2,507 matches
-
de altfel, a autobuzului cu pipițe, o supune testului tragic-comic al stării drumurilor românești și victorie ! constată (și noi odată cu el) că ea funcționează. Merci la Roumanie, câte filme nu se mai comit în numele tău !... Trecută fiind prima impresie, de încântare, începem, critici fiind, să ne punem întrebări. Dacă Nae Caranfil consideră acest Asfalt tango un simplu intermezzo în cariera sa de regizor (mic exercițiu 100% comercial), atunci este bine : vom trece cu vederea inconsistența multor personaje, felul acesta foarte serie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o toropeală buimacă, găsesc în mine resurse de energie și de credință. Trăiesc un soi de fericire nemaicunoscută: să mă întind în patul cu cearceafuri răcoroase, să aprind veioza, să întorc spatele lumii și să mă afund cu nostalgie și încântare în somnul care mă reface. În fiecare dimineață mă trezesc tresărind, în bătăile inimii mele neliniștite. În fiecare dimineață îmi spun: Doamne, ce mai trebuie să fac și astăzi? În fiecare dimineață îmi aduc aminte că nu ești aici și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
taie lucrurile de pe listă. Vă mai așteptăm să treceți pe la noi. În clipa în care ies din magazin în stradă, e un ger cumplit și, din când în când, mai cade câte un fulg de zăpadă. Dar eu strălucesc de încântare. Ce investiție de senzație am făcut! Un dulăpior de cocktail autentic, din anii ’30 - și curând voi avea și o colecție de chestii de bar asortată! Sunt foarte încântată de mine. Dar oare de ce ieșisem eu? A, da. Două cappuccino
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
așa? Fac o piruetă. E o rochie superbă, nu? Și îmi vine atât de bine... — Eu nu vorbeam de rochie, spune Luke. Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei cu o strălucire cu subînțeles, și mă trece un fior de încântare. Suze e îmbrăcată? adaugă el. Voiam să-i urez toate cele bune. A, da, zic. Intră. Hei, Luke, n-o să ghicești niciodată. De două zile mor să-i spun lui Luke despre copilul lui Suze, iar acum cuvintele îmi zboară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Balenciaga. — Cu asta am plecat în luna de miere, zice Caroline, amintindu-și. Am mers cu Orient Expresul până la Veneția, apoi am explorat peșterile din Postojna. Cunoști regiunea? — Trebuie neapărat să te îmbraci cu ea! zic, cu vocea ascuțită de încântare. O să fii mortală cu ea! Și e atât de romantic - să porți hainele cu care ai plecat în luna de miere! — Cred că ai dreptate, o să fie destul de amuzant. O pune pe lângă ea, cu mâini roșii, bătute de vreme, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se mai alătură nimeni. Toți au dispărut care încotro. La un moment dat, îl zăresc pe Tarquin împreună cu cavalerul de onoare, cum murmură ceva la urechile oamenilor și, unul câte unul, acestia se întorc spre mine cu chipurile strălucind de încântare, părând că așteaptă cu nerăbdare momentul. — Gata, Bex? strigă Suze. — Stai! țip. N-ai destulă lume în jur! Trebuie să fie mai mulți oameni, să fie agitație... Mă simt complet penibil, cum stau așa, singură. Pe cuvântul meu, Suze strică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am văzut pe Tom și pe Lucy! Fug pe scări, și mama tocmai coboară scara de la pod, cu un pachețoi alb, învelit în plastic. — Ce-i asta? o întreb, ajutând-o. Nu spune nimic, zice, făcând eforturi să-și camufleze încântarea. Doar... Mâinile îi tremură în clipa în care desface fermoarul husei de plastic. Doar... uită-te! — E rochia ta de mireasă! zic uluită, în clipa în care scoate dantela albă. Nu știam că o mai ai! — Firește că o mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
bucată de hârtie sau dragostea dintre două persoane? Faptul că știi că te-ai încadrat în niște socoteli fără rost sau că știi că ești persoana care voiai să fii? Când ajung la final, glasul îmi e sugrumat de atâta încântare vizavi de prestația mea. Ridic privirea spre Luke ca în transă, aproape așteptându-mă ca el să fie cu ochii în lacrimi și să-mi șoptească „M-ai cucerit de la primul «Și»“. — Foarte emoționant, zice Luke aspru. Ca să știi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
trei ani... Se oprește în clipa în care îi arăt inelul. Uau. — E al familiei lui Luke, zic. Al bunicii lui. — Am înțeles. Deci... nu e nou? Entuziasmul îi dispare brusc. E frumos... — E... vintage, zic apăsat - și expresia de încântare i se așterne la loc pe chip. — Vintage! Un inel vintage! Ce idee cool! — Felicitări, Becky, zice Christina, șefa mea și îmi zâmbește cu căldură. Sunt sigură că tu și cu Luke veți fi foarte fericiți împreună. — Pot să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în care a aflat cine e, nu l-a mai scăpat din ochi. Și au început să vorbească și se înțelegeau foarte foarte bine - adică foarte bine... dar ce să faci, Alicia tocmai se măritase! Chipul lui Erin radiază de încântare. Așa că s-a dus la preot și i-a zis că vrea o anulare. — Ce-a făcut? — A cerut să-i anuleze căsătoria! La propria ei recepție de nuntă! Căsătoria nu se consumase - așa a zis - nu contează. Erin izbucnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lucrat pentru multe staruri de la Hollywood, spune Robyn, coborând și mai mult glasul. Când ne vedem cu el, poți să te uiți puțin prin portofoliul lui. Îți spun, omul e super talentat. — Pe bune? Simt că mă cuprind fiori de încântare. Sună extraordinar! — Bine! Se uită la ceas. Acum, trebuie să fug, scumpo. Dar ținem legătura. Îmi strânge mâna, dă șampania pe gât și se grăbește spre ușă - iar eu rămân uitându-mă în urma ei, încă transportată de imaginile din mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ceafă, din apropiere. Sau poate să fie a douăzecea. Însă, atunci când dai peste rochia potrivită... o să te lovească aici. Se lovește ușor peste plexul solar. E ca atunci când te îndrăgostești. O să știi. — Pe bune? Mă uit în jur, cuprinsă de încântare. Cum o să știu? Să spunem doar... că o să știi. Îmi zâmbește înțelept. Te-ai gândit deja la ceva anume? — Păi, evident, am niște idei... — Foarte bine! E de mare ajutor dacă ne putem concentra căutarea pe ceva anume. Deci, înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Cum adică? Ai voie să ai mai multe liste? — Normal! Eu am trei. Aici, la Williams-Sonoma și la Bloomies. E foarte cool acolo, pentru că poți scana totul cu aparatul de scanat codul de bare... — Trei liste! Nu-mi pot ascunde încântarea din glas. Și, dacă e să te gândești, de ce să te oprești la trei? Așa că, în momentul în care ajung la apartamentul lui Elinor în seara aia, mi-am fixat deja orele la care să mă înregistrez la Tiffany, Bergdorf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îmbățoșează brusc. — Bine, zice. Trebuie să plec. — Au revoir, spune Antoine, fără măcar să ridice privirea. — Pa, Alicia, spun nevinovată. Îți doresc o nuntă frumoasă. În clipa în care iese furtunos, mă las în scaun, și inima încă îmi duduie de încântare. A fost unul din cele mai plăcute momente din viața mea. Am pus-o în sfârșit la punct pe Alicia, Scorpia cu picioare lungi. În sfârșit! Zău. De câte ori s-a purtat ea absolut oribil cu mine? Răspuns: de aproximativ o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu gura căscată. Pe bune? Mie? — Se obișnuiește ca soții să își lase averea soțiilor lor, îmi spune cu un mic zâmbet. Sau ai ceva împotrivă? — Nu! Normal că nu! Doar că... nu m-am... așteptat la așa ceva. Simt o încântare ciudată în suflet. Luke îmi lasă totul mie! Nu știu de ce sunt chiar atât de surprinsă. Doar trăim împreună. Mâine-poimâine facem nunta. E evident că așa e normal. Dar, cu toate astea, nu pot să nu fiu superâncântată. — Să-nțeleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Unsprezece În clipa în care o văd pe mami, mă apucă nervozitatea. Stă lângă tati în Terminalul 4, scrutând cu privirea poarta de la Sosiri și, în clipa în care mă zărește, întreaga față i se luminează cu un amestec de încântare și neliniște. A fost destul de șocată când i-am spus că vin fără Luke - de fapt, a trebuit să-i repet de nu știu câte ori că totul e OK între noi. După care a trebuit s-o liniștesc că n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Îmi întinde o hârtie. Ce părere ai? Despăturesc hârtia și mă holbez la ea ca la mașini străine. E schița unei case. A unei case cu patru dormitoare, în Oxshott, ca să fiu mai exactă. — E drăguță, nu? Mama strălucește de încântare. Și ce frumos sunt desenate toate detaliile! Sper că n-aveți de gând să vă mutați! — Nu e pentru noi, prostuțo! Și ați fi chiar aici, la o aruncătură de băț de noi! Uite, are și grătar zidit, două dormitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am să-i spun lui mami că vreau să mă mărit în altă parte? Cum am să pot face așa ceva? Închid ochii și las întreaga strălucire a Hotelului Plaza să-mi treacă prin fața ochilor minții, încercând să-mi adun toată încântarea și toată dorința de splendoare și fast. Camerele aurite, plușul scump. Viziunile cu mine în rochie de mireasă, învârtindu-mă pe ringul de dans ca într-un film, în fața unei mulțimi care mă adoră. Dar, nu știu, parcă... acum nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să vadă pădurea fermecată! Mă privește cu atenție prin lentilele ochelarilor. E adevărat că o să ai orchestră filarmonică, DJ și o formație formată din zece oameni? — Ăă... da. — Prietenele mele mă invidiază de moarte, spune Erin, cu chipul radiind de încântare. Toată ziua mă bat la cap să le arăt pozele dup-aia. Avem voie să facem poze, da? — Îhm... nu știu. Bănuiesc că da. — Cred că abia aștepți, spune doamna Zaleskie. Ești o fată foarte nococoasă. — Ăăă... știu. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mult noroc. — Mersi. — Hei, Christina! Ne uităm în jur și o vedem pe Erin venind spre noi. Are deja pe ea rochia violet de domnișoară de onoare, părul îi e strâns într-un coc medieval, iar ochii îi strălucesc de încântare. — Ce cool e ideea asta cu Frumoasa din pădurea adormită! Ai văzut rochia lui Becky? Nu-mi vine să cred că eu sunt domnișoara de onoare! N-am mai fost în viața mea! Cred că Erin a fost foarte flatată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de lumină ne urmează pașii și, deodată, din tavan încep să cadă încet petale de trandafiri. Adevărul e că nu-mi displace deloc ce se întâmplă. Toată lumea ne zâmbește cu bunăvoință și drumul ne e presărat cu „aaa“-uri de încântare. Scăldată în lumina rozalie, mă simt ca într-un curcubeu, iar petalele de trandafir care ne cad pe cap și pe brațe și pe jos împrăștie un parfum minunat. Luke și cu mine ne zâmbim unul altuia și văd o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și îl apuc de mână, ușurată. N-ai. Plecăm în jurul lumii! O să fim turiști! — Ultimele două sunt foarte ușoare! strigă tati și le flutură în aer. N-ai nimic în ele? Nu, sunt goale! Mă întorc spre Luke, radiind de încântare. Vai, Luke, o să fie atât de frumos! Asta-i unica noastră șansă de a avea un an sută la sută numai al nostru. Un al al simplității. Numai noi. Și nimic altceva! Se lasă tăcerea. Luke mă privește mustăcind. — Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să meargă (dar imediat) și să verifice el acest lucru. Cînd sosești poate că îmi aduci și alte vești în legătură cu cartea. Acasă, bucurie de excursia făcută la Viișoara, dar și regrete că n-am fost cu toții. Fotografiile primite cu mare încîntare. Nașa, firește, se laudă cu finul. Vă dorim multă sănătate la toți. Mihai Drăgan </citation> (62) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”11 aprilie 1972”> Dragă Costică, Peste puțină vreme (voi verifica), cred că se împlinește un an de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
florilor ori înmulțesc obiectele. Mă atrăgea și mă contraria la el modul de a-și orchestra ideile, fie amplificîndu-le, fie comprimîndu-le, oprindu-le brusc și juxtapunîndu-le un scurt contrapunct, apoi iarăși împingîndu-le spre crescendo. îmi plăteam însă, aproape de fiecare dată, încîntarea cu un efort suplimentar de atenție, căci nu era prea ușor să-i urmărești firul raționamentelor printr-o cortină de vegetație verbală luxuriantă și permanent înfiorată de un lirism furtunos. Nu știam niciodată în ce măsură perorațiile sale sînt spontane, cum păreau
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fotografia (îndoită firește, de vreme ce ați specificat pe plic ce conține) și apoi cartea. De fapt cartea o luasem îndată după apariție, citindu-i „Posfața”, pentru care vă felicit: clară, pătrunzătoare, la obiect. Am recitit și unele „discursuri” care sînt o încîntare. Mi se pare anul acesta e și aniversarea și comemorarea lui Delavrancea. S-a tipărit tocmai la timp. Colecția „Arcade” face un bun serviciu de răspîndire a clasicilor noștri. Între timp - și voiam să vă scriu îndată - a apărut o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]