3,716 matches
-
mai rele decât ar fi vrut. Abia cu prilejul acelei înmormântări constată cât de mult se schimbaseră toți, pe când el avusese impresia că nu se întâmpla mai nimic, de la an la an. Godun s-a smiorcăit cu sughițuri, semn că îmbătrânea, și a plătit o sumă uriașă antreprenorului pentru cripta de marmură, cu ghirlande și un epitaf auriu, precum un blazon nobiliar. Arti a conceput o arteziană încadrată de îngeri priapici, care tulburau pocăința atâtor morminte din jur. Pe chipul Veterinarei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe deținută. Orice s-ar fi crezut Sharoudi și oricât ar fi fost de partea dreptății, era, înainte de toate, bărbat persan. Se întrebă pentru a suta oară, în ultimul an, ce ar fi spus Omar despre tot, dacă ar fi îmbătrânit împreună, dar ce ar fi spus și Leclerc, care, în pofida înstrăinărilor lui, se născuse și crescuse la Teheran. Nu demult, iubitul ei Sebas o lovise în plex când îi făcuse, cu calm, o mărturisire: „N-ai vrut să divorțezi, nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
89} {EminescuOpVI 90} Pare-mi-se mii de ani... Iară când am auzit Că bărbatul mi-au murit, Teiu - acesta am sădit, Crește teiul și-nflorește Și viața mi-o umbrește. Și în umbră-i cum trăiesc Eu nu mai îmbătrînesc. Dragul mamei copilaș, Multe-n lume spune-ți-aș, Dar mă tem să nu mă lași, Ci mai dormi, mări, un pic Că ești crud de ani și mic, Dormi la umbră, dormi în pace, Că mama ție ți-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi-a luat inelu, Inelul și batista. Eu i-l cer ca să mi-l dea, El spune c-o să mă ia. Când aș ști că m-ar lua, Singură m-aș spânzura. 44 Mîndră-i lumea de trăit, Păcat c-am îmbătrînit, Mîndră-i lumea cui i dragă, Mie mi-i cerneală neagră. Frunză verde de dudău Vai, sărman sufletul meu, Mult înoată-n sânge rău- Și - a-nnota cât oi fi eu. Sărmana inima mea, Mult înnoată-n ură rea. - Și - a - nnota cât
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi-a luat inelu, Inelul și batista. Eu i-l cer ca să mi-l dea, El spune c-o să mă ia. Când aș ști că m-ar lua, Singură m-aș spânzura. 44 Mîndră-i lumea de trăit, Păcat c-am îmbătrînit, Mîndră-i lumea cui i dragă, Mie mi-i cerneală neagră. Frunză verde de dudău Vai, sărman sufletul meu, Mult înoată-n sânge rău- Și - a-nnota cât oi fi eu. Sărmana inima mea, Mult înnoată-n ură rea. - Și - a - nnota cât
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ca pana de lebedă. 220 Ca rochia rândunelei. 221 Amestică vorba ca făcălețul mămăliga. 222 Ca o corcofeală amestecată. 223 Ca chiagul în lapte se amestecă. 224 Ca măraru-n bucate se amestecă. 225 Amoriul când se-nvechește, ca omul când îmbătrînește, mai mult în necazuri decât în plăceri trăește. 226 Amoriul când te privește rămâi încremenit, că ochii ți se-nchid tocmai ca la un orb, limba ți se leagă tocmai ca la un mut, gura ți se-ncleștează tocmai ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nu credeți că necunoscuta ar putea fi doamna Melania Lupu?" Reveni la vocea normală chicotind: Fii convinsă, fetițo, aici, domnul Raul Ionescu aproape va muri de râs. Îi va vorbi în primul rând de glas ― prostuțul nu știe că acesta îmbătrînește cel mai târziu ― care aparținea unei femei dure și cam grosolane. Cu totul altceva decât bleaga de Melania... Ce să mai discutăm, lucrurile sânt clare, nu merită să pierzi timpul. Gîndește-te bine însă la scăpările tale pe care le-ar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
țicnit? ― Fără dubii! Se uită mai atent la Cristescu: Nu vă simțiți bine? Maiorul își trecu degetele peste ochii încercănați apoi le lăsă să alunece în lungul obrajilor. ― Am răcit puțin... Nu mare lucru... Locotenentul continua să-l examineze. " A îmbătrînit dintr-o dată, peste noapte. Avea dreptate: nebuna aia cu motanul o să-l vâre în spital." Cristescu își băgă mâinile în buzunare. Declară cu o voce de gheață: ― Știi ceva? M-aș da cu capul de pereți! Azimioară tresări. Încercă să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
BINE FĂCUTĂ. LA UN MOMENT DAT GÎNDI: "CE ÎNCORDATĂ PAR, CA O AJUTOARE DE BUCĂTĂREASĂ TRUDITĂ PÎNĂ LA EPUIZARE. ÎNCEPE SĂ-MI FIE MILĂ DE MINE ÎNSĂMI ȘI PARCĂ REGRET TOATE ACȚIUNILE ASPRE PE CARE SÎNT SILITĂ SĂ LE ÎNTREPRIND. ÎMBĂTRÎNESC". Și chiar se simțea mai bătrînă. Pentru a nu știu cîta oară, aprinse unul din teleecrane și se uită lung la oamenii care lucrau în camera de propulsie a navei cosmice Greer. Avea o pornire nebunească să țipe la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de marile avantaje pe care le aduc propriei voastre cauze faptele uriașilor. LUI HEDROCK I SE PĂRU POTRIVIT SĂ SUBLINIEZE MEREU CĂ NU E VORBA DE UN SINGUR URIAȘ. ARSENALELE ȘTIAU PREA BINE CĂ, ODATĂ AUGMENTATĂ, O FIINȚĂ UMANĂ NORMALĂ ÎMBĂTRÂNEȘTE CU CINCI ANI LA FIECARE TREIZECI DE MINUTE. CONTINUĂ PE UN TON IMPERIOS: \ URIAȘII AU NEVOIE DE AJUTOR IMEDIAT. FĂURITORII DE ARME TREBUIE ACUM SĂ PREIA CONDUCEREA, SĂ TRIMITĂ VOLUNTARI CARE SĂ JOACE VREME DE CINCISPREZECE MINUTE ROLUL DE URIAȘ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și i-am pus la treabă ca să mă ajut să descopăr taina nemuririi mele. A fost oribil. Ah!... Și glasul i se îngroașă de tulburare și tristețe: Pur si simplu nu suportau să mă vadă rămînînd perpetuu tînăr în timp ce ei îmbătrîneau. N-aș vrea să se repete o asemenea scenă. Se scutură înfiorat și negatistul întrebă repede: ― Dar soția ta? Hedrock tăcu minute îndelungate, apoi reluă, vorbind rar: ― În trecut, împărătesele Isher erau întotdeauna mîndre de legătura lor cu bărbatul nemuritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
eventual ― ca rădăcina nemuritoare să se repete în felul acesta. Așa am ajuns doar la a treisprezecea căsătorie. Într-un fel, n-am prea avut inimă pentru asta deși... (ridică ochii) mi-am făurit o metodă desăvîrșită de a mă îmbătrîni ca înfățișare, suficient pentru efectul psihologic asupra celor care cunosc de fapt adevărul. Pe fața lui Gonish plutea o expresie care-l făcu pe Hedrock să-l privească închizînd pe jumătate ochii. Îl întrebă repede: ― Ce s-a întîmplat? Negatistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
atunci când gagul nu poate fi decodat, gustul bucuriei rămâne intact. Ca și în cinematograful începuturilor, Pif este numele artei ce redă ochiului puterea de a contempla teritorii himerice și de a se delecta cu jocul, inocent, al personajelor care nu îmbătrânesc și nu mor. Ca și textele lui Jules Verne, narațiunile din Pif ne instruiesc asupra vocației visării. Dincolo de submarinul căpitanului Nemo sau de Africa lui Dick Sand, se situează continentul de imagini care nu încetează să se extindă. Cu fiecare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
secolului XX. Veacul în care trăiește Hergé este cel în care Tintin este trimis să colinde lumea și să salveze suflete, asemenea unui cavaler rătăcitor. Deși aparențele trimit mai degrabă către o prezență lipsită de spectaculozitate, Tintin, cel care nu îmbătrânește și nu moare niciodată, este întruchiparea contemporană a unei vocații medievale. „Cercetașii”, din al căror spirit se nutrește spiritul lui Tintin, prelungesc, în costumația lor inconfundabilă, jurământul cavaleresc de a urmări binele și a întări solidaritatea, cu orice preț. În locul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în numai câțiva ani, energia contestatară ce subminează cărămizile raționalității occidentale. Martor și actor al secolului, Tintin caută, la rândul său, cărarea pierdută. Căci, închis în albumele sale ca într-o carte poștală citită de bunicii noștri, Tintin nu poate îmbătrâni sau muri niciodată. Vrednicul Milou visează la mese îmbelșugate, în vreme ce de pe puntea navei sale Haddock scrutează orizontul. Textele lui Hergé vorbesc, în cele din urmă, peste decenii, despre această ordine imuabilă a aventurii și imaginației - asemenea literaturii, ele invită la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
În fine, întâlnirea lui Steiner și Corto cu Hermann Hesse se produce. Ca de atâtea ori, la capătul viselor Corto pare incapabil să își mai aducă aminte de ceva - după ce a gustat din fântâna miraculoasă, el primește privilegiul de a îmbătrâni doar în vis. El, Corto, nu poate muri cu adevărat niciodată. Atunci când zilele lui lumești se vor fi terminat, va fi început periplul lui dincolo de poarta lumii noastre. Deocamdată, sejurul elvetic al lui Corto se încheie cu o altă întâlnire
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
colindă călăreții neîmblânziți, Saint-Exupéry îl revede pe Mermoz și silueta sa eterică. Apropierea morții facilitează această reunire dintre cei ce au murit și cei care vor trece Styxul. Ca și lui Mermoz, lui Saint-Exupéry nu îi va fi scris să îmbătrânească și să-și contemple sterilitatea și agonia. Ca și Mermoz, scriitorul-aviator se sacrifică în numele solidari tății și al curajului. Ca și Mermoz, Saint-Exupéry își edifică, în viață fiind, mitul care supraviețuiește dispariției sale. Ca și Mermoz, Saint-Exupéry este cu adevărat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Bob Morane este și o invitație la acea visare împletită cu mirajul suspansului. În jungla preistorică, în trecutul medieval sau în Londra înecată de cețuri, Bob Morane și Bill Balantine luptă infatigabili, sfidând trecerea unui timp ce corupe și îmbătrânește. Tinerețea lor stenică este semnul vitalității inepuizabile a aventurii. Banda desenată este nava ce-și întinde pânzele spre a ieși în larg. Căutarea tainelor poate începe. Sfârșitul, mitul și revoluția (Marcianeros, Eternautul, Mort Cinder, Che) Exploratorii lui Marte (Marcianeros), desenat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
doua viață, atât de intensă și de epuizantă, evocând umiditatea sexului însângerat al unei prostituate dintr-un port, se va ivi înțelesul ultim pe care îl intuise în adâncul oceanului, în vecinătatea ostrovului scufundat al atlanților și amazoanelor. Poate că îmbătrânesc și devin melancolic, murmura Corto cu același surâs, cu gândul la valurile Pacificului din care se ivise nava lui Cain și a Pandorei. Veștile de la cei doi erau din ce în ce mai rare. După război, Cain se dedicase afacerile familiei și Corto primea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Sherlock Holmes, reflecta Corto amuzat, uitându-se în oglinda strâmbă și murdară din camera de han. Atunci când aventura mă abandonează, doar ciupercile lui Levi Colombia mă mai pot salva. Da, da, Corto, ție nu îți va fi dat să îmbătrânești niciodatăă spiritele din mare te vor lua și te vor duce departe, poate pe insula Avalon, poate că în îndepărtată Angolă, de unde au venit pe navele de sclavi strămoșii noștri. Glasul lui Bouche Dorée îi revenea în memorie în nopțile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
1961. Ca într-o străfulgerare, Corto înțelese că dragostea de viață a lui Jack London era și dragostea de viață a lui Hemingway și că drumurile lor nu puteau să aibă un alt sfârșit. Nu ne va fi dat să îmbătrânim cu adevărat niciodată și din visele lui Corto se întrupa fantasma somnului în care se va cufunda, la rândul său, în vreme ce Hemingway se pregătea să plece, pentru o altă zi pe front, o altă zi din care va naște romanul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
somnului în care se va cufunda, la rândul său, în vreme ce Hemingway se pregătea să plece, pentru o altă zi pe front, o altă zi din care va naște romanul care deja îi bântuia nopțile. Nu ne va fi dat să îmbătrânim niciodată, Ernestway, zâmbise Corto îmbrățisându-l la despărțire cu un elan romantic pe care nu și-l putuse opri. Aștept să citesc. Nu uita de zilele de pe frontul italian și de aurul Muntenegrului. Din pragul tavernei, privirea lui Corto încadra siluetele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Aștept să citesc. Nu uita de zilele de pe frontul italian și de aurul Muntenegrului. Din pragul tavernei, privirea lui Corto încadra siluetele lui Hemingway și Joris Ivens, îndepărtându-se către tumultul altor zile și fronturi. Nu ne fi dat să îmbătrânim niciodată cu adevărat, repeta Corto cu zâmbetul său enigmatic, dar asta este deja o altă povesteă * Îndepărtat de viață, din care ajungeau până la el doar resturi de vise, Corto descoperea că moartea însăși îi devenise străină. Imaginea corpurilor care se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ia cuvântul în întruniri, de preferință primul, negând azi ceea ce a afirmat ieri, fără să tresară, își lingușește superiorii, iar când nu mai depinde de ei îi bârfește, îi detestă, între timp face copii, are chiar o mică aventură, până îmbătrînește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zis azi că țiganii sânt mai aproape de metafizică decât de istorie. S-a prefăcut că nu mă aude. Poate nici n-a înțeles câtă dreptate aveam, de fapt. 27 aprilie În timp ce mă bărbieream azi dimineață, am observat că se poate îmbătrîni într-o singură iarnă. 28 aprilie Azi am văzut un triunghi de cocori care umplea cerul. 2 mai I-am propus Augustei să divorțăm. Nu vrea. Mi-a râs în nas. "După opt luni? Nu. Mă simt bine așa". Bestia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]