3,501 matches
-
vremea ei; 4. plînsul își are vremea lui, și rîsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui, și jucatul își are vremea lui; 5. aruncarea cu pietre își are vremea ei, și strîngerea pietrelor își are vremea ei; îmbrățișarea își are vremea ei, și depărtarea de îmbrățișări își are vremea ei; 6. căutarea își are vremea ei, și pierderea își are vremea ei; păstrarea își are vremea ei, și lepădarea își are vremea ei; 7. ruptul își are vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
și rîsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui, și jucatul își are vremea lui; 5. aruncarea cu pietre își are vremea ei, și strîngerea pietrelor își are vremea ei; îmbrățișarea își are vremea ei, și depărtarea de îmbrățișări își are vremea ei; 6. căutarea își are vremea ei, și pierderea își are vremea ei; păstrarea își are vremea ei, și lepădarea își are vremea ei; 7. ruptul își are vremea lui, și cusutul își are vremea lui; tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
pustiu Nesărutate, buzele-s amare. Mă simt bolnav ca frunzele spre toamnă Când viețile își pierd, prin gerul crunt Și zile-au fost...și zile nu mai sunt... Și că s-au dus nici nu mai știu ce nseamnă. De-mbrățișări de vis îmi amintești Când mi-era cald și parcă mi-era frig Și-s mut de dor și nu-ndrăznesc să strig; Și nu te chem, căci nu știu cine ești! Zori pierduți Mi-e dor de ea, de ochii ei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
adunate-n corole spun, cât de mult iubesc. Vraja mării... Mă cheamă imensul mării cuprins de albastrul depărtării, mă-nvaluie briza-naltă cu miros de mare agitată și soarele ușor mă incită să merg pe plaja aurită... Vrăjită de-a mării-mbrățișare mă pierd printre valuri de zare, m-amestec cu apa azurie ce-mi sărută pielea cafenie și stânsă-n brațe cu putere plutesc de atâta plăcere... Valuri pufoase dansează în ritmul vântului valsează, se pierd apoi-mprăștiate de țărmuri-mbrățișate, sărutate cu putere
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vânturi ... dedicată mamei Vin să mi te-nhațe haitele păgâne, cu săgeți de ape, buzele-ți lovesc și te trec mătănii într-un miez de pâine, și mă trec fiorii PRUNDULUI CERESC. Adăpost pe veacuri ți-a făcut ursita, din îmbrățișarea unui vechi mister. Tu ești prea-curata, blânda, miluita care din iubire, m-ai făcut stingher! Un stingher ce-și duce zilele pe brânci și îmbrățișarea viselor sub pleoape, în avânt de vânturi, șoaptele prin lunci iluzoriu, dreptul de-a te
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pâine, și mă trec fiorii PRUNDULUI CERESC. Adăpost pe veacuri ți-a făcut ursita, din îmbrățișarea unui vechi mister. Tu ești prea-curata, blânda, miluita care din iubire, m-ai făcut stingher! Un stingher ce-și duce zilele pe brânci și îmbrățișarea viselor sub pleoape, în avânt de vânturi, șoaptele prin lunci iluzoriu, dreptul de-a te ști aproape. Ceas de-nzăpezire ne-a cuprins trecutul să-l țină-n vibrații de apusuri grele și pe trupuri moarte, se așterne tumultul munților de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
viață, de-atâta dor suspin, tresar, mă prăbușesc. Cu tine-n gând mi-e pasul pe-un drum curat de rouă și inima se scaldă în calde dezmierdări, aproape-ți simt privirea și mâinile-amândouă unite-n rugăciune și mii de-mbrățișări. Presimt atâta pace din cer cum mă-nconjoară când mă privești zâmbindu-mi cu ochi frumoși, cuminți, respir o libertate de-o frumusețe rară când simt cum mă privești și când citesc ce simți. Mi-e gândul tot la tine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cuminecătura Ce ne scotea din starea de blânzi, umili iloți ... Ineluctabila melancolie Indurescentă stare mă ține ancorată De arca ce plutește pe apă-nvolburată. O rece condamnare îmi este picurată în trup osos ; o bortă este adânc săpată. în genuine-mbrățișări pierd doruri compacte Și îi las privirii timp de irizări abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă fantasmă blamând contacte. Nopți Cupide, nopțile mi-au devorat dorinți, Pierdute-s clipele de doruri prea cuminți, Lacul adânc luciri tăioase ascunde
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă doare! Nu-i cerul vinovat că poarta Nu se deschide, azi, spre soare! Și nu-mi zâmbi amar și aspru De dincolo de zări apuse! Nu stinge cel din urmă astru, Sub geana pleoapelor închise! își scutură timpul petala Peste îmbrățișări pierdute; Iar lacătul închide zala Iubirii cu ecouri mute. Urme de pași se sting în noapte, Pierdute-n ceața dintre noi. Se sting și ultimele șoapte, Lăsându-ne mpietriți și goi. S-a destrămat vraja albastră! Ne-a dezlegat de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să părăsească gara. Tata îmi spuse cu un glas împiedicat, parcă nesigur, pe nume, ca și când nu m-ar fi recunoscut, urcat cum eram, că sânt copilul lui. Își duse brațele în sus, tot cu o mișcare frântă. Pornire târzie de îmbrățișare care nu avusese loc, nu se gândise din timp... ― Marine, repetă el, și făcu câțiva pași cu mine în timp ce mișcarea lină a trenului se accelera. N-am schițat nici un gest și nu i-am adresat în prima clipă nici un cuvânt
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
visul de a fi învățător. Tăcuți și liniștiți ne-am îndreptat spre locul unde căruța cu cei doi plăvani ai tatei ne aștepta... gata de întoarcere spre Priponești, la casa noastră. Mare bucurie acasă, unde mama și frații ne așteptau. Îmbrățișări și sărutări, cuvinte de alint și dragoste într-o casă în care orice bucurie era percepută ca o rară stare de fericire. Începând cu ziua următoare, eu, fericitul, am intrat în programul obișnuit de muncă în gospodăria noastră, pentru ca în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
care scăldau într-o lumină caldă țeasta pleșuvă a căpitanului. Privindu-l cum se apropie avu senzația unei plăcute moleșeli scurgându-i-se prin oase ba chiar i se păru că simte plasa care îi cuprinde mintea într-o dulce îmbrățișare... Fir-aș pe toți demonii stelari, bătrânul fumează un făuritor de vise! se blestemă în gând Kaan. Îi trebuiră câteva clipe de reculegere, până să-și revină din uluiala care-l țintui-se locului, după care o activitate febrilă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
bine venit, fiule! S-a oprit să mă aștepte cu brațele desfăcute - ca aripile unei păsări trecute prin cine știe câte furtuni - să mă îmbrățișeze... Când ajung în fața lui, îi cad în brațe ca un fiu întors dintr-o lungă călătorie... În îmbrățișare i-am simțit neputința bătrâneții din tremurul brațelor și dorul de a mă revedea din lacrima prelinsă pe obraz... --Te-am așteptat îndelungă vreme, fiule, și când am văzut că toamna își scutură rugina peste fire am trimis olăcar după tine
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-mi scuipe printre dinții tociți, drept în obraz. De undeva, din negura timpului, Dura îmi zâmbea, mângâindu-și părintește puiul... Urma mea o lua mereu înainte și eu îi strigam, cu palmele pâlnie la gură: -Hei, încotro mă duci, prietenă?.... Îmbrățișarea înecatului În ochii minții mă văd iar ca la douăzeci de ani, în ziua aceea înnourată de vară, în care am pornit singură spre zona de agrement “Lebăda”, amenajată în afara orașului, cu intenția de a înota și a-mi aduna
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vine să râd în hohote... Oare moartea s-ar sfii de mirosul înțepător al clorului? Mă ceartă că am știut de mort cu o zi înainte și am lăsat-o să mai intre în apă... În noapte aceea sfârșesc în îmbrățișarea cruntă a celui pe care l am redat lutului, ca semn de prețuire pentru binele făcut mamei sale. Dar el revenea seară de seară. -Știi ce vă ziceam despre morți, când erați mici, îmi șoptește mătușa mea Aglaia, care mă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vii obrazul prea palid al unui înger împleticit în aripile prea mari, prea răsfirate... Seara, chiar eu îmi rezemam fruntea plumburie de o noptieră moștenită ... Îmi pipăiam buzele sărutate de mortul cu ochii vii și-mi simțeam oasele trosnind în îmbrățișarea înecatului. Ochii mi se scaldă în lacrima diamantină a unei iubite părăsite la altar, în ziua nunții. Mâinile pierd adesea controlul și desenează același chip pe care oglinda timpului nu mai vrea să-l șteargă. Chipul conturat se cutremură fantomatic
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o cândva dorită. Oare era durerea asta răsplata vieții? Cei lăsați în urmă se rugau să nu se elibereze niciodată și să-și frângă disperarea în trupul lui? Era ca într-un lanț emoțional care-o strângea cumplit într-o îmbrățișare de fiară înjunghiată în pântece. Un frig și o foame de el a început să i pună stăpânire pe tot trupul. Era liniște... Luna s-a înfipt cu putere în cerul nopții și stelele parcă voiau să coboare clipocind într-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și copilăria.” Impresionant e finalul, în care moș Caletcă o recunoaște pe copila de altădată (acum elevă de liceu) doar cu ajutorul mâinilor, fiindcă e orb, „parcă avid să îmi ia ochii și să-i dăruiască ultimei păpuși.” Antologică este și îmbrățișarea înecatului. Cu harul specific scriitorului de proză fantastică, autoarea pendulează firesc între cele două lumi, remarcabilă fiind tensiunea sugerată la trecerea pragului dintre acestea. Bună înotătoare, eroina e pusă în situația de a recupera trupul unui bărbat înecat. Se pare
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
autoarea pendulează firesc între cele două lumi, remarcabilă fiind tensiunea sugerată la trecerea pragului dintre acestea. Bună înotătoare, eroina e pusă în situația de a recupera trupul unui bărbat înecat. Se pare că reușește, însă în „noaptea aceea sfârșesc în îmbrățișarea cruntă a celui pe care l-am redat lutului, ca semn de prețuire pentru binele făcut mamei sale.” Rezolvarea vine pe filieră populară - cele două cepe date de pomană conving pe orice mort să nu mai facă vizite celor vii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cârlionțat În vânt, pe noua lui bicicletă și să mă gândesc că acela era iubitul meu. Dar era mai mult o chestie de mândrie decât de afecțiune nemărginită. Și-a lăsat bicicleta la o parte ca să mă cuprindă Într-o Îmbrățișare lungă. Și, În timp ce mă Îmbrățișa, aproape că am reușit să uit de ochii aceia obsedanți ai unui străin. ― Bună, a spus el mai târziu, după ce Îmi dădu drumul din strânsoare. Avea un ton destul de grav, tipic unei afirmații de genul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
privirea enervantă a fratelui meu. Nu Îmi imaginasem că prezența lui ar putea Însemna ceva bun, indiferent de context. Dar ceea ce simțeam acum era exact contrariul. L-am luat În brațe. ― Alex, era să mă omori! El se smulse din Îmbrățișarea mea cu o privire stranie. ― Ce te-a apucat, surioară? ― Am crezut că nu te voi mai vedea. ― Ceea ce te Îngrijora cu adevărat era că vei fi pedepsită, nu-i așa? Zâmbetul Îmi pieri. Cât de egoistă mă credea? ― Asta
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
lui Damian În viața mea schimba totul. Eram, recunosc, nebună după el. Nebună după ochii lui verzi ca marea, după zâmbetul lui, după felul În care mă privea. După felul În care-mi șoptea tot felul de aberații seducătoare, după Îmbrățișările tandre și nesfârșite. Mai aveam ceva timp până să se sune. Am Început să mă Îndrept către baia fetelor, unde Bianca cu siguranță se holba nemulțumită În fața oglinzii. Pe drum m-am ciocnit de Eliza, care ieșise brusc dintr-o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
negru și purta inelul acela care-mi plăcea la nebunie. Era prima oară când Îl vedeam cum părul lung și Întunecat desprins. În combinație cu ochii lui albaștri gri, arăta puțin Înfricoșător. ― Bună, vampirule. ― Alisia! Adi mă cuprinse Într-o Îmbrățișare prietenească. ― Arăți grozav. ― Mersi, am spus. Și tu. Maria zâmbi În timp ce Adi veni să o sărute pe păr. ― Singure acasă? Întrebă Adi. ― Da, râse Maria. Miracolele chiar se Întâmplă. Înainte să-și termine fraza se auzi soneria ușii. ― Se pare
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Ioan Caproșu. Să nu le lași din mână. Negreșit așa voi face, părinte. Uite că soarele a și pornit să urce. Rămâi cu bine, sfințite, și Dumnezeu să te aibă în paza lui. Mergi sănătos, fiule! M-am desprins din îmbrățișarea bătrânului, dar parcă n-aș fi făcut-o... Și am plecat. Mergeam cu pas măsurat, dar ceva mă îndemna să întorc capul. Până la urmă, m-am oprit și mi-am întors privirea către poarta chiliei. Bătrânul ședea neclintit în locul în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
spre mine și spre Brigit, după care a mai desenat câteva cercuri în aer. La scurt timp după asta, fata s-a întors la prietenii ei. Cu toții s-au ridicat în picioare și și-au încercuit scaunele. Au urmat alte îmbrățișări și sărutări. Apoi cineva s-a dus la masa lor... Și așa mai departe. Era ca și cum ai fi urmărit un val mexican la ralanti. Era foarte cald. Eu și Brigit stăteam pe scaunele noastre neconfortabile și ne degustam băuturile extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]