27,540 matches
-
încă dincolo de granițele Franței, centrele Berlitz și altele de același tip cunoșteau un succes uriaș: mulți soldați din diverse țări erau dornici să învețe franțuzește pentru a lua locul turiștilor din vremurile de pace. Îl primi un bărbat fercheș, slab, îmbrăcat într-o redingotă care mirosea vag a naftalină. —Mă tem că accentul dumneavoastră nu este destul de bun, spuse acesta în cele din urmă. —Cum adică? exclamă Charlot. — Nu este destul de bun pentru instituția noastră. Standardele noastre sunt deosebit de ridicate. Profesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
i-a căzut părul. Tare mai era mândră de el. Ei, rămas bun, Pidot, și mult noroc! Se auzi puțin zgomot în toaletă, apoi foșnetul ritmic reîncepu, înaintând în direcția opusă. Charlot privi în urma bărbatului: era un tip înalt, voinic, îmbrăcat în negru - purta genul de haine pe care le-ar fi purtat el însuși, cu mulți ani în urmă, în drumurile sale între Rue Miromesnil și tribunal. Pe polița din vespasiană găsi un sul de bancnote - trei sute de franci. Monsieur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Thérèse Mangeot care-l privea din ușă. Prezența ei îl aduse la realitate, după ce înnodase parcă un fir rupt și ascultase glasurile uitate care-i vorbeau de la o distanță de treizeci de ani. Ce cauți aici? întrebă ea aspru. Era îmbrăcată într-un halat gros, bărbătesc, cu cordon. — N-am putut să dorm și am coborât să-mi iau puțină apă. Apoi mi s-a părut că aud un șobolan în camera asta. — Ah, nu, de mulți ani nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
slujba dumitale aici. Noi, cei din familia Mangeot, nu suntem obișnuiți să avem slujitori. Și oricum vreau să fac câțiva pași. Nu mă prinde somnul. Fata plecă și se întoarse cu un pahar cu apă. Când se opri în fața lui îmbrăcată în halatul gros și-i întinse paharul, el înțelese semnificația gestului. Îi arătase toată ura din sufletul ei, iar acum încerca să-i arate, prin acest gest mărunt, că e capabilă și de altceva. Încerca să-i sugereze că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
-i arate, prin acest gest mărunt, că e capabilă și de altceva. Încerca să-i sugereze că poate fi și blândă, că poate fi și un bun prieten. În noaptea aceea, stând întins în pat, Charlot simți că disperarea lui îmbracă o nouă formă: nu mai tânjea cu tot sufletul să aibă parte de zile, ci de viață. 11 A doua zi de dimineață amănuntele scenei din noaptea anterioară, chiar și propriile sale trăiri își pierduseră conturul. Pentru un timp totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
se regăsea în fiecare dintre portretele care atârnau pe pereți, de jur împrejurul sufrageriei. —Ce adunătură! comentă ea. Cred că nici el nu avea cum să fie altfel decât ăștia toți. Chavel ridică spre portretul bunicului propriul său nas mare, iar bărbatul îmbrăcat în robă privi în jos din tablou spre cel care purta un șorț verde de postav. Chavel își feri privirea din fața ochilor acuzatori și disprețuitori. Ce adunătură! repetă fata. Și totuși s-au însurat și ei și au făcut copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nou fură la cântar, își înșală prin diferite metode potențialii clienți privați de publicitate, umflându-și artificial datele de audiență. Mecanismul a fost descris în detaliu și pe înțelesul tuturor de colegul Dragoș Manac pe blogul său. Furtul la cântar îmbracă și alte forme, mai puțin subtile. Trusturile mogulilor mai recurg și la șmecherii primitive, dar eficiente: își umflă tirajele tipărite, bat palma cu lideri de partid ca fiecare dintre cele 40 de filiale să încheie o mie de abonamente lunar
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
răsturnare a unui set minimal de valori a urmărit ștergerea diferențelor dintre cele două mari blocuri politice din România: Traian Băsescu și PDL, pe de-o parte, și Marea Alianță Anti-Băsescu, pe de altă parte. Campania continuă și astăzi și îmbracă haina ideologică. Primii își revendică statutul de dreapta, ultimii se sfâșie pe blazonul unei stângi în descompunere. Mircea Geoană susține, în mod programatic, crearea unor instituții media de stânga, deși PSD are deja anexate două televiziuni de știri: Realitatea TV
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
dragi?”... N-o spus nimic, însă. S-o ridicat în picioare și o plecat capul ca vita la tăiere...Până la urmă o sosit și ziua plecării din spital a lui nenea Jănel. In dimineața aceea s-o bărbierit, s-o îmbrăcat și, ca și cum ar fi pășit spre spânzurătoare, s-o îndreptat spre ieșire...Nici nu vedea pe unde calcă. Ca din pământ, i-o apărut în față Liuba... Până să și dea seama, fata i s-o aruncat de gât și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înaintea plecării la regiment, nu-l mai putea recunoaște nimeni. Era ca o scândură. Numai pielea și osul erau de el. Nebărbierit și cu ochii duși în fundul capului, semăna cu o arătare...S-o bărbierit, s-o primenit, s-o îmbrăcat în hainele militare, o luat sacul de merinde și, fără să scoată o vorbă, o ieșit. I-o îmbrățișat pe mătușa Rarița și pe moș Toader, care plângeau de sărea cămeșa de pe ei, și o plecat cu ochii în pământ
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
loc să se limpezească, treaba s-o încurcat și mai rău... De ce? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Uite de ce. Intr-o zi, băiatul s-o trezit de dimineață, o pus de mâncare și primeneli într-o traistă, s-o îmbrăcat frumos și pe aici ți-i drumul...Mătușa Rarița o alergat după el plângând în hohote: „Unde te duci, băiatul mamei?” Atunci, nenea Jănel s-o întors către maică-sa și i-o zis: „Ti-am spus, mamă, unde plec
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o îndesat cușma pe cap și o plecat acasă, nedumerit încă ce înseamnă „otopsia”. Tot drumul până acasă numai cuvântul aista i-o umblat prin cap și se întreba mereu: „Măi, ce înseamnă asta? Te pomenești că o spală, o îmbracă frumos, o...Am să-l întreb pe popă, că tot trebuie să merg la el, să-i tragă clopotele după obicei.” Când o ajuns în sat era noapte de-a binelea. Unde să se mai ducă noaptea? Cine trage clopotele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o portăreasă - madame Agnès - care decide discreționar cui să-i deschidă ușa și cui nu. Madame Agnès are un mic oficiu chiar la intrare și nimeni nu poate intra sau ieși din bloc fără ca ea să-l repereze. E mereu îmbrăcată în negru și, în spatele ferestruicii prin care monitorizează tot ce mișcă în holul blocului și nu numai, prestează, cât e ziua de lungă, două activități complementare: gătește cușcuș la un primus și calcă. E de la sine înțeles că holul miroase
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
le-am despărțit. De un client. Râd toți patru. Albanezu’ bagă două degete în gură și dă un fluierat de-ntoarce toată lumea capul spre ei. Lionel se ascunde sub masă (la figurat). În ușa bistroului apar cele două gemene. Sunt îmbrăcate la fel, în niște rochii scurte, mulate, cu dungi ca de zebre. Încearcă să se miște la fel: ca la înot sincron, dar pe uscat. Totuși, ceva îi face pe cei trei comeseni să se îndoiască de reușita operației de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
n-are legătură cu povestea noastră). Robespierre începe să latre nervos. Intrigată, Liliane se îndreaptă spre ușa de la intrare. Înainte de-a ajunge la vizor, întreabă: — Cine e? — Valetul, room-service. Liliane se uită prin vizor și-l vede pe Lionel, îmbrăcat într-un chimono de karatist. E ușor băut, dar foarte ușor, așa că damful de vin roșu, ieftin, nu trece prin ușă. Asta pentru simțul olfactiv al lui Liliane, că pentru nasul lui Robespierre e o chestiune de câteva secunde să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
inspectorul și închide. Gérard închide și el telefonul și se apucă să și scrie textul cu care va intra în direct, la ora 11. E ora 9.40. Lionel se trezește de-a binelea. Se spală în dorul lelii, se îmbracă în dorul lelii, mănâncă în dorul lelii. Nu face ordine în casă nici măcar în dorul lelii. N-are nici un chef să se uite în oglindă pentru că pur și simplu nu-i pasă cum arată azi. Ajuns la parter, îi vine
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ia contact cu apa. Mai verifică o dată filigranul bancnotei de zece euro în lumina soarelui și pleacă să facă o investiție sigură. E ora 12.45. În anticamera notariatului domnului Marcel Rioret, o văduvă, împreună cu cele două fiice, toate trei îmbrăcate în mare doliu, îl așteaptă pe notar să vină și să deschidă testamentul. Cele trei nu-și vorbesc între ele. Dar nu de durere, ci de la niște neînțelegeri mai vechi, de când răposatul a dat de înțeles că averea nu avea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fără apărare! Lionel începe să-și strângă hainele de la moștenitoarele lăsate cu apa-n gură, pentru că, să fim serioși, prin voalete s-ar fi văzut tot. De câte ori își recuperează câte-un articol vestimentar, Lionel își cere scuze. În timp ce vorbește, se îmbracă. Sunt trist, Liliane. Vă rog să mă scuzați, doamnă, i se adresează el văduvei. Azi am vrut să mă sinucid, ca să nu se împlinească prezicerea ghicitoarei. Vreți să-mi țineți puțin cămașa, să mă îmbrac? Mulțumesc. M-am aruncat în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cere scuze. În timp ce vorbește, se îmbracă. Sunt trist, Liliane. Vă rog să mă scuzați, doamnă, i se adresează el văduvei. Azi am vrut să mă sinucid, ca să nu se împlinească prezicerea ghicitoarei. Vreți să-mi țineți puțin cămașa, să mă îmbrac? Mulțumesc. M-am aruncat în râul Maine. Vă rog să mă scuzați, doamnă sau domnișoară, că nu-mi dau seama după cum arătați. — Domnișoară, îl ajută mezina și-i întinde pantalonii. — Nu știu să înot. M-am dus la fund. Ca
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Clarvăzătoarea a văzut clar. — E o prostie, o nouă coincidență, nu se dă bătută Liliane. — Și dacă mă mai sinucid o dată și scap iar? — Lionel, nu te juca, te rog, cu focul! Lionel o privește lung. A terminat să se îmbrace. Își ia la revedere de la onorata adunare. — Am să plec acum, te-am pedepsit destul. Să știi că sunt supărat pe tine. La revedere, doamnă, la revedere, domnișoarelor. Succesiune ușoară! Iese, evitând să calce prin băltoacele pe care le-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Fatima, ea ne-a dat pontul. — Numai să-mi reușească. E ora 21.15. Lionel a făcut un duș. S-a și odihnit puțin. E proaspăt, dar urmele de la arsuri i se mai văd pe sprâncene și în păr. Se îmbracă. Iese din garsonieră și sună la ușa lui Liliane. În mod ciudat, Robespierre nu-l mai latră. Ba, mai mult, când Liliane deschide ușa, se ridică în două picioare și începe să-l amușine prietenos. — Ai fost la salonul de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
coadă de mătură în tavan. Lionel înțelege exact mesajul și oprește acest inedit număr de musical. Reintră în cameră și face o ordine desăvârșită. Mănâncă mai consistent ca de obicei, după care spală vasele. Îi trece prin cap să se îmbrace mai extravagant, dar singura variantă la cele trei costume gri este chimonoul de karate. Purtatul chimonoului pe stradă, ziua-n amiaza mare, este considerat în Angers, ca peste tot în Franța, o extravaganță care te poate duce direct în duba
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
costume gri este chimonoul de karate. Purtatul chimonoului pe stradă, ziua-n amiaza mare, este considerat în Angers, ca peste tot în Franța, o extravaganță care te poate duce direct în duba poliției. Sau într-o ambulanță. Drept care Lionel se îmbracă în costumul gri de pe umerașul cel mai din dreapta. Se privește în oglinda din vestibul și vede direct scadențarul: e primul semn că a început să privească lumea de sus. Face o cruce peste dreptunghiul denumit miercuri: a mai trecut o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
i se răspunde, spune doar atât: — Duc d’Anjou! Și închide. E ora 20.25. Lionel și Liliane intră pe ușa restaurantului Duc d’Anjou. Restaurantul pare pustiu. Îi întâmpină căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează faimosul ananas. Lionel e îmbrăcat strălucitor, cu hainele lui de înmormântare. Costumul negru, cravata albă și batista albă, asortată, din buzunarul hainei, ca să nu mai vorbim de pantofii albi cu șireturi, îl fac să semene cu Fred Astaire, mai mult ca niciodată. Nici Liliane nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
trenă și cu spate gol. Poartă un pantof oranj, cu toc, asortat la culoarea ghipsului și a cârjei. Rochia de tafta - și ea oranj - are o despicătură foarte adâncă pe partea ghipsului. Într-un cuvânt, Liliane e ridicolă. A mai îmbrăcat această rochie o singură dată, la nunta unei verișoare din Vesoul, iar despicătura și-a făcut-o singură, în această după-masă. Poartă mănuși negre, care-i acoperă brațele. Și în brațe - pe Robespierre. Despre Robespierre Robespierre e un cățel bun
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]