233,134 matches
-
înrolare a voluntarilor, cât și ajutorarea sub multiple forme a prizonierilor de origine română. Noile structuri de comandă înființate de către Ministerul de Război, condus de către Vintilă Brătianu, au fost divizate fiecare în parte în câte două servicii specifice identice, denumite: central (la Kiev) și exterior (cu acțiune în teritoriul rus, prin intermediul comisiilor de recrutare și a celor care conferențiau cu scop de propagandă). La 13 octombrie 1917, totuși, cu scopul grupării tuturor voluntarilor, atât a celor veniți din prizonierat, cât și
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în curs de formare din Franța și Italia. Din cei aproximativ 20.000 de transilvăneni aflați în martie 1918 în Regat și care trebuiau demobilizați, peste 10.000 erau cei proveniți din prizonieratul rusesc, marea lor majoritate fiind țărani. Serviciul central al "Corpului Voluntarilor", înființat la 28 noiembrie 1917 și subordonat Ministerului de Război, a continuat să funcționeze, despărțindu-se, la 15 mai 1918, într-un departament militar transferat la Direcția Recrutării din Ministerul de Război și într-un departament civil
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
condusă de generalul Coandă - a fost arestată de bolșevici. La Kiev a rămas doar un simplu birou de informații pentru prizonierii din Ardeal sau Bucovina, care a fost, formal, desființat în luna mai 1918. După semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk, Puterile Centrale au cerut guvernului bolșevic dezarmarea unităților de voluntari constituite din foști soldați austro-ungari. Din cauza apartenenței lor la "Corpul de Voluntari", foștii prizonieri din Armata Austro-Ungară au fost obligați să se retragă cât mai spre est din calea armatelor Puterilor Centrale
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Centrale au cerut guvernului bolșevic dezarmarea unităților de voluntari constituite din foști soldați austro-ungari. Din cauza apartenenței lor la "Corpul de Voluntari", foștii prizonieri din Armata Austro-Ungară au fost obligați să se retragă cât mai spre est din calea armatelor Puterilor Centrale, pentru a nu fi judecați de către justiția austro-ungară ca „trădători” și a nu primi pedepse pe măsură. Considerați, așadar, de către statul austro-ungar ca dezertori și trădători de țară, la intrarea germanilor în Kiev, în 2 martie, unii dintre voluntari au
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Ultimul dintre acestea - existent în România, a fost adus în țară de către soldatul bănățean Dimitrie Lăzărel-Lăzărescu din Belinț și a fost donat, inițial bisericii din satul natal, actualmente fiind conservat la Muzeul Banatului din Timișoara. După încheierea păcii dintre Puterile Centrale și Rusia, în contextul campaniei Aliaților de susținere a partizanilor țarismului și a declanșării Războiului Civil, în perioada 1918-1921 voluntarii de diverse naționalități din Imperiul Austro-Ungar au fost inevitabil blocați pe teritoriul rus și, ca efect au fost implicați în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
câte 1.000 de ruble fiecare), aceștia s-au îndreptat mai întâi spre Irkutsk dar au avut a face față multor dificultăți, fiind de două ori arestați de către autoritățile bolșevice ca suspecți și ulterior eliberați. În condițiile proximității trupelor Puterilor Centrale, voluntarii sperând să treacă în România cu ajutorul consulului român, s-au îndreptat apoi spre Moscova. În urma refuzului noilor autorități germane de a elibera permise pentru trecerea prin Ucraina, aceștia s-au văzut siliți să se reorganizeze tot pe teritoriul rus
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
întâlnească pe data de 5 iunie 1918 la Samara, întâlnire care nu a putut avea loc decât pe 3 august 1918 la Celeabinsk, din cauza luptelor dintre cehoslovaci și bolșevici. Conferința a decis, cu scopul continuării luptei alături de Aliați împotriva Puterilor Centrale, crearea unui al doilea "Corp de Voluntari Transilvăneni și Bucovineni". A fost format un "Comitet Național Român" cu rol executiv și militar, sub conducerea lui Voicu Nițescu. Valeriu Dimbu a fost desemnat șef militar, responsabil pentru Afacerile Externe a devenit
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
s-a hotărât și remobilizarea acestuia. Unitățile sale au fost puse ulterior la dispoziția Consiliului Dirigent din Sibiu, la 3 decembrie. Pe lângă Președinția acestuia s-a înființat la 11 decembrie 1918 "„Serviciul Corpului Voluntarilor Ardeleni”", care a preluat de la Serviciul central din București arhiva și gestiunea "Corpului Voluntarilor". Pe fondul derulării rapide a evenimentelor, voluntarii au fost lăsați la vetrele lor temporar, pentru a-și regăsi familiile după patru ani de război și pentru a întări Gărzile Naționale Române. După 1
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
și-a exprimat convingerea că Manifestul Russell-Einstein are încă „o mare relevanță astăzi, după 50 de ani, în special în legătură cu alegerea unui președinte în Statele Unite ale Americii” și, mai presus de toate, cu privire la folosirea preemptivă potențială a armelor nucleare. Ideea centrală a punctului său de vedere au fost cuvintele Manifestului Russell-Einstein cu care a încheiat discursul său de acceptare a Premiului Nobel în 1995: „"Mai presus de toate, amintiți-vă de umanitatea voastră"”. Rotblat a servit ca redactor-șef al revistei
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
în ) este un festival de film organizat anual, în luna iulie, la Karlovy Vary (Carlsbad), Republica Cehă. Festivalul de la Karlovy Vary este unul dintre cele mai vechi din lume și a devenit evenimentul principal al industriei de film din Europa Centrală și de Est. Visul multor cineaști entuziaști de dinainte de război s-a materializat în 1946, când un festival necompetițional de filme din șapte țări a avut loc în Mariánské Lázně și Karlovy Vary. El a fost destinat să prezinte în
Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary () [Corola-website/Science/336074_a_337403]
-
candidaturilor la alegerile locale a unor candidați suspectați de fraudarea listelor de susținători. Partidul a desemnat 100 de candidați la alegerile locale din iunie 2016. Din 2012 până în 2015 a lucrat ca Specialist în Dezvoltare la Banca Mondială, la sediul central din Washington D.C., coordonând proiecte pentru regiunea Europa și Asia Centrală, inclusiv în România. A fost autor principal sau co-autor la 22 de rapoarte tehnice pentru România. A susținut în cadrul Băncii Mondiale prezentarea premiată „Reshaping the Economic Geography of Romania”. Între
Sebastian Burduja () [Corola-website/Science/336070_a_337399]
-
un exemplu remarcabil al unui oraș renascentist planificat al secolului al XVI-lea, care păstrează aspectul său original și fortificațiile, precum și un număr mare de clădiri de interes deosebit, un exemplu de amestecare a tradițiilor arhitecturale italiene și din Europa Centrală." Orașul medieval are o suprafață de 75 ha și o zonă tampon de 200 ha. Cartierul a fost numit ca fiind unul dintre monumentele istorice oficiale naționale ale Poloniei (Pomnik historii), la data de 16 septembrie 1994. Păstrarea sa pe
Orașul vechi din Zamość () [Corola-website/Science/336088_a_337417]
-
al XVI-lea, în conformitate cu teoriile italiene ale "orașului ideal". Construcția acestui oraș nou a fost sponsorizată de Jan Zamoyski și realizată de arhitectul Bernardo Morando. Orașul prezintă exemple de stil renascentist, amestecând "gust manierist [...] cu anumite tradiții urbane din Europa Centrală, cum ar fi galerii cu arcade care înconjoară piețele și creează pasaje adăpostite în fața magazinelor ". Morando a proiectat orașul ca pe un plan hexagonal cu două secțiuni distincte: la vest reședințele nobililor, iar la est orașul propriu-zis, dezvoltat în jurul celor
Orașul vechi din Zamość () [Corola-website/Science/336088_a_337417]
-
Brigazii 13 Infanterie și colonelul Alexandru Calmuschi - comandantul Regimentului 15 Infanterie, au fost acuzați de incapacitate de acțiune și destituiți din funcție. La începutul ofensivei din aprilie, trupe ale regimentului au fost angajate la nord-est de Zalău, cucerind odată cu coloana centrală a diviziei a 7-a încă din seara zilei de 17 aprilie, Borla. De ostașii unității este legat și un episod tragicomic petrecut în aprilie 1919, cum este cel al confiscării de către ostași a încălțămintei civililor din Jibou. Pe data
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
scopul concentrării, organizării și transportării spre Transilvania a soldaților români din fost armată imperială. Organizarea sa a reprezentat un segment al unui plan mai vast de creare a unei forțe militare regulate, care să fie la dispoziția Consiliului Național Român Central. Stabilit în Viena, unde Iuliu Maniu împreună cu numeroși ofițeri care l-au avut în frunte pe generalul de divizie Ioan Boeriu și-au stabilit centrul de activitate politică și de comandă, acest Senat a activat într-o perioadă de profunde
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
culminat cu destrămarea Dublei Monarhii, precum și cu prăbușirea statului dualist, devenind forumul suprem pentru toate trupele, ofițerii și soldații români aflați în părțile apusene ale Imperiului, aceștia datori fiind în a-i urma toate ordinele. După constituirea Consiliului Național Român Central, Senatul Militar s-a subordonat acestuia. Având ca principală misiune pe aceea de a organiza și de a trimite spre Transilvania unități militare române, apte de a sprijini procesul de uniune națională, respectivul organism și-a îndeplinit-o cu succes
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
trupe regulate din regimentele ardelene relocate din garnizoanele lor de origine pe teritoriul Austriei și în Boemia, precum și de a organiza soldații români întorși de pe front, activând în calitate de "„însărcinat cu afacerile pe lângă guvernul comun de la Viena”" al Consiliului Național Român Central. Aflat aici, pe 30 octombrie 1918 într-una din întîlnirile caramaderești ale ofițerimii române de la cafeneaua „Westminster” situată pe Mariehilferstrasse, Maniu a făcut apel la dreptul și datoria soldaților români de a fi în acele momente alături de națiunea română, dat
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
ținute la la același restaurant aflat în apropiere de palatul Schönbrunn, se constituise un „Comitet Național al Românilor din Transilvania”, căruia i s-a subordonat Senatul Militar. Odată însă ajunsă la Viena vestea constituirii la Budapesta a „Consiliului Național Român Central” (mutat ulterior la Arad), Senatul a recunoscut autoritatea acestuia. Procesul de divizare a regimentelor pe criterii etnice s-a petrecut în general în mod pașnic. Nucleul grupării de soldați români din Viena l-a constituit "Regimentul 64 Infanterie Orăștie", a
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
români aflați în regiunea Vienei, au fost cantonați în cazărmile de la Wiener Neustadt. Acest Senat a activat într-o perioadă de profunde mutații militare și politice ce a culminat cu destrămarea Dublei Monarhii. În apelul emis de Senatul Militar Român Central, militarii au fost sfătuiți să constituie senate similare în orașele în care erau cantonați, fiecare dintre aceste organisme fiind datoare să trimită un delegat organului central. Fiecare dintre etnicii români înrolați în Armata Austro-Ungară a fost considerat un soldat al
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
ce a culminat cu destrămarea Dublei Monarhii. În apelul emis de Senatul Militar Român Central, militarii au fost sfătuiți să constituie senate similare în orașele în care erau cantonați, fiecare dintre aceste organisme fiind datoare să trimită un delegat organului central. Fiecare dintre etnicii români înrolați în Armata Austro-Ungară a fost considerat un soldat al comitetului național român, aceștia fiind îndemnați să refuze executarea poruncilor de la străini și depunerea vreunui jurământ către o armată sau steag străine. Militarilor români le-a
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
câteva zile după negocierile purtate de delegația Senatului cu Ministrul de Război, în oraș singura forță armată disciplinată și ordonată care a mai existat a fost reprezentată de cele câteva regimente românești, constituite ca urmare a acțiunii Senatului Militar Român Central. Într-un context în care atât suburbiile cât și centrul orașului începuseră să fie prădate de răzvrătiți, respectând înțelegerea, Senatul Militar Român Central prin trupele sale românești a asigurat paza orașului, salvându-l de avansul ideilor promovate de revoluția rusă
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
existat a fost reprezentată de cele câteva regimente românești, constituite ca urmare a acțiunii Senatului Militar Român Central. Într-un context în care atât suburbiile cât și centrul orașului începuseră să fie prădate de răzvrătiți, respectând înțelegerea, Senatul Militar Român Central prin trupele sale românești a asigurat paza orașului, salvându-l de avansul ideilor promovate de revoluția rusă. Printre altele, la cererea expresă a Ministerului de Război militarii români au împrăștiat o demonstrație de tip bolșevic. Pe data de 7 noiembrie
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
Franz Ferdinand, solemnitatea depunerii jurământului militar și a sfințirii drapelului românesc (confecționat de către Silvia Popa, soția căpitanului Traian Popa), serviciul religios fiind oficiat de către preotul militar Iosif Serafim, asistat de preoții Ilie Haciotă și Gheorghe Oprean. Din partea Consiliului Național Român Central de la Arad a participat oficial la solemnitate deputatul bucovinean Teofil Simionovici. Confruntat cu o serie de dezertări (un caz cunoscut fiind cel al sublocotenentului Gheorghe Alexa, care a părăsit Viena împreună cu un grup de 40-50 soldați români), Senatul Militar a
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
naționaliste ale celor care erau încă adepții ideii de imperiu și a asigura liniștea. Pe 27 noiembrie, succesiv eșecului ultimelor tentative de resuscitare a monarhiei austro-ungare și în contextul în care de pe front nu mai soseau soldați, Senatul Militar Român Central din Viena și-a ținut ultima ședință. Considerându-și misiunea încheiată, acest for prin conducerea sa a hotărât întoarcerea în Transilvania, cu scopul de a se pune în slujba Consiliului Național Român Central. Lichidarea activității și a patrimoniului Senatului s-
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
nu mai soseau soldați, Senatul Militar Român Central din Viena și-a ținut ultima ședință. Considerându-și misiunea încheiată, acest for prin conducerea sa a hotărât întoarcerea în Transilvania, cu scopul de a se pune în slujba Consiliului Național Român Central. Lichidarea activității și a patrimoniului Senatului s-au desfășurat sub coordonarea generalului Boeriu, cu ajutorul căpitanului Traian Popa. Pentru expedierea unităților române spre Transilvania ar fi fost necesară tranzitul trupelor prin Ungaria (pe drumul cel mai scurt). S-au inițiat astfel
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]