4,343 matches
-
băgăm pe jegosul ăla? Pe amărâtul ăla?“ Am avut ambiție și stai că-mi fac eu bani! Și-am muncit timp de doi ani de zile, furat, în șantier de sărbători spălatul parbrizelor... de la un furat de Paști. Exact de Înălțare. Am furat un butoi de 220 cu d-aia de spălat, soluție d-asta, vopsea d-asta. Îl dai ca varul pe pereți... așa... Am uitat cum se numește. Și furam tot ce trebuia. Ăștia mă forța mai mult să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
toate națiile, așteptând să fie miluiți. Bazilica se înălța pe locul unde cândva fusese templul lui Apollo, după unele izvoare, sau grădinile Agrippinei, după alte surse. La prima vedere părea o clădire rudimentară, din cărămizi și alte materiale de duzină. Înălțarea ei nu dovedea o grijă anume și, în primul rând, se simțea graba cu care fusese construită. Dar aș nedreptăți locul sfânt dacă n-aș da și alte amănunte și n-aș stărui asupra puținelor sale frumuseți. Era impunător, lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ai prințului. Stăteau pe cai, cu sulițele îndreptate spre el și cu spadele ridicate. - Ai plecat cam fără să spui la revedere, începuse Mihnea. Ai avut și ajutoare, nimic de zis. Zogru își lăsase capul pe spate, încercând să exerseze înălțarea spiralată pe care tocmai o învățase de la glole. Și pe când prințul îi spunea blând Nu ți-am spus că ești al meu?, Zogru țâșnise în înaltul pădurii, luându-l cu sine și pe prinț, pe care îl agățase de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Cu ei am copilărit, cu ei am crescut, cu ei mi am petrecut frântura din această viață, Fulgerele strălucesc pe cer și parcă toate sunt menite să facă același lucru - să cresteze lumea aceasta alcătuită din groază. Tunetele urlă prevestind înălțarea la cer a acestor victime nevinovate. Vărsarea de lacrimi glaciale din jurul meu e cea care mă trezește; ea-mi liniștește sufletul tulburat. Încetul cu încetul încep să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat. Memoriile mă sufocă cu tristețe și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai rău. Ar fi trebuit să fiu fericit; nu aveam decât douăzeci și opt de ani, dar mă simțeam deja mort. Victor s-a născut În decembrie; Îmi amintesc botezul lui la biserica Saint-Michel, era tulburător. „Cei botezați devin cărămizi vii pentru Înălțarea unui edificiu spiritual, pentru un sfânt sacerdoțiu”, a spus preotul. Victor era roșu și zbârcit În scutecele de dantelă albă. Era un botez colectiv, ca În Biserica primitivă, erau vreo zece familii. „Botezul ne face parte a Bisericii, spuse preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gândul său, așa-i ca-i sfeclit-o?”, “<<Ia, acu-i acu>>, zise Prepeleac în gândul său oftând”. Încercarea labirintului din perspectiva “drumului spre centrul ființei”, are ca punct de plecare gândul de a construi o biserică. Locul ales pentru înălțarea bisericii este pajiștea de lângă heleșteu, care aparține dracilor, motiv pentru a i se oferi lui Dănilă ceea ce-i lipsește: “un burduf de bivol plin cu bani, să-l deie pusnicului Dănilă”. Dar “norocul” nu-i poate surâde pentru mult timp
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
cu un vagon expres”. Îi menționam adeseori „Moartea lui Ivan Ilici”, ca să‑i ilustrez ideea mea. În copilărie, zilele sunt extrem de lungi, dar la bătrânețe sunt repezi, „mai iuți decât suveica țesătorului”, cum spune Iov. Și Ivan Ilici menționează și Înălțarea lentă a unei pietre aruncate În aer. „Și când se Îndreaptă spre pământ Își accelerează viteza cu zece metri pe secundă.” Ești controlat de magnetismul gravitațional și Întregul univers e implicat În această accelerare spre propriul tău sfârșit. Ah, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prietenul tău de ce vrea Ruffolo să facă asta? — Nu, domnule, n-a spus. Dar cred că mama lui i-a zis s-o facă. — Îl cunoști pe Ruffolo? Băiatul ridică din umeri. — Ce l-ar putea speria? De data aceasta, Înălțarea umerilor probabil că voia să Înseme că băiatul nu știa. — Crede că e deștept. Ruffolo. Mereu face pe grozavul, vorbește despre oamenii pe care i-a Întâlnit Înăuntru și despre prietenii lui importanți. Când a sunat, mi-a spus, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Apocalips: îndemnuri, asigurări, avertismente, amenințări, binecuvântări, sunt elemente care trimit la un punct de vedere apocaliptic și nu la circumstanțe social-politice. Apocalipsul nu a fost scris ca răspuns la o situație socială și politică, ci ca răspuns față de moartea și înălțarea lui Cristos. Fără a ne pune în dezacord cu aceste interpretări, nu în mod complet neadecvate, putem să afirmăm că sensul și scopul acestei revelații a lui Isus Cristos este acela de a consola și de a întări comunitățile oprimate
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
vocea dinlăuntrul său. - El este infinitul?! Strigă Iorgu în camera goală. Ce este oare infinitul?!... Infinitul, nu-l pot cuprinde cu gândul... O, Doamne, simt că-mi pierd mințile!... Precum în Cer așa și pe pământ... ...Era în ziua de Înălțarea Sf. Cruci, pe la amiază. Zi de toamnă tristă... Din nourii cerului ploua mărunt, liniștit, ca un plâns de mamă îndoliată. Frunzele copacilor se desprind de crengi, parcă ar încerca să zboare... trecând apoi ușor într-o plutire lină până la pământ
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ca în oglinda unei ape liniștite... ... Întins pe spate, cu mâinile sub cap, bătrânul Iorgu rămase cu privirea fixă în tavan, pradă gândurilor de demult, apoi, încet-încet, pleoapele îi căzură grele ca niște obloane... Trecuse de Sf. Maria-Mare... Era de Înălțarea Sfintei Cruci. Arșița zilelor de vară a trecut demult... Soarele mutându-și drumul tot mai spre orizont, trimite razele blânde, tot mai blânde care învăluie dealurile și văile. Pâlcurile de copaci din cimitir sunt ca niște tablouri în rama cerului
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de mulți oameni, ocupând toată strada din fața Bisericii din Tătărași, până dincolo de gardul din jos. Biserica strălucea în lumina reflectoarelor, ca ziua... parcă ar fi luat toată lumina de la soare. Totul era cu mult bun simț, cuvioșenie, gravitate, trăiri și înălțări, în comunicare cu Dumnezeu. Aici, te gândești numai la ce-i bun. Iți simți inima ușurată. ești mai bun!.. Clopotele din turla Bisericii începură să bată. Era miezul nopții. ”Veniți de luați Lumină... Veniți de luați Lumină..!”. Părintele Boboc, preotul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lumină. Când s-a trezit era ora opt și un sfert. Sări din pat ca ars. Era de Sfânta Maria... -Trebuie să mă grăbesc, să nu întârzii la Biserică!.. murmură el. Era vineri noaptea înspre sâmbătă, 21 septembrie... Trecuse de înălțarea Sfintei Cruci, soarele ajunsese la Echinocțiul de toamnă. Era o noapte calmă, liniștită și adâncă... Totul era înecat în întuneric. Iorgu, de la fereastră, privea întunericul de afară. Un strigăt de cucuvea, chiar din cireșul din fața ferestrei, sfâșie crucea nopții, făcându
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
inițiată și condusă cu toată dăruirea de admirabila Doamnă Georgeta Gheorghiu, s-a desfășurat În ritm alert de la 31 august 1994 la 12 noiembrie 1994, adică În timpul cursurilor școlare. Nefiind pensionar, ci activ, la catedră, n-am putut participa la Înălțarea sfântului locaș mislean. Însă am ținut să fiu prezent la primul hram, În 8 septembrie 1995. Toate cuvântările rostite cu acest prilej au emoționat profund asistența numeroasă, dar discursul care ne-a plăcut cel mai mult a fost cel pronunțat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ce-ar fi putut să i se Înfățișeze era, susținea Rusoaica, un salvator, se smulsese din moarte după trei zile și putea orice! Asta cu Învierea nu se potrivea: Thomas știa bine: ce e mort e mort. Și nici cu Înălțarea la cer lucrurile nu-i erau prea limpezi. CÎt despre Judecata de Apoi, ce-ar mai fi fost de zis? Dar pentru Dumnezeu, cel din Vechiul Testament, veșnic, indivizibil, aprig sau blînd, după situație, cum se dovedise cu Iov sau David
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
frustrați de uzul bunurilor ce li se cuveneau". Câteodată se înduoioșa la gândul absurd că moș Costache putea să-i lase și lui ceva, și atunci admira "jertfa oamenilor vechi", care se privează de bucuriile vieții ca să facă cu putință "înălțarea tinerilor". O problemă începuse să devină pentru Stănică, de la o vreme, Olimpia. Dacă o iubea sau nu, este greu de spus, întrucît lui Stănică îi lipsea expresia mai analitică a sentimentelor. Din purtările lui nu se puteau desprinde decât emoții
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiice cum se izgoneșterăul de la casă; și zic așa: "Blestemu-te pre tine, începătorul răutăților și al hulei, începătorul împotrivirii, și izvoditorul vicleniei; blestemu-te pre tine, cel lepădat din puterea luminii cei de sus și surpat jos întru întunericul adâncului pentru înălțare; blestemu-te pre tine și pre toată puterea cea căzută următoare voii tale; blestemu-te pre tine, duh necurat cu Dumnezeu Savaot, și cu toată oastea îngerilor lui Dumnezeu, cu Adonai, cu Eloi, Dumnezeu cel atotputernic; ieși și te depărtează de la robul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lumea de cuviință cum se aținea îmbrăcată, pe unde se dădea promenadă, dacă era sau nu adevărată povestea că oamenii bucureșteni vorbeau mai mult pe nas și câte și mai câte. Adăugă în coadă o listă năzdrăvană a tomurilor trebuincioase înălțării de cuget ce-i fuseseră recomandate și pe care le putuse până atunci procura, iar alta a anticariatelor, librăriilor și facultăților pe unde își tocise pingeaua. A fost și singurul efort universitar al lui Ulpiu înainte de a realuneca în toropeală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lipit de anteriul scump al părintelui. - Ei, ia spune... Începea sfinția-sa. De postit, ai postit? - Da, părinte. Țin toate posturile: postul Crăciunului, postul Paștelui, postul Sfinților Apostoli, postul Sfintei Marii, miercurea și vinerea, ajunul Bobotezei, Tăierea Capului, toate... - Da înălțarea Sfintei Cruci? - Și înălțarea Sfintei Cruci. Azi n-am pus nimic pe limbă. - Bine. - Țin și Stoborurile. Stoborul Blagoveștenilor, Stoborul Sîn-pietrului. - Și harții? - Și harții, la Sfântul Silvestru, la Sfântul Alipie, de Sfânta Anisia și Teodora... - Pește mănînci? - Rar, sfinția
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
al părintelui. - Ei, ia spune... Începea sfinția-sa. De postit, ai postit? - Da, părinte. Țin toate posturile: postul Crăciunului, postul Paștelui, postul Sfinților Apostoli, postul Sfintei Marii, miercurea și vinerea, ajunul Bobotezei, Tăierea Capului, toate... - Da înălțarea Sfintei Cruci? - Și înălțarea Sfintei Cruci. Azi n-am pus nimic pe limbă. - Bine. - Țin și Stoborurile. Stoborul Blagoveștenilor, Stoborul Sîn-pietrului. - Și harții? - Și harții, la Sfântul Silvestru, la Sfântul Alipie, de Sfânta Anisia și Teodora... - Pește mănînci? - Rar, sfinția-ta. -Să mănânci că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că i-a înmulțit. Numai să vii la Bunavestire, și la Schimbarea la față, și-ți dau dezlegare. - O să vin, părinte... Mai citea popa ce mai citea, iar o întreba: - Datinile le ții? - Le țin, sărut dreapta. Toate. Lăsata-secului, Rusaliile, înălțarea, Intrarea Maicii Domnului în biserică, Sfîntu Nicolaie, Sfîntu Dumitru, ca să nu mai vorbesc de Paști și de Crăciun... - Duminica lucrezi, coși? - Nu ridic un lemn. -Drăcui? - Câteodată. - Să nu mai drăcui, auzi? Și să faci douăzeci de mătănii în fiecare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
omenescul în tine? Atunci părăsești fatal forma prin care el s-a definit. Cazi; fără ca totuși să te reîntorci la animalitate, căci este mai mult decât probabil că amețelile ne aruncă la pământ pentru a ne da alte posibilități de înălțare. Revenirea la poziția care a precedat fenomenul verticalei umane ne deschide alte cărări, ne pregătește o altă creștere și, schimbîndu-ne înclinarea corpului, ne deschide spre o altă perspectivă a lumii. Senzațiile stranii de amețeală, care te apucă orișiunde și mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Când nu te mai poți gândi la nimic, pricepi prea bine prezentul absolut al idioților, ca și senzațiile de vid ce apropie uneori mistica de imbecilitate, cu diferența că în nesfârșitul gol al misticilor se agită o tendință secretă de înălțare, pâlpâie stingher un avânt vertical, pe când vidul orizontal al idioților este o întindere ștearsă pe care lunecă surd teroarea. Nimic nu unduiește deșertul monoton al imbecilității și nici o culoare nu însuflețește clipa veșnică și zările ei moarte. Putința de a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
le încerci trăind. Vidul lăuntric e ca o muzică fără sunete, un cântec fără glas. Nesonora lui tălăzuire se interpune tainic între noi și lume și ne separă de viață în mijlocul viețuirii și de moarte în mijlocul muririi. Spre ce suferindă înălțare se îndreaptă duhul ființării? De ce ne doare orice apropiere și de ce se-nsuflețește respirația pentru tot ce-i depărtat? Unde-s brațe crude de muiere să-ți strângă oasele, tremurând de gând, și tu să-ți pleci urechea pe bătăile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zvârcolirii zadarnice. Tu ești mormântul pe care l-au visat ceasurile neprielnice ființei și leagănul suprem al vastelor oboseli. Răsfiră miresme de adormiri peste necugetatele mele răzvrătiri, soarbe-mă în tine, ucide-mi zvâcnirea spre zori și îmbieri, îneacă-mi înălțarea nebună a gândului și sfarmă-mi piscurile luminate de vecinătatea ta! Întinde-ți umbrele, acoperă-mă de întunecimi vrăjmașe, eu nu-ți cer harul clipelor miloase, ci vestejirea veșnică și aspră și mărinimia nopții tale. Seceră-mi recolta de nădejdi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]