233,134 matches
-
se termină rău de vreme ce toate iau sfârșit. Pentru Ioana Diaconescu, în versuri care combină aceste două afirmații, adevăratul nume al destinului e Moartea, capătul ineluctabil și de-a pururi prezent. Dumnealui destinul se tălmăcește așa : Dumneaei, moartea. Moartea e Personajul Central, e Locul Geometric și Privilegiu, e Substratul Comun. Statuia Comandorului în mișcare. Ea se ascunde (uneori nici atâta) îndărătul tuturor substantivelor, adjectivelor folosite de poetă, surâde, rânjește, îmbie ori atacă prin și odată cu toate culorile. Sub aburul verii, sub rouă
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
precum și obținerea unui nou statut diplomatic, guvernul de la Budapesta a luat contact cu comandantului trupelor aliate din Orient și a început la 7 noiembrie 1918 tratative la Belgrad, în vederea încheierii unui armistițiu separat pentru Ungaria. Odată cu încheierea păcii cu Puterile Centrale în 7 mai 1918, valabilitatea tratatului din 1916 al României cu Puterile Aliate a fost pus în discuție, cu toate consecințele de rigoare derivate din încheierea respectivului acord de pace. Cu toate acestea, în acele momente de cumpănă pentru statul
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
În luna decembrie 1918 unirea Transilvaniei cu România a fost deja proclamată, dar acest act nu ar fi fost suficient pentru ca această unire să fie garantată politic, militar și diplomatic. De aceea, pentru preluarea puterii statale organismele politice locale și centrale ale românilor transilvăneni în strânsă colaborare cu armata română care traversase Carpații, au conlucrat astfel pentru a apăra și împinge spre vest linia provizorie de demarcație, statul român dorind să asigure succesul solicitărilor sale teritoriale inclusiv prin maximalizarea gradului de
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
momentul semnării Convenției, reprezentanții românilor transilvăneni luaseră deja decizia fermă de desprindere a Transilvaniei de Ungaria, iar România reintrase în tabăra Antantei, la 10 noiembrie. Cu toate acestea, deoarece la 7 mai 1918 România semnase o pace separată cu Puterile Centrale a fost considerată stat necombatant, astfel că n-a fost invitată la semnarea acestei Convenții și nici nu i s-a cerut părerea în ceea ce privește prevederile ei. Nefiind reprezentați la tratative și aflați într-un context în care interesele nu le
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
a batalionului proaspăt sosit a fost modificată pe 19-20 octombrie din una defensivă în una de sprijin activ al asaltului. Pe 21 octombrie, soldații Regimentului al 26-lea de infanterie și ai batalionului de sprijin au reușit să cucerească zona centrală a orașului Aachen;. În aceeași zi, ultimele forțe germane din hotelul Quellenhof au capitulat, acesta fiind actul final al luptei pentru cucerirea orașului de către americani. În luptele Aachen, americanii și germanii au înregistrat pierderi foarte mari. În vreme ce primii au pierdut
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
ajuns la a XXIII-a ediție. În aceeași perioadă, la Antequera a avut loc și turneul de handbal masculin. Sălile în care a fost organizată competiția sunt următoarele: Tragerea la sorți s-a desfășurat pe 1 iunie 2016, la sediul central al FISU din Lausanne, Elveția, și a putut fi urmărită în direct pe pagina de Facebook a FISU. Echipele au fost trase la sorți în două grupe. Spania, gazda competiției, a fost desemnată cap de serie în Grupa A, iar
Campionatul Mondial Universitar de Handbal Feminin din 2016 () [Corola-website/Science/336381_a_337710]
-
ca spre sfârșitul părții, reintrarea în Do (repriza formei de lied mare), polifonia să surprindă 5 voci, considerând contrabasul liber, iar tema de bază este a viorilor. Astfel menuetul vine ca o replică armonico-polifonică cel puțin egală a Preludiului. Ideea centrală a acestei părți se regăsește în măsurile: Tema este în La bemol major însă aceasta se încheie pe treapta a șasea, strategie specifică folclorului românesc. Procesul elaborării tematice în această secțiune a lucrării atinge climaxul în zona de extremă concretizare
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
de tramvaiele care circulă între stația Lemonnier și Gara Bruxelles-Sud. Stația este deservită de tramvaiele liniilor axei Nord-Sud (anterior numită Linia 3) a Metroului din Bruxelles. Prin stație circulă tramvaiele liniilor , , , și . Stația Lemonnier are două peroane laterale și unul central. Ea este situată într-o pantă și include o ramificație de tunel care iese la suprafață pe Boulevard du Midi / Zuidlaan. Aceasta este folosită de liniile și și este prevăzută cu două peroane proprii. Ieșirea la suprafață din tunel este
Lemonnier (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336411_a_337740]
-
toată amărăciunea destrămărilor și a scufundărilor de atunci. Cu toată revolta tinerească a acelei epoci, în care se pregătea cel de al doilea război”. Atmosfera războiului și unele episoade și tipuri umane erau deja formulate în mintea scriitorului, dar linia centrală a romanului s-a cristalizat abia după conștientizarea sacrificiului inutil al generației sale, mărturisea autorul într-un interviu publicat în "Adevărul literar și artistic", nr. 30, 11 august 1929. Istoricul literar Mihai Gafița plasează scrierea acestui roman în verile anilor
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
anula propria sa condiție de „intelectual”. Tânărul savant respingea această resemnare mioritică a intelectualului român, căutând în scrierile sale alte atitudini intelectuale în fața acelorași provocări. Ulterior, scriitorul a folosit unul dintre personajele secundare ale cărții, sublocotenentul Bogdan Cernegură, ca erou central al romanului "Ochii strigoiului" (1939-1941), imaginând revenirea acestuia printre oameni după ce zăcuse 20 de ani în spital în urma unei răni la cap ce-l făcuse să-și piardă memoria. Personajul descoperă o societate contemporană cu totul opusă celei pe care
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
pentru doctorat, la Universitatea din Varșovia, Polonia, dar a întrerupt studiile, în septembrie 1939, din cauza izbucnirii războiului. După revenirea în țară s-a implicat în ajutorarea refugiaților polonezi, publicând un manual și un dicționar polono-român. S-a angajat la Institutul Central de Statistică din București, de pe lângă Consiliul de Miniștri. Totodată a fost redactor la revistele „Moldova Nouă”, și „Cartea Moldovanului”, precum și la gazeta „Transnistria”. În gazeta „Transnistria” publică peste 40 de articole multe dintre acestea cu caracter etnografic. La începutul anului
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
de articole multe dintre acestea cu caracter etnografic. La începutul anului 1940 s-a căsătorit cu Claudia Smochină, fiica academicianului Nichita Smochină. În noiembrie 1940 s-a născut fiica lor, Veronica. La 22 august 1943 a fost detașat de la Institutul Central de Statistică la „Președinția Consiliului de Miniștri, Cabinetul Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei (C.B.B.T.)”, iar apoi la „Direcția Muncii a Guvernământului Transnistria” (Adresa nr.512412 din 19 octombrie 1943 a „Președinției Consiliului de Miniștri, Cabinetul pentru Administrarea și Organizarea Basarabiei și
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. A fost scos din fabricație în anul 2003. În prezent nu se exploatează. Proiectarea radarului de avertizare timpurie P-14 a început în anul 1955 prin decret al Comitetului Central al PCUS, fiind primul radar de mare putere în gama VHF care a fost dezvoltat de către Uniunea Sovietică. Radarul a fost acceptat în serviciu în anul 1959 după finalizarea cu succes a programului de testare a radarelor. P-14 a
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
este un muzeu în aer liber, situat în Parcul Central „Anton Scudier”, unde sunt expuse 24 de busturi de bronz: de la Carol Robert de Anjou, care și-a stabilit capitala la Timișoara, la comandanți de oști, primari care au contribuit la dezvoltarea orașului, precum și medici, ingineri, scriitori, muzicieni și artiști
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
Giurgiu) - d. 20 aprilie 1997, București) a fost un etnomuzicolog, bizantinolog și profesor român. S-a născut la data de 4 februarie 1909 în localitatea Pădureni (Gâștești), județul Ilfov (astăzi Giurgiu). Studiile muzicale le-a început în 1923 la Seminarul Central din București (absolvit în 1931), continuându-le la Conservatorul din București (1931-1938) cu Victor Gheorghiu (teorie-solfegiu), Ștefan Popescu (teorie-solfegiu, cor, dirijat coral), Mihail Jora (armonie și contrapunct), Dimitrie Cuclin (forme muzicale), Constantin Brăiloiu (folclor și istoria muzicii), George Breazul (enciclopedia
Gheorghe Ciobanu (etnomuzicolog) () [Corola-website/Science/336583_a_337912]
-
și istoria muzicii), George Breazul (enciclopedia și pedagogia muzicii). S-a specializat între 1944-1946 cu Ioan D. Petrescu (paleografie bizantin și cânt gregorian). Între 1935-1943 este cântăreț bisericesc în București, iar între 1939-1952 este profesor de muzică bisericească la Seminarul Central din București. Între 1942-1946 activează ca profesor de teorie-solfegiu la Institutul Militar de Muzică din București. În 1938 devine colaborator la Arhiva de Folklor a Societății Compozitorilor Români. Între 1949-1953 ajunge cercetător științific și apoi șef de sector (1954-1968) la
Gheorghe Ciobanu (etnomuzicolog) () [Corola-website/Science/336583_a_337912]
-
a unui contract cu ICRET. Se pensionează la cerere, pe 3 Martie 1990. Mai lucrează 6 luni la IEI - București, fiind angrenat în producția și inovarea radarului ”Start 1”. În 1989 a participat la organizarea Seminarului RADAR lunar de la Casa Centrală a Armatei și a primului (și singurului) Simpozion Național de Radar, "„SNR’89”", sub Egida Academiei RSR. În perioada cât a fost cercetător s-a înscris la doctorat (1974), la Academia Tehnică Militară, la prof. G-ral. mr. dr. ing. Gheorghe
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
mănăstiri și parohii, școli teologice și asociații bisericești, dialogul Bisericii cu societatea, cooperarea interortodoxă, dialogul interconfesional și interreligios. Prezentarea în societate a informațiilor și evenimentelor religioase desfășurate în Patriarhia Română, în special, și în lumea ortodoxă, în general, constituie obiectivul central al Agenției de știri Basilica. Obiective specifice: • Cultivarea unei relații active, bazată pe dialog, între Biserică și societate; Menținerea și dezvoltarea dialogului dintre Biserică și tineretul ortodox; • Susținerea valorilor tradiționale românești; • Promovarea activităților cultural-educative în societate; • Comunicarea valorilor moralei creștine
Agenția de știri BASILICA () [Corola-website/Science/336616_a_337945]
-
ilustrații pentru Hamlet și Ana Karenina, ilustrații care au foarte puține elemente în comun cu tematica profeților de mai târziu și a seriei denumită "Demon". În anul 1905, el a creat mozaicurile hotelului Metropol din Moscova care are ca piesă centrală a fațadei panoul intitulat "Prințesa din vis". Mihail Vrubel a realizat o mulțime de schițe, acuarele și picturi, multe dintre ele regăsindu-se în ilustrațiile de carte pentru poemul "Demonul" sl lui Mihail Lermontov. Poemul lui Lermontov a descris pasiunea
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
format un taraf și cântau la nunți, cumetrii, serbări și alte petreceri din zona de nord a țării. Aceasta a fost o școală care i-a șlefuit talentul nativ al instrumentistului. 1956-1957 urmează cursurile externe ale Universității populare a Casei centrale de creație populară „N. K. Krupskaia” din Moscova unde studiază teoria muzicii și armonia. 1957-1959: activează în calitate de instrumentist, apoi dirijor al orchestrei Teatrului muzical-dramatic din Bălți; 1960-1961: este angajat ca acordeonist la Casa de cultură din Lipcani 1961-1964: vine la
Dumitru Blajinu () [Corola-website/Science/336654_a_337983]
-
absorbiți de romani. Singura limbă celtică de pe continent în vremea cuceririi romane (secolul I î.e.n.) era galica. Limbile celtice (sau grupul insular al limbilor celtice, opus celui continental, dispărut) se împart în: Limbile germanice sunt vorbite, mai ales, în Europa Centrală, Europa de Nord-Vest și Nord (Germania, Austria, Elveția, nordul-estul Italiei, nord-estul Franței, Țările de Jos și Scandinavia și, de asemenea, în Marea Britanie și Irlanda, precum și de minoritatea germană și de unii membri ai comunităților evreiești care au supraviețuit în diverse
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
Serbiei, Macedoniei și Greciei. Există, de asemenea, o importantă diasporă italiană și portugheză în Germania, Elveția etc. Lista de mai jos este un rezumat al limbilor romanice frecvent întâlnite în Europa: Limbile slave sunt vorbite în areale extinse ale Europei Centrale, de Sud și de Est. Există aproximativ 20 de limbi slave. Cea mai importantă dintre ele este rusa. Rusa este limba maternă a peste 150 milioane de persoane. În lingvistică, limbile slave se împart în mai multe grupe: Între limbile
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
a franjelor; (2) observațiile au fost făcute în grabă, deoarece debitul de apă sub presiune dura puțin timp; (3) profilul de curgere laminară a apei prin tuburile de diametru mic ale lui Fizeau însemna că erau disponibile numai porțiunile lor centrale, ceea ce producea franje slabe; (4) existau incertitudini în determinările lui Fizeau ale debitului pe diametrul tuburilor. Michelson a reproiectat aparatul lui Fizeau cu tuburi de diametru mai mare și cu un rezervor de mare capacitate care furniza un debit de
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
utilizat de tramvaiele care circulă între stația Anneessens și Gara Bruxelles-Sud. Stația este deservită de tramvaiele liniilor axei Nord-Sud (anterior numită Linia 3) a Metroului din Bruxelles. Prin stație circulă tramvaiele liniilor , , . Stația Anneessens are două peroane laterale și unul central. Peronul central este folosit pentru urcarea în tramvaiele din cele două direcții, iar peroanele laterale pentru coborâre și deplasarea spre ieșiri. Acest tip de construcție cu trei peroane este denumit soluția spaniolă. Stația este construită pe trei niveluri, însă doar
Anneessens (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336683_a_338012]
-
tramvaiele care circulă între stația Anneessens și Gara Bruxelles-Sud. Stația este deservită de tramvaiele liniilor axei Nord-Sud (anterior numită Linia 3) a Metroului din Bruxelles. Prin stație circulă tramvaiele liniilor , , . Stația Anneessens are două peroane laterale și unul central. Peronul central este folosit pentru urcarea în tramvaiele din cele două direcții, iar peroanele laterale pentru coborâre și deplasarea spre ieșiri. Acest tip de construcție cu trei peroane este denumit soluția spaniolă. Stația este construită pe trei niveluri, însă doar nivelurile -1
Anneessens (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336683_a_338012]