul urma să locuiască în Marea Britanie. Totuși, Victoria era independentă și nu a ținut cont de nemulțumirea tatălui. Tatăl Victoriei s-a căsătorit în secret în aceeași seară cu amanta sa, Alexandrine de Kolemine, fosta soție a însărcinatului cu afaceri rus la Darmstadt. Căsătoria lui cu un om
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
Mediterranean Fleet, ea a petrecut câteva ierni la Malta. În 1887, Victora s-a îmbolnăvit de febră tifoidă însă, după ce a fost îngrijită de soțul ei, a putut participa în iunie la Jubileul de Aur al reginei Victoria de la Londra. Victoria a fost interesată de știință și a desenat detaliat hărți geologice ale Maltei și de asemenea a participat la săpături arheologice atât în Mallta cât și în Germania. Ea personal a predat lecții copiilor și le-a prezentat idei și
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
Alexandrovici și Alix care se căsătorise cu Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Victoria a fost una din rudele Țarinei care a încercat s-o îndepărteze de sub influența lui Rasputin. La izbucnirea Primului Război Mondial dintre Germania și Marea Britanie în 1914, Victoria și fiica ei Louise au plecat în Rusia la Ekaterinburg unde au stat o perioadă. Prințul Louis a fost forțat să demisioneze din marină la începutul războiului din cauza originilor sale germane iar cuplul s-a retras în anii războiului la
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
războiului, două surori ale Victoriei, Alix, țarină a Rusiei și Ella, Mare Ducesă a Rusiei, au fost ucise în revoluția rusă iar fratele ei, Ernest Louis, Mare Duce de Hesse, a fost detronat. În 1921 soțul ei moare la Londra; Victoria se mută la Palatul Kensington. În 1930, fiica ei cea mare, Alice, suferă o cădere nervoasă și este diagnosticată ca schizofrenică. În următorii zece ani, Victoria a fost în mare măsură responsabilă de educația nepotul ei, Filip, în timpul separării părinților
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
Ceciliei, Prințesa Ioana, nu a fost în avion și a fost adoptată de unchiul ei Prințul Louis de Hesse și de Rin însă micuța a murit de meningită după un an și jumătate. Altă tragedie a urmat curând când fiul Victorie, George, a murit de cancer osos anul următor. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Victoria a părăsit Palatul Kensington și a locuit la Castelul Windsor cu regele George al VI-lea. Își petrecea timpul citind și făcându-și griji
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
VI-lea. Își petrecea timpul citind și făcându-și griji pentru copii; fiul ei Louis și doi din nepoți serveau în Marina Regală; fiica ei Alice rămăsese în Grecia ocupată și nu a putut comunica cu ea 4 ani. După victoria Aliaților, fiului ei Louis i s-a oferit postul de vicerege al Indiei însă ea s-a opus știind că poziția este periculoasă și grea. El a acceptat oricum. S-a îmbolnăvit de bronșită (fuma de la vârsta de 16 ani
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
știind că poziția este periculoasă și grea. El a acceptat oricum. S-a îmbolnăvit de bronșită (fuma de la vârsta de 16 ani) la casa fiului ei Louis din Hampshire în vara anului 1950. Spunând "e mai bine să mori acasă", Victoria s-a mutat la Palatul Kensington, unde a murit.
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
II-lea. Alice s-a născut la 25 aprilie 1843 la Palatul Buckingham, Westminster, Londra. A fost al treilea copil și a doua fiică a Reginei Victoria și a Prințului Albert. Numele Alice a fost ales în onoarea prim-ministrului Victoriei, Lordul Melbourne, care era un admirator al reginei și a cărui nume feminin preferat era Alice. Maud, numele anglo-saxon pentru Matilda, a fost ales în onoarea unuia dintre nașii Alicei, Prințesa Sophia Matilda de Gloucester, o nepoată a regelui George
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
voteze o zestre pentru Alice de 30.000 £. Deși suma a fost considerată generoasă la acel timp, Prințul Albert a remarcat că "ea nu va putea realiza mare lucru cu ea" în micuțul Hesse în comparație cu bogăția surorii ei mai mari Victoria. În plus, viitoarea casă a cuplului din Darmstadt era incertă. Deși regina Victoria se aștepta să se construiască un palat nou, oamenii din Darmstadt nu au vrut să facă această cheltuială. Alice a devenit nepopulară în Darmstadt înainte ca ea
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
o companie intelectuală pe care soțul ei nu i-a oferit-o iar el a fost invitat în mod regulat la Palatul Nou pentru a-i citi privat Alicei. Prietenia a înflorit; Strauss a fost introdus de Alice, surorii sale Victoria și cumnatului ei Frederick, iar el a fost invitat de ei la Berlin. Relația Alicei cu Strauss a supărat-o pe împărăteasa Augusta, care a etichetat-o pe Alice "complet atee". La sfârșitul anului 1871, Alice a călătorit la Balmoral
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
el a refuzat s-o creadă. Cum el stătea plângând, Alice a încălcat regula ei despre contactul fizic cu bolnavii și i-a dat un sărut. La început, Alice nu a căzut bolnavă. Ea s-a întâlnit cu sora ei Victoria care trecea prin Darmstadt în drum spre Anglia, și i-a scris mamei în aceeași zi. Începând cu sâmbătă 14 decembrie, comemorarea morții tatălui ei, ea s-a îmbolnăvit de difterie de la fiul ei. Ultimele ei cuvinte au fost "dragă
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
că atunci când bătrânul strânge în mâinile rănite frânghia de care trage din răsputeri uriașul venit din adâncuri), înfruntarea pe fata (că la uciderea marlinului sau la lupta cu rechinii), iar rarele momente de destindere înseamnă mai ales efort cotidian, bucuria, victoria și măreția înfrângerii. Impulsul îl constituie câștigarea traiului de zi cu zi, dar lupta ajunge să semnifice, dincolo de satisfacerea necesităților materiale, dorința omului de a-si afirmă propria valoare, ca justificare a existenței. Dar bucuria afirmării, a triumfului este repede
Bătrânul și marea () [Corola-website/Science/315336_a_316665]
-
simbolului maimuței albe din “Comedia modernă” a lui Galsworthy. Dacă acesta din urmă semnifică blazarea unei lumi superficiale, care gusta fără efort miezul fructului (adică plăcerile ușoare ale vietii) și îi aruncă nepăsătoare coaja, scheletul peștelui simbolizeazăa în mod esențializat victoria morală a omului, satisfacția pe care i-o dă nu câștigul în sine, ci conștiința faptului că și-a învingerii propriilor slăbiciuni, că și-a depășit propriile limite. Forță și măreția omului constau în faptul că, pierzând o bătălie, nu
Bătrânul și marea () [Corola-website/Science/315336_a_316665]
-
minutul 109, primind direct cartonașul roșu. În sezonul 2008-2009 al primei ligi din Ucraina, Tibi Ghioane a evoluat excelent, marcând nu mai puțin de 5 goluri decisive pentru Dinamo Kiev, ultimul în chiar meciul care a adus titlul la Kiev, victoria cu 3-2 în fața celor de la Tavria Simferopol. În Europa, Ghioane a fost folosit în majoritatea meciurilor din Cupa UEFA, echipa sa atingând faza semifinalelor și fiind oprită din drumul către finală de rivala Șahtior Donețk. Înainte de a se retrage din
Tiberiu Ghioane () [Corola-website/Science/315361_a_316690]
-
în meciul disputat de "tricolori" în Lituania și câștigat cu scorul de 1-0, prin golul lui Ciprian Marica. A jucat pentru echipa națională de fotbal a României în calificările pentru CM 2010 contra echipei naționale de fotbal a Lituaniei, în victoria din iunie 2009. A marcat un gol împotriva echipei naționale de fotbal a Ungariei într-un amical din august 2009.
Tiberiu Ghioane () [Corola-website/Science/315361_a_316690]
-
a convertit la ortodoxism iar împăratul Nicolae al II-lea o numea "Marea Ducesă ortodoxă". Cuplul a avut cinci copii: Fiul cel mare și moștenitorul lui Vladimir, Marele Duce Kiril Vladimirovici s-a căsătorit în 1905 cu verișoara lui primară Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha, fiica surorii lui Vladimir, Maria. Căsătoria a fost dezaprobată de Țarul Nicolae al II-lea iar Kiril a fost exilat și deposedat de titluri imperiale. Acest tratament al fiului său a creat tensiuni între Vladimir
Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315338_a_316667]
-
dispăruți). În ziua de 29 octombrie se primesc la comandamentul diviziei următoarele felicitări: - de la comandantul Armatei I Blindate, generalul Von Kleist: „Exprim recunoștință și mulțumirile mele diviziei condusă de dumneavoastră, cu ocazia ocupării orașului, puternic fortificat, Nalcik. Mai departe până la VICTORIA FINALĂ!” - de la comandantul Corpului 3 Blindate, generalul von Mackensen: „Calde mulțumiri dumneavoastră și bravei dumneavoastră divizii. Sunt mândru că am condus trupe române la victorie”. - de la comandamentul Flotei a IV a Aeriană Richthofen: „Sincere felicitări pentru succesul de la Nalcik”. Colonelul
Simion Coman () [Corola-website/Science/315381_a_316710]
-
mele diviziei condusă de dumneavoastră, cu ocazia ocupării orașului, puternic fortificat, Nalcik. Mai departe până la VICTORIA FINALĂ!” - de la comandantul Corpului 3 Blindate, generalul von Mackensen: „Calde mulțumiri dumneavoastră și bravei dumneavoastră divizii. Sunt mândru că am condus trupe române la victorie”. - de la comandamentul Flotei a IV a Aeriană Richthofen: „Sincere felicitări pentru succesul de la Nalcik”. Colonelul Coman Simion, comandant secund al Diviziei 2 munte a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul cl. a III-a în grad de Cavaler DR 1647
Simion Coman () [Corola-website/Science/315381_a_316710]
-
I să abdice și să plece în exil pe insula Elba. După dezastruoasa campanie napoleoniană din Rusia, în februarie-martie se încheagă noua Coaliție europeană, Prusia alăturându-se Rusiei, Marii Britanii și rebelilor din Spania și Regatul Portugaliei. Dupa o serie de victorii ale lui Napoleon la Lützen și Bautzen, în august, Austria și Suedia se alătură Coaliției, urmate de Bavaria, în octombrie. Cu armatele reorganizate după standardele napoleoniene, forțele coalizate s-au masat în Germania centrală. Două o victorie zdrobitoare a lui
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
o serie de victorii ale lui Napoleon la Lützen și Bautzen, în august, Austria și Suedia se alătură Coaliției, urmate de Bavaria, în octombrie. Cu armatele reorganizate după standardele napoleoniene, forțele coalizate s-au masat în Germania centrală. Două o victorie zdrobitoare a lui Napoleon la Dresda, Aliații și-au schimbat strategia și au evitat să mai lupte împotriva armatei principale conduse de Împărat, concentrându-se pe a lupta împotriva corpurilor de armată ale Mareșalilor săi, pe care au reușit să
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
să se retragă spre Franța. Ultima etapă a războiului, apărarea Franței, este deseori considerată a fi cea mai impresionantă campanie napoleoniană, deoarece Împăratul a învins și respins în numeroase rânduri armate mult superioare numeric. În cele din urmă, în ciuda acestor victorii tactice, înfrângerile anterioare suferite de Napoleon în Rusia și Germania s-au dovedit a fi fatale, iar aliații au ocupat Parisul, forțând abdicarea acestui la 6 aprilie 1814 și restaurând dinastia Bourbon. Tratatul de la Paris de la 30 mai 1814 reduce
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]