4,140 matches
-
simt prea bine, am zis cu bruschețe și m-am dus la culcare. Capitolul 17tc " Capitolul 17" M-am trezit cu o răceală urâtă. —Jen, arăți groaznic! Știi că bântuie gripa? Am auzit că Phil, Tally și copiii s-au îmbolnăvit cu toții. —E doar o răceală, am mormăit, ridicându-mă cu greu din pat. —O să-mi treacă. Nu te prosti. Trebuie să stai în pat. Nu ai nici o întâlnire azi, sper? Nu, dar... Sper că nu ai de gând să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mari nădejdi În direcția asta. — Da, dar Îndrăznesc să spun că și mama ta a vărsat o lacrimă când te-ai Însurat. — Maman? spuse Du Maurier, vizibil amuzat de idee. Bătrâna n-avea sentimentalisme din astea. Știi, În timp ce eu mă Îmbolnăveam de neliniște și supărare din cauza logodnei prelungite, ea mă sfătuia să-mi iau o țiitoare - o mică grisette, sau echivalentul ei Cockney. — Adică... În loc de Însurătoare? Henry era stupefiat de această mărturisire. — Nu, până la Însurătoare, preciză Du Maurier, idee care lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
căreia În căzu pradă familia Smith, și, timp de o săptămână sau chiar mai mult, se văzu nevoit să mănânce la club sau, alteori, să scotocească patetic prin bucătăria din De Vere Gardens. Mama și sora lui Carrie Balestier se Îmbolnăviră, lipsind astfel de la nunta cu Kipling, deși acesta nu era motiv de prea mare regret, pentru că făcea petrecerea și mai mică, mai scurtă și mai reținută decât fusese planificat, iar el reuși să Își Îndeplinească datoria, să Își prezinte omagiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
episod Înfricoșător cu boli În familie, ale cărui detalii complete Henry le primi acum. În aprilie, Trixy căzuse pradă febrei tifoide În timpul unei vizite pe Insula Wight, iar Emma se dusese la Shanklin să o Îngrijească, numai pentru a se Îmbolnăvi și ea de septicemie, drept care mama și fiica rămaseră la pat În Încăperi alăturate, cu Du Maurier incapabil să se grăbească a le acorda ajutor datorită angajamentelor privind conferințele. Henry, care avea și acum o slăbiciune pentru Trixy și căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Nu că aceasta ar fi fost neapărat În avantajul lui, căci ar fi dat doar peste alte amânări, frustrări și obstacole provenite dintr-o altă sursă. Măcar Alexander era un producător eficient și muncitor. Nu era vina lui că se Îmbolnăvise de pojar imediat după Încheierea reprezentațiilor cu Impostorii, astfel că repetițiile la Guy Domville mai Întârziaseră Încă trei săptămâni. Dacă nu ar fi intervenit această Împrejurare nefericită, piesa În care Își investise acum toate speranțele de cucerire a gloriei dramatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
limbajul Înflorit, cu eroul său de o moralitate pedantă și eroina reținută și răbdătoare, cu dilemele sale etice reale și pledoaria finală pentru sacrificiul de sine și renunțare, cu siguranță nu era. În ciuda ultimelor zile și ore când aproape se Îmbolnăvise de grijă, abia acum Începu să creadă În posiblitatea eșecului și Își continuă drumul cu pași mai Înceți și inima grea de presimțiri negre. [Pe scenă, Guy Domville se apropia târâș de final. Pentru majoritatea prietenilor autorului, aflați În sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fie În același timp independent, cu timp și spațiu pentru a crea. Dacă familia Du Maurier s-ar fi dus la Whitby, poate ar fi Înfruntat Încă o dată rigorile climei, dar până și Kiki și Emma dădeau Înapoi, după ce se Îmbolnăviseră amândoi destul de serios acolo, În vara precedentă. Acum vorbeau despre Flokestone, care nu Îl atrăgea. Se gândi să meargă la Tregenna Castle din St Ives, unde trăsese destul de confortabil cu o vară Înainte, ca oaspete satelit al lui Leslie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi mulțumea domnului Tree. Și a făcut o glumă despre Gerald și toată lumea a râs și a aplaudat. — Și Gerald ce mai face? Întrebă Henry. — Se distrează de minune, zise Du Maurier zâmbind. Și se roagă ca Tree să se Îmbolnăvească Într-o zi, ca să poată să Îl Înlocuiască. Dar i-am spus că un noroc de felul ăsta ai o singură dată În viață. Făcea referire la deja legendara aventură a lui Gerald cu ocazia primului său contract profesional, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a lui Gerald cu ocazia primului său contract profesional, În rolul chelnerului din Bătrânul evreu, la Garrick, În care John Hare juca rolul principal. Gerald Îl urmărise cu atâta atenție și știa atât de bine replicile, Încât, când Hare se Îmbolnăvise, putuse să preia rolul În chiar aceeași seară. Participarea fiului său la spectacolul cu Trilby părea să fie singurul lucru care Îi făcea lui Du Maurier o plăcere reală. Se căznea În continuare cu Marțianul și, În ciuda faptului că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și construită din lemn, În Brookland. Dar cea mai memorabilă dintre aceste excursii fusese până În New Romney, pentru a-l vizita pe H.G. Wells, aflat În convalescență acolo, În casa unui doctor excepțional de bun și de atent, după ce se Îmbolnăvise grav de rinichi În timp ce făcea un tur pe bicicletă prin estul comitatului Sussex, Împreună cu soția sa. Misiunea lor fusese una delicată: auzind că Wells s-ar putea să aibă nevoie de ajutor financiar, Fondul Literar Regal Îl rugase pe Gosse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bune, și cele rele. Iar noi pur și simplu nu suntem pregătiți să ne controlăm gândurile. Pentru că până acum n-am fost nevoiți s-o facem. Când eram copil, spuse Beth, o supăram adeseori pe mama, iar când s-a Îmbolnăvit de cancer, m-am simțit teribil de vinovată... — Așa este, spuse Norman. Copiii gândesc astfel. Toți copiii Își Închipuie că gândurile lor au putere. Dar noi Îi Învățăm cu răbdare că nu judecă În mod corect. Desigur, a existat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se degajă aburi cu iz greu. Vreau să le îndepărtez imediat scîrbit dar degetele nu mă ascultă. Se desprind și cad și ele. Și nu mai am cu ce să sfîșii pieptul, să scot de acolo inima putredă care le îmbolnăvește pe toate și s-o arunc în foc. V. tînăr mă trezesc strigînd. Sudoarea îmi curge pe trup și mirosul persistă în jurul meu. Caut să-mi clarific care e timpul groaznicei viziuni. E viitorul sau prezentul care așteaptă să se
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sovietice de Încătușare, de către domnul BÎrlădeanu”. Parc-am bănuit eu ceva, dar n-am Îndrăznit să merg pînă la capăt. Persistă totuși o sîcÎitoare tulburare, anume că nu văd din ce pricină, dacă ne-a salvat atunci, trebuie să ne Îmbolnăvească acum. Tot sprijinindu-l pe matusalemicul salvator, Corbu face și „o paranteză, care de mult Îmi stătea pe limbă”. Nici nu vreau să mă gîndesc la felul cum mănîncă acest om cu așa ceva pe limbă. Poate-l Înțeapă, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cade. Precum Victor Ianculescu Într-un articol Închinat apariției pe pămînt a unui „Petrache Lupu feminin”. Acesta, adică femeia, cică ne explică simplu ca la țară ce se-ntîmplă cu energiile, Dumnezeu, canalele din șira spinării și organismul omenesc care se Îmbolnăvește. „Ea recomandă pentru dezintoxicare ceapa.” Zice că trăiește zile și zile Întregi fără să pună altceva În gură decît această fructă, pe care „o ronțăie ca pe mere”. Doamna din articol, plină de-un har ce pare că-i coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o scrisoare de război redacției Europa, cu dezvăluiri. Aflăm din dezvăluiri că „Nicolae Manolescu tot aducea băutură În casa scriitoarei Dana Dumitriu și i-a creat ei obișnuința de-a bea În fiecare zi din care cauză s-a și Îmbolnăvit de cancer pulmonar”. Bine cel puțin că nu fuma, ar fi făcut și apă la plămîni. Veteranul monta faianță În baia prozatoarei și-a auzit tot pentru că dînsul nu bea, dar e chel. Or, dacă e să ne luăm după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din ’77 și-am continuat să mă Îndrăgostesc În sala de disecție unde-i puneam cîte unui cadavru mai trist un chiștoc aprins În gura fără buze, prima lui țigară În noua atitudine, și ea o arunca furioasă, s-a Îmbolnăvit de un sindrom alergic extrem de rar, Stevens Johnson, nimeni de la Victor Babeș nu știa ce-i ăsta, nu văzuseră așa ceva, și veneau cu tot felul de diagnostice exotice, leishmanioză, de pildă, o boală tropicală, și Între timp ei Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și sute de mii de cadavre minuscule țipînd cu gura pînă la urechi. Ăștia, umaniștii, se Încadrează cel mai bine la categoria treaba mare. SÎnt singurii care se izolează, au probleme, studii care nu le folosesc la nimic, eșuează, se Îmbolnăvesc, Altzheimer, osteoporoză, cad În șold, mănîncă rahat, cică n-au bani. Ratarea ? Progresia evoluției intelectuale? Shit. Întrebările pe care și le pun, de tip cine sînt, de unde vin și unde se duc, sînt antisociale, răspuns nemeritînd decît ultima. Totuși lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trimite poezii În loc de soldați. Așa că-n cele din urmă preoții pun la cale o lovitură de stat pașnică, și cer tuturor celor ce Îmbrățișaseră noua credință a Ereticului să-l părăsească, garantîndu-le viața. Rămas singur În palatul său, Akhenaton se Îmbolnăvește și moare repede, Însă după Îndelungate suferințe. Nefertiti rămîne și ea singură În propriul castel, continuînd să nu se lepede de religia mortului, pe care o Îmbrățișase din convingere, În general. EXAMEN CLINIC: Această istorie este povestită de paisprezece personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se sfia să pătrundă până în dormitorul ei, obligând-o să nu mai bolească, aducându-i supe și hapuri atunci când soră-sa îi spunea răspicat la telefon că nu poate veni, că doar nu dorește să o vadă și pe ea îmbolnăvindu-se sau și mai rău: venea să-i aducă mâncare, dar se oprea în fața apartamentului, își lega un tampon cu spirt în dreptul gurii, pătrundea doar în vestibul; iar el, netemător, îi declara cu emfază: unde n-ar fi norocul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și n-ar fi avut nici un rost să zgândăre o rană care e posibil să fi fost doar în ea însăși. Din starea asta de apatie nu a ieșit cu adevărat decât o singură dată, când fiica ei s-a îmbolnăvit de tiroidă și, împinsă de niște doctori nepricepuți, s-a operat în plină criză, când i se umflaseră ochii, gata să iasă din orbite, făcând-o să nu mai semene cu ea însăși, acum nu era decât o mască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai ales când îl vedeam pironit ore întregi într-un fotoliu, uitându-se la o fotografie înrămată pe perete, cu el și mătușă-mea, deși poate că nici nu se gândea la ea, ci aiurea, sau dormita. Apoi s-a îmbolnăvit și atunci a fost cumplit, pentru că a trebuit să am grijă de el un an sau doi și în toată vremea asta se uita la mine cu ochii goi, uneori cu o licărire de răutate, fără să-mi spună odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ei nu-l ștergea, n-am mai suportat. I-am spus să facă ce-o vrea. Aveam nevoie de liniște, voiam să învăț, mă înscrisesem la facultatea asta fără frecvență, lucram și învățam pentru examene. Colac peste pupăză, mă și îmbolnăvisem, m-am dus la spital într-o noapte. Nu m-am mai întors acolo, când m-am înzdrăvenit, am venit direct aici. Nu știu cum făcuseră, cumpărase casa cel care a stat aici înaintea mea, făcuseră un schimb? Habar n-am. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că o să mor de durere, de ciudă și orgoliu. Mă înșelasem cu totul, acum știu că eram vinovată, atunci nu pricepeam asta. Am slăbit, umblam ca o năucă, eram o umbră. Exact atunci a murit unchiu-meu. Pe urmă m-am îmbolnăvit. Când ne-am mai întâlnit, s-a purtat de parcă nimic nu făcuse, i-am jucat și eu jocul ăsta. Îl uram. M-am închis în mine. Am evitat bărbații, o vreme am crezut că toți sunt la fel. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fost să se amuze, să-și găsească lui o scuză că luni la rând dispăruse de lângă noi.“ „Parcă ar fi fost consemnat“, zice altul. „Așa și era. L-au urmărit până au scăpat de el“, continua Ileana Roman. „L-au îmbolnăvit și l-au ucis.“ „Ai grijă ce spui, cine știe câte urechi sunt deschise.“ „Ce-or să-mi facă? Să mă omoare și pe mine?“ „Nici chiar așa.“ „Nu pricepeți că trebuia să scape de el? Crezi că boala asta de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mulți medici pe aici. Trecuse deja de unsprezece. — E un singur medic de gardă astă-seară. Consultă cazurile majore și pe cele minore, deci are multe pe cap. A avut mai devreme un pacient foarte bolnav. Al naibii ghinion să te îmbolnăvești în Ajunul Anului Nou! Nu știam dacă voia să spună că era ghinion pentru pacient sau pentru personalul medical, așa că n-am răspuns. Ne-a dus într-un minuscul cabinet fără geam, în care nu era decât o targă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]