3,105 matches
-
din pereții metalici. Din canalele sparte scăpau șuierând jeturi de aburi. Prin circuitele electrice deteriorate săreau jerbe de scântei. Mașinile scrâșneau și gemeau supuse eforturilor impuse. Undeva, departe, auzea un piston enorm care făcea ka-rank-ka-rank. Se uită în stânga, apoi în dreapta. Încheieturile mâinilor se albiră de cât strângeau arma hibridă. Îi părea rău că nu avea o vizieră de luptă dar, cu atâta căldură, captoarele infraroșii nu i-ar fi fost de nici un folos. Înaintă pentru a descoperi viziunea apocaliptică imaginată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un instrument complicat instalat în vârful ei. Sau în ea: țesătura și metalul păreau tot una. Brațele lor arătau normale ca formă și mărime, dar erau acoperite cu ceva din același material ca ciorapii. Țesătura aceea albă se oprea la încheieturile mâinilor. Mâinile și degetele nu erau acoperite și păreau a avea dexteritatea de a executa ceea ce li se cerea. Imediat după ce-și reveni, ca să zicem așa, pentru a-i identifica mai bine, el numi cel două ființe umane în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Desigur, curățenia includea și îndepărtarea cu grijă a bucății de hârtie care fusese cu atâta discreție identificat ca fiind identitatea cele mai importante mașini care existase vreodată pe Pământ. Îi legară picioarele cu o sfoară la glezne și la genunchi. Încheieturile și brațele îi fură încătușate la spate. Și fu întins pe sofaua care se afla lângă peretele din fața celui unde se așezaseră din nou acei indivizi. - Să stai acolo! comandă rotofeiul. Domnul Blayney trebuie să sosească. "Blayney" - spuse Gosseyn. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
da. Dar, în ciuda succesului avut în înlăturarea amenințarii pe care o reprezentau cei patru indivizi înarmați, situația era încă departe de condiția normală a unei ființe umane. Picioarele le avea legate la fel de strâns ca mai-nainte, cătușele care-i strângeau încheieturile mâinilor erau de metal. Și-și asumase pe de-a-ntregul responsabilitatea pentru cele ce se-ntâmplaseră ca rezultat al venirii lui. Deși el nu era originalul Gosseyn, oricum, el fusese cel oare luase hotărârea să vină aici. Drept consecință. Dan Lyttle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
evident, prea mică. Individul scoase un răcnet, căzu pe spate și nu se mai văzu. Era una dintre acele perioade scurte de timp când mai multe evenimente se desfășoară simultan. Enin veni în fugă și-l apucă pe Gosseyn de încheietura mâinii strigând: - Uuaau! domnule Gosseyn, ce bine-mi pare că te văd. Dan Lyttle se uita către acoperișul clădirii cu două etaje. - Ce-a fost asta? întrebă el nedumerit. Tânăra femeie, Strella, se adresă și ea lui Gosseyn: - Îți mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
în astfel de momente, nu are egal. Scriitorii, pe care, prin natura profesiei mele, îi cunosc prea bine, nu se pricep să redea pierderea tristă a voluptăților. Ne pierdem vremea cu zeci de pagini despre umerii doamnei T., tunsoarea Daniei, încheieturile Adelei; ne sunt descrise inele, mănuși, medalioane cu lănțișoare; ni se povestesc gesturi, sunt contabilizate zâmbete, ni se laudă chipuri, buze, ochi; totul, ca să reținem femeia, să-i învățăm pe de rost frumusețea, ca o poezie repetitivă și plictisitoare. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
creștea cu cât părinții mei întârziau mai mult la serviciu. Eram un pupăcios și, dacă stau să mă gândesc bine, nu unul oarecare. Căpătasem anvergură, știam să mă gudur în așa fel încât să obțin glezne și coapse, umeri și-ncheieturi. Cu un zâmbet și puțin noroc, mi se dădea voie să trec sub masă: acolo, printre pantofi și gentuțe, primeam acces liber la rochiile cu bumbi și ciorapii de nailon. Mă strecuram sub primele, terfelind cordonul în gură, în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
robustă din care fusesem alcătuiți de secole. Soliditatea culinară, stropită din belșug cu aromele imposturii, nu mă făcea să-mi reneg principiile: puține, ascunse, dar încă necesare. Spre deosebire de ceilalți participanți la carnagiu, mâncam frumos, cu coatele strânse și spatele drept. Încheieturile se sprijineau discret de tăblia mesei, iar degetele rupeau pâinea cu o singură mână, fără să producă explozia de firimituri. Lingura nu vâslea prin ciorbă, iar furculița și cuțitul nu săreau dintr-o parte într-alta a farfuriei, împroșcând sos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-o pe Maria. Părea singura în măsură să rezolve ceva. Nu mi-a răspuns. M-a alergat pe culoar, trecând de la un tablou la altul, când pe stânga, când pe dreapta. „Asta!“, a izbucnit ea, aproape smucindu-mi mâna din încheieturi. Ne-am oprit lângă un tablou cât un dulap. Am cercetat întâi ramele groase, negre, înspăimântătoare. Apoi am citit ce scria dedesubt, pe plăcuța metalică: „Garoafe albe și roșii“. Și mai jos, anul: 1943. Abia după aia m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Galbenul înnegrit al tutunului îi dispăruse de pe degete; se lăsase brusc de fumat sau nu văzusem eu bine cu-o seară înainte? Umbrela îi strălucea. Picăturile de apă fuseseră tamponate cu șervețele igienice, iar armătura unsă cu puțin ulei la încheieturi. Plăcuța cu firma „Doppler“ sclipea pe mâner, înșurubată cu două nituri aurite. Totul se desfășura apatic, pâslos, auzeam vorbele, dar nu pricepeam nimic, buzele se mișcau mecanic, cu sonorul tăiat. Apoi, ca din senin, s-a dat drumul la bandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ba fetele nu-mi aparțineau în totalitate, ba nu puteam să-mi exercit posesia decât pe-o perioadă limitată de timp, ba, mai rău, marfa expira și nu mai reușeam să scap de ea. Cu timpul, degradarea scrâșnea din toate încheieturile, se vedea limpede că lucrările nu merg și că ele nici măcar n-ar fi trebuit începute. Toate poveștile de dragoste, reale sau închipuite, se evaporau, după o bună și verificată rețetă a prăbușirii umane de care eu, laș, cinic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu multă convingere. Cu mâinile te țineai de două coarne drăcești, care se balansau în sus și-n jos, apoi în față și-n spate, fără nici o noimă. Dispozitivul uruia și cloncănea, arcurile și rozetele se scuturau formidabil, din toate încheieturile. Dintr-o clipă într-alta te așteptai să sari prin tavan sau să rămâi cu ghidonul în mâini. Maria îl încăleca o dată pe zi, dând la pedale și trăgând energic de coarne, ca pe spinarea lui Belzebut. Mutarea Mariei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai aduceai aminte, iar faptul că pe lume venisem eu, și nu fetița din ghiveciul vecin, se justifica ușor și credibil. Asta credeau ei. Nu trebuia să angajezi un critic literar ca să-ți dai seama că povestea scârțâia din toate încheieturile. Scrisoarea fusese scrisă cu stiloul, era adresată Comitetului Central al Partidului Comunist Român și avea prinsă de-un colț, cu agrafe lungi de metal, o chitanță de mână. Stimați tovarăși, Subsemnatul, Robe Vitalian, domiciliat în București, str. Vitejescu nr.9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-n curtea interioară. „Scuzați, nu v-am recunoscut, poftiți înăuntru, vorbesc io la fochist să dea mai cald...“ Îndemnul suna anapoda. Mă aflam deja înăuntru, carena holului se închisese în urma mea, iar nava de ciment și marmură huruia din toate încheieturile, pregătindu-se să plece cu pasagerii ei de-ocazie: eu, Densusianu, portarul și Eminescu mic și avariat. Mi-am adus aminte de-o altă clădire sinistră: vaporul metalic, transparent și luminos din Piața Aviatorilor, care ziceai că dă iama în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din piele de antilopă, tocmai bune de folosit la meciul de pe „Antipa“, cu ceilalți copii din cartier. Cum eu jucam portar și mănușile prezentau un ușor defect (tip D’Artagnan, până la cot), le-am corectat cu foarfeca, scurtându-le pe încheieturi. Imprudența, combinată cu o naivitate cuminte, specifică vârstei, m-au făcut să depun resturile înapoi în sertar, printre cearșafuri. Acolo le-a descoperit maică-mea după vreo săptămână și, lucru explicabil, a făcut o criză de nervi. După ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a materialului istoric, invită la o succintă reflexie epistemologică asupra periodizării ca procedeu analitic. Întrebarea la care dorim să răspundem este dacă, în privința periodizării timpului istoric, poate fi respectată injuncția epistemologică enunțată de Platon, aceea de a "decupa realitatea la încheieturile sale" (în Phaedrus). Știm că periodizarea își are locul, pe bună dreptate, după cum punctează J.H. Bentley (1996, p. 749), între cele mai delicate sarcini ale analizei istorice. Nu este singurul care împărtășește această credință. Din același club opinional face parte
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
împiedicat pe aventurierii în realitatea consumată a trecutului să folosească periodizarea ca un instrument standard din trusa lor de scule intelectuale. Multitudinea de modalități de sistematizare, ordonare și categorizare a istoriei arată că realitatea trecutul nu poate fi "decupată la încheieturi", din simplu motiv că aceasta pur și simplu nu are o structură articulară care să marcheze punctele în care continuitatea temporală să fie despicată. Spectrul întins de alternative ce stau la dispoziția istoricului relevă faptul că nu există, și nici
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
directori de drum de fier ce nu știu abecedarul mecanicei, de-aci directori de bancă națională cu patru clase primare; de aci directori de servicii ce abia se știu iscăli. În toate ramurile vieții intelectuale și a statului, în toate încheieturile organice ale națiunei s-a încuibat paraziți; tocmai centrele organice sunt cuiburile în cari se prăsesc și se înmulțesc. Dar asta n-ar fi nimic. Existența tuturor acestor oameni costă bani; banii sunt munca cuiva. Precum însă aproape singurul producător
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
noastră dacă roșii vor fi stat numai două luni la guvern. Cu "sus băieți, jos băieți" s-a votat papa Strousberg cu arhimilioanele lui; "Pseudo - românul " a căpătat un bun bacșiș pentru lăudarea strălucitei afaceri și s-a 'ntărit în încheieturi; Senatul se dizolvă pentru că se opune celebrei întreprinderi și se pune în lucrare convenția înainte de-a fi lege. Țara se 'ncarcă cu o datorie de un sfert de miliard, ale cării anuități erau în curând exigibile. Acuma, vorba ceea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
omul ce duce greutățile esploatării. Precum împărați au murit de boala pediculară, de phtheiriasis, tot așa poporul românesc, care are nevoie de spitale în sate, moare de boala fanarioților și jidanilor paraziți cari s-au încuibat în organismul lui. Orice încheietură organică a lui, orice autoritate publică, de la ministerii pân-la subprefecturi, sunt cuiburi de incubațiune pentru acești paraziți, unde ei se clocesc, trimițîndu-și apoi odraslele la Paris, de unde aceste se-ntorc cu mii de trebuințe pe de-o parte, cu pofta
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de la „normă” până la limitele unei „tabuizări” a obiectului - prin procedee uneori facile, simili-alegorice, de tip catahretic („cutia gândului se ascunde în tufișurile creierului / hăitașii destinului o alungă”, „maxilarele cerului s-au încleștat în aluatul luminii”, „șarpele oboselii urcă pe scările încheieturilor”, „bucla cometelor trece peste fruntea lacului”, „arcul vinelor se încoardă și zbârnâie spre inimă săgeata sângelui”, “în gâtlejul zărilor vinul amurgului gâlgâie”, “înșiră pe ața plânsului metaniile ochiului” etc. etc.). „FRANCISCANISM” LIRIC Poemele adunate în același an cu Brățara nopților
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
evacueze excesul, prin aparatul respirator, prin expectorații. O parte din deșeurile rezultate din excesul de alimente ingerate, sunt circulate de sânge și aruncate (depozitate) în diverse organe, sub formă de piatră la vezica biliară sau urinară sau sunt depuse la încheieturile oaselor, formând așa zisele ciocuri sau umflături rigide. Acestea dau dureri, diagnosticate ca dureri reumatice. Excesul de alimente ingerate perturbă metabolismul, produce boli metabolice (diabetul), degenerând organismul uman până la imobilizare, orbire și moarte. Părintele Sebastian Kneipp, în cartea sa Farmacia
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
Întindere, pentru a mări flexibilitatea articulațiilor și a mușchilor. Căldura generată de această exersare preliminară ajută la creșterea fluxului de sânge către mușchi, alimentându-i cu mai mult oxigen. În plus, creșterea temperaturii mușchilor ajută la creșterea elasticității și mobilității Încheieturilor, contribuind, astfel, la prevenirea vătămării În cursul exersării. Răcorirea - trebuie să ne acordăm un moment de răcorire după exersare, atât psihic, cât și fizic. Aceasta Înseamnă o perioadă de relaxare treptată după exersare, mai ales după exerciții intense. Răcorirea după
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
practică, s-a folosit contactul sexual la ameliorarea artritei, a alergiilor și a poluției nocturne. Cercetătorii au descoperit că pacienții cu artrită care Își continuă activitatea sexuală, În ciuda durerilor articulare, raportează adesea că mai mult de șase ore după aceea Încheieturile nu-i mai dor. Se știe că Christiaan Barnard, specialistul În chirurgie cardiacă, a suferit de artrită ani de zile Înainte de a se căsători cu o tânără, Barbara. El a afirmat după aceea că, practic, nu a mai suferit de
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
căsătorie. În cazul lui, faptul că s-a Îndrăgostit a fost cel mai bun medicament pentru artrită. Cercetătorii cred că excitația sexuală declanșează un lanț de modificări hormonale minunate, stimulând atât secreția de corticosteroizi, hormoni care reduc durerea și inflamația Încheieturilor, cât și secreția de endorfine, soporificele naturale ale organismului. Sunt citate cuvintele alergologului Alan Scott Levin, din San Francisco: „Când mi-e foarte rău și nimic nu se arată de folos, mă pot baza pe contactul sexual”. Dr. Levin spune
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]