KorAP: Find »[drukola/base=zeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...928 929 930 ...943 >

23,551 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

funcțiilor pe care li le atribuie Cezar, ele se inserează bine În schema ideologiei tripartite despre care am mai vorbit, mai ales În capitolul despre religia indo-europenilor. Avem, așadar, un zeu al primei funcții - Jupiter -, care domnește În ceruri; un zeu - Martexe "Marte" - care are În stăpânire tot ceea ce ține de război (a doua funcție) și două divinități cu atribuții de natură economică (a treia funcție). Se pare că ideologia indo-europeană a fost bine conservată la gali, deși se pot regăsi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la dimensiunea locală. O confirmare a acestei realități apare chiar În numele unora dintre divinități, astfel Încât, de exemplu, o zeiță numită Tricoriaxe "Tricoria" este legată În mod clar de tribul tricorilor. Pe lângă aceasta, În lumea irlandeză era frecvent jurământul „Jur pe zeii pe care jură tribul meu” - formulă care confirmă tocmai existența divinităților tribale. Aceste argumente nu par Însă decisive. Este adevărat că mărturiile epigrafice demonstrează o fragmentare puternică a teonimelor, Însă o dovadă În sens contrar este adusă de toponimie, care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
meu” - formulă care confirmă tocmai existența divinităților tribale. Aceste argumente nu par Însă decisive. Este adevărat că mărturiile epigrafice demonstrează o fragmentare puternică a teonimelor, Însă o dovadă În sens contrar este adusă de toponimie, care relevă, de exemplu, cultul zeului Lugusxe "Lugus" Într-o arie vastă care cuprinde Franța (Lyon, Laon), Olanda (Leida), Silezia (Liegnitz) și Britania (actualul Carlisle era În epoca antică Luguvalium sau Luguvallum). Și dacă este adevărat că În Irlanda se jura pe zeii propriului trib, este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de exemplu, cultul zeului Lugusxe "Lugus" Într-o arie vastă care cuprinde Franța (Lyon, Laon), Olanda (Leida), Silezia (Liegnitz) și Britania (actualul Carlisle era În epoca antică Luguvalium sau Luguvallum). Și dacă este adevărat că În Irlanda se jura pe zeii propriului trib, este la fel de adevărat că, uneori, se jura pe „zeii principali”, adică, evident, pe zeitățile principale preamărite pe Întreaga insulă. Spuneam mai sus că multe dintre numele zeităților galice ne sunt cunoscute mai ales din tradiția epigrafică, dar și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cuprinde Franța (Lyon, Laon), Olanda (Leida), Silezia (Liegnitz) și Britania (actualul Carlisle era În epoca antică Luguvalium sau Luguvallum). Și dacă este adevărat că În Irlanda se jura pe zeii propriului trib, este la fel de adevărat că, uneori, se jura pe „zeii principali”, adică, evident, pe zeitățile principale preamărite pe Întreaga insulă. Spuneam mai sus că multe dintre numele zeităților galice ne sunt cunoscute mai ales din tradiția epigrafică, dar și prin intermediul unor autori clasici care nu s-au lăsat prinși de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Taranisxe "Taranis"-Dis Pater este Îmbunat la ei astfel: câțiva oameni sunt arși de vii Într-un bazin de lemn. Unii autori oferă aceste explicații. Teutates-Marte, „fiind neîndurător, este Îmbunat cu sânge” fie pentru că războaiele se nasc din voința acestui zeu, fie pentru că galii, pe vremuri Îi aduceau acestui zeu, ca și altora, jertfe umane. Ei cred că Esus este Mercur, din moment ce este cinstit de negustori, și că Taranis este Jupiter, stăpân al războiului și cel mai mare Între zeii cerești

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
câțiva oameni sunt arși de vii Într-un bazin de lemn. Unii autori oferă aceste explicații. Teutates-Marte, „fiind neîndurător, este Îmbunat cu sânge” fie pentru că războaiele se nasc din voința acestui zeu, fie pentru că galii, pe vremuri Îi aduceau acestui zeu, ca și altora, jertfe umane. Ei cred că Esus este Mercur, din moment ce este cinstit de negustori, și că Taranis este Jupiter, stăpân al războiului și cel mai mare Între zeii cerești, pentru Îmbunarea căruia se obișnuia, cu timp În urmă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
acestui zeu, fie pentru că galii, pe vremuri Îi aduceau acestui zeu, ca și altora, jertfe umane. Ei cred că Esus este Mercur, din moment ce este cinstit de negustori, și că Taranis este Jupiter, stăpân al războiului și cel mai mare Între zeii cerești, pentru Îmbunarea căruia se obișnuia, cu timp În urmă, să se aducă jertfe umane, iar acum, jertfe de animale. După cum se observă, Încă din epoca antică exista o mare nesiguranță În privința identificărilor. Numele din fragmentul lui Lucanus sunt desigur

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se observă, Încă din epoca antică exista o mare nesiguranță În privința identificărilor. Numele din fragmentul lui Lucanus sunt desigur autentice. Teutatesxe "Teutates" (rectius: Toutatisxe "Toutatis") apare la dativ (Toutati) În câteva Înscripții latine din Gallia; Esusxe "Esus" este unul dintre zeii amintiți pe monumentul nautae Parisiaci (Duval, 1987, II, 1, p. 14); Taranisxe "Taranis" (rectius: Taranusxe "Taranus") este atestat Într-o inscripție galică citată de Duval (1987, I, p. 27). Însă dincolo de nume, Lucanus nu ne oferă nimic despre natura reală

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
monumentul nautae Parisiaci (Duval, 1987, II, 1, p. 14); Taranisxe "Taranis" (rectius: Taranusxe "Taranus") este atestat Într-o inscripție galică citată de Duval (1987, I, p. 27). Însă dincolo de nume, Lucanus nu ne oferă nimic despre natura reală a acestor zei. Ne aflăm astfel În fața unei dificultăți serioase, care se repetă aproape constant: unele izvoare ne dau numele indigene ale zeilor galici, dar nu le clarifică funcțiile, În timp ce altele vorbesc despre funcții, dar nu dau nume; fără să fie realizată o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
citată de Duval (1987, I, p. 27). Însă dincolo de nume, Lucanus nu ne oferă nimic despre natura reală a acestor zei. Ne aflăm astfel În fața unei dificultăți serioase, care se repetă aproape constant: unele izvoare ne dau numele indigene ale zeilor galici, dar nu le clarifică funcțiile, În timp ce altele vorbesc despre funcții, dar nu dau nume; fără să fie realizată o fuziune organică Între cele două categorii diferite de izvoare, o reconstrucție substanțială, nu doar nominală, a panteonului respectiv, rămâne aproape

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cele două categorii diferite de izvoare, o reconstrucție substanțială, nu doar nominală, a panteonului respectiv, rămâne aproape mereu imposibilă. Doar În câteva situații norocoase ajungem la o definiție reală și completă a vreunui personaj al panteonului galic. Acesta este cazul zeului pe care Cezar Îl numește Mercurxe "Mercur" și În care poate fi recunoscut patronul tuturor meșteșugurilor. În Irlanda, zeul Lugxe "Lug" primește epitetul samildánach „cel care deține toate meșteșugurile”, iar acesată prolifică stăpânire a tuturor activităților este pusă În scenă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Doar În câteva situații norocoase ajungem la o definiție reală și completă a vreunui personaj al panteonului galic. Acesta este cazul zeului pe care Cezar Îl numește Mercurxe "Mercur" și În care poate fi recunoscut patronul tuturor meșteșugurilor. În Irlanda, zeul Lugxe "Lug" primește epitetul samildánach „cel care deține toate meșteșugurile”, iar acesată prolifică stăpânire a tuturor activităților este pusă În scenă de un episod din relatarea Bătălia de la Moytura. La curtea din Tara are loc o sărbătoare la care dorea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
deține toate meșteșugurile”, iar acesată prolifică stăpânire a tuturor activităților este pusă În scenă de un episod din relatarea Bătălia de la Moytura. La curtea din Tara are loc o sărbătoare la care dorea să intre și să ia parte și zeul Lugxe "Lug". Însă portarul primise poruncă să-i lase să intre doar pe cei ce cunoșteau un meșteșug pe care să nu-l stăpânească nimeni la Tara; așadar, portarul Îl Întrebă pe zeu despre aceasta. Zeul spune că este țesător

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
să intre și să ia parte și zeul Lugxe "Lug". Însă portarul primise poruncă să-i lase să intre doar pe cei ce cunoșteau un meșteșug pe care să nu-l stăpânească nimeni la Tara; așadar, portarul Îl Întrebă pe zeu despre aceasta. Zeul spune că este țesător, dar țesători existau deja la Tara. Atunci el spune pe rând că este fierar, harpist, poet, medic, vraci, aurar, Însă toate acestea existau deja; argumentul decisiv care i-a permis să intre a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
să ia parte și zeul Lugxe "Lug". Însă portarul primise poruncă să-i lase să intre doar pe cei ce cunoșteau un meșteșug pe care să nu-l stăpânească nimeni la Tara; așadar, portarul Îl Întrebă pe zeu despre aceasta. Zeul spune că este țesător, dar țesători existau deja la Tara. Atunci el spune pe rând că este fierar, harpist, poet, medic, vraci, aurar, Însă toate acestea existau deja; argumentul decisiv care i-a permis să intre a fost că la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
decisiv care i-a permis să intre a fost că la Tara nu exista nimeni care să stăpânească toate meșteșugurile. Putem considera sigură ecuația conform căreia Mercurxe "Mercur" (la Cezar) Îi corespunde irlandezului Lugxe "Lug"; iar pentru că acesta Îi corespunde zeul galic Lugusxe "Lugus", atunci Mercur = Lugus, cu toate particularitățile funcționale evidențiate mai sus. Totuși, combinațiile de acest tip sunt rare. Trebuie să se țină cont Însă că, cel puțin În unele cazuri, identificările zeităților celte cu cele grecești și romane

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
făceau pe baza unor afinități funcționale, ci mai degrabă pe baza unor elemente exterioare. Din acest punct de vedere, poate fi dat de exemplu cazul lui Ogmiosxe "Ogmios", care În Herakles de Lucian din Samosata, este identificat chiar cu acest zeu pentru că ambii au același tip de Îmbrăcăminte (piele de leu, măciucă, arc, tolbă cu săgeți), deși diferă profund sub alte aspecte, Ogmios fiind reprezentat ca un bătrân cu părul cărunt, cu pielea uscată și fruntea Încrețită. Mai mult, Lucian nu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de natură diversă, care sunt identificate unul câte unul, este o practică uzuală a cercetătorilor. De exemplu, a existat În Galia o divinitate care, În inscripțiile latine, era identificată cu Apolloxe "Apollo", adesea prin formula „Apollo + numele indigen”, iar acest zeu avea clare funcții curative. Numele lui indigene sunt multiple: Atepomarosxe "Atepomaros", „cel care are mulți cai”, Grannus - căruia, după cum știm de la Dio Cassius (LXXXVII, 15, 5), Caracalla i s-a adresat În van ca să fie vindecat -, Bormanusxe "Bormanus" (nume care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
van ca să fie vindecat -, Bormanusxe "Bormanus" (nume care face aluzie la apele termale), Maponosxe "Maponos", „copilandrul” etc. Corespondentul irlandez al galicului Maponos trebuie să fie, opiniile concordă, Mac ind ógxe "Mac ind óg" „Tânărul Copilandru”. Tatăl său era Dagdaxe "Dagda", „Zeul cel Bun”, cea mai importantă dintre zeitățile irlandeze, iar mama sa, Boannxe "Boann" („cea care dăruiește vaci șcredincioșilor săiț”), soția lui Nechtanxe "Nechtan" (al cărui nume poate fi comparat cu numele latin Neptunusxe "Neptunus") și cea care a dat numele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
șcredincioșilor săiț”), soția lui Nechtanxe "Nechtan" (al cărui nume poate fi comparat cu numele latin Neptunusxe "Neptunus") și cea care a dat numele râului omonim. Problema este Însă că Mac ind óg nu are nici o legătură cu medicina: În Irlanda, zeul vindecător este Dian Cécht, care, după cea de-a doua bătălie de la Moytura, pregătește o proteză de argint miraculoasă pentru Nuaduxe "Nuadu" Airgetlámxe "Nuadu Airgetlám", căruia Îi fusese retezată o mână În bătălie. Așadar, identificarea este discutabilă, bazându-se doar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
poate dobândi cu ușurință valența de divinitate legată de moarte; același lucru s-a Întâmplat În India cu Yamaxe "Yama" (și În Iran cu Yimaxe "Yima"). Acest Dis Pater galic, a cărui denumire indigenă nu o cunoaștem, este identificat cu zeul irlandez Donnxe "Donn", „Întunericul”, o divinitate minoră care locuiește În Tech Duinn, de-a lungul coastelor irlandeze unde trebuie să ajungă toți morții. Însă și această identificare este destul de nesigură, pentru că tot ceea ce au realmente În comun cele două divinități

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
aceea, cei atinși de boli foarte grave sau cei care Își riscă viața În bătălii sau Înfruntă primejdii jertfesc sau promit că vor jertfi oameni. La aceste sacrificii se folosesc de ajutorul druizilor. Ei cred că nu pot Îndupleca voința zeilor decât dacă oferă o viață omenească În schimbul altei vieți omenești. Și pentru binele obștesc obișnuiesc să facă asemenea sacrificii. Unele triburi au un fel de manechine de o mărime colosală, Împletite din nuiele, În interiorul cărora pun oameni vii; manechinelor li

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
binele obștesc obișnuiesc să facă asemenea sacrificii. Unele triburi au un fel de manechine de o mărime colosală, Împletite din nuiele, În interiorul cărora pun oameni vii; manechinelor li se dă foc și oamenii mor Învăluiți de flăcări. Galii socotesc că zeilor nemuritori le este mai plăcută sacrificarea de oameni care au fost prinși cu vreun furt, vreo tâlhărie sau alt delict; În cazul În care lipsesc asemenea victime, recurg la sacrificarea unor nevinovați (De bello galico, VI, 16.). După cum am observat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
toiul acestor urgii, era privită tot ca un semn, șpreoțiiț decemviri au primit poruncă să cerceteze cărțile sibyline, iar Q. Fabius Pictor a fost trimis la Delphi ca să Întrebe Oracolul prin ce fel de rugăciuni și ispășiri pot fi Împăcați zeii și când se vor curma aceste urgii atât de cumplite. Între timp s-au adus și câteva jertfe, ieșite din comun, potrivit Îndrumărilor date de cărțile Ursitei; Între acestea au fost Îngropați sub pământ un gal și o gală, un

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]