4,058 matches
-
spre oroarea mea, îmi dau seama că am murmurat cu voce tare. — Nu, nu, zic. Mersi. Îmi las jos paharul și ies de la Lorenzo’s, cu capul sus și bărbia rigidă. Pornesc pe stradă și dau colțul, fără să știu încotro. Nu cunosc zona și nu trebuie să ajung nicăieri; așa că pur și simplu merg, hipnotizată de sunetul propriilor pași, gândindu‑mă că trebuie până la urmă să dau de o stație de metrou. Ochii încep să mă usture și îmi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se îngroapă în troienele adânci de nori, gândurile mele lucrează din nou. Credeam că am aruncat o privire, că am auzit o măsură, că mi-am atins visul, dar... Stau trează în vechiul meu pat, încercând să-mi dau seama încotro s-o apuc și ce să fac în continuare. Cârpele de înfășat lipicioase de la pasta de orez. Degetele de la picioare care se umflă. Inflamația. Durerea ascuțită din glezne. Fata își amintește cum s-a salvat. Bunicii sunt ocupați cu călătoritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din cauza unui strigăt. Căzu ceva. Vreo sacoșă grea. Garda dădu fuga. Apoi se auziră doi bărbați vorbind. Un șofer de camion, care se afla acolo ca să livreze pește viu. Santinela îi spuse că a nimerit greșit locul. Șoferul îl întrebă încotro să o ia ca să ajungă la intrarea principală a bucătăriei. Garda îi răspuse într-un dialect puternic de Shan-dong. Șoferul întrebă dacă poate folosi toaleta, iar gara îi răspunse că va trebuie să facă afară. Încet-încet, gălăgia de pe hol se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe paturi ca să se usuce... Întotdeauna există un preț pentru învățarea unei lecții, îl întrerupe Mao. Ca și cum nu l-ar mai interesa detaliile lui Zhou, el se întoarce spre Jiang Ching. Tu faci bine, nu-i așa? Ea nu știe încotro bate, așa că îi răspunde repede: Da, tovarășe președinte, filmele cu opere merg grozav. Trupele fac filme noi. Ar fi o onoare dacă tovarășul președinte ar putea inspecta trupa. El îi aruncă un zâmbet misterios și apoi continuă cu un comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cunoscut-o! Bine, Matei, dar n-o lungi prea mult! Am inteles! lèsând în farfurioara cu notă de platè banii pentru chelner, apoi ne ridicèm și ne cèutèm hainele, e trecut de patru, Șerban se duce spre redacție, Si eu?! Încotro s-o apuc!? În fața restaurantului, îmi iau rèmas bun de la Șerban, o luminè dulce, de sfârșit de octombrie, întârzie prin oraș, pe zidurile vechi din centrul istoric, de cealaltè parte a pieței, deasupra porții de fier a Muzeului de Artè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
alb, conferind lucrurilor o inconsistențè purè și irealè, Lèsându-mè furat de peisajul alb de afarè, îmi adun cu greu gândurile că sè fac puținè ordine în mine însumi, propunându-mi sè încep prin a trage o linie și sè decid încotro s-o iau, Înspre America! To UȘA! pèrinților mei nici nu le-am spus încè nimic despre America! Sunt singur în compartiment, fèrè perspectiva că pânè la Cluj sè mai urce cineva, urmèrind pe geamul ușor aburit întinderile acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
scap, crede-mă. Eram decis să dau măcar un telefon, Înainte de plecare, la adresele și numerele de telefon pe care mi le vârâseră În mână, scrise pe petice de hârtie. Le-am pus În buzunarul hainei și n-am avut Încotro, a trebuit să merg la un restaurant, probabil cel mai elegant din oraș, Împreună cu personalitățile locale, cu cei de la Institut și, firește, profesorul Stan și colaboratorii săi. Din familie, nu știu de ce, nu a venit nimeni, În afară de vărul Victor. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
avusese și pe vremea când mai era încă haznadarul averii lui Mustafa Bairaktar. Cu ajutorul acestuia și împreună cu „Prietenii de la Rusciuk”, încercase reformarea anchilozatului imperiu al sultanilor. Din păcate, reforma fusese întreruptă, iar membrii grupului sfârșiseră fie uciși, fie risipiți care încotro. De aceea se temu de noua lui premoniție. Știa de pe acum că, mai devreme sau mai târziu, ea va deveni, în plan real, un act atroce. Dimitrie Moruzi nu observă însă nici paloarea, nici mișcarea prințului, de parcă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
atotputernicul distrugător de lume a acceptat însăși imaginea înfrângerii și a neputinței? Pe pictor îl preocupa însă fiola cu otravă ascunsă printre obiectele de toaletă. Era dovada că împăratul se gândise într-adevăr la sinucidere. Mormăi un răspuns: ― N-are încotro! E terminat! Știe și el asta, dar încă nu o recunoaște. Prințul era uluit. Așadar, fusese totuși Napoleon. Singur. Fără armată. Fără gardă personală. Omul în fața căruia tremurau toți împărații se strecura acum sub chipul unui umil și bătrân preceptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tot pe mine mă ceartă, mă ocărăște că umblu-n chelea goală prin Codru, cu toate că aș putea pretinde că n-aud: și de urechi m-au pișcat țânțarii, nu numai de pleoape, de nu mai pot deschide ochii să amiros Încotro a plecat Duda. ÎN REFUGIU Stau culcat pe cuvertură, aici, În poiană; poiana e un fel de acasă, cuvertura un fel de covor: mă poartă ca gândul, mă duce ca vântul. Așa că stau În poeniță, pe cuverturiță și mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vârât și-i silește să se apropie; și să-i Îngroape. Mai mult de mila mamei oamenii dau fuga: Îi răstoarnă, fuga-fuga, În gropi și vâslesc fuga-fuga din lopeți; să-i astupe; să nu pută. După aceea se răspândesc care Încotro, unii Își clătesc gâtul cu apă, alții cu rachiu. De fiecare dată când trece pe-acasă, Între o căutare și alta, ca să se spele, să se schimbe (și să deie cu parfum; apoi să nu mai deie; și iar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
același timp, acceptabil din punctul ei de vedere, deși era el însuși îngrijorat în privința sorții primatelor, și, în același timp, a propriei sorți. Sigur că deja auzise primele mormăieli despre mănăstiri moderne și ploi musonice și își dădea exact seama încotro se îndreptau lucrurile. Iar acum, că maimuțele se purtaseră atât de urât, habar n-avea ce urma să i se-ntâmple. Mănăstiri de beton! Bleah! Un adevărat ermit trăia în copac sau pe o piatră, într-o peșteră sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Apoi și-a adus aminte. —Offf! A început să se deplaseze către ieșirea din parcare. Pentru că întârziase la ședința de yoga, când ajunsese, parcarea era deja plină ochi cu jeepurile celor mai bine organizați decât ea, așa că Susan nu avusese încotro decât să parcheze pe o stradă din apropiere și să fugă până la club. Acum o luase din nou la goană, știind că Milly o aștepta. Știu, s-a gândit femeia, o sun și-i spun să mă mai aștepte câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
al Cerului că reușiseră să supraviețuiască apăsătorului și pătrunzătorului siroco din ultimele zile. Din câte putuse înțelege, rătăciseră fără țintă mai mult de o săptămână printre dune și terenuri pietroase și nu știură să spună de unde vin, cine sunt, nici încotro se îndreaptă. Era ca și cum ar fi picat dintr-o dată pe una din acele stele căzătoare, și Gacel îi vizita în fiecare dimineață și după-amiază, intrigat de înfățișarea lor de oameni de la oraș, de straiele lor atât de nepotrivite ca să străbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
virtute pe care doar el și cei ca el, care se născuseră și crescuseră în ținutul nisipurilor, o aveau. Asemeni porumbeilor călători, păsărilor migratoare sau balenelor în cele mai adânci străfunduri ale oceanelor, targuí-ul știa întotdeauna unde se află și încotro se îndreaptă, de parcă o veche, foarte veche glandă, atrofiată la restul ființelor umane, s-ar fi menținut activă și eficace doar la acest popor. Nord, sud, est, vest; puțuri, oaze, drumuri, munți, „pământuri pustii“, râuri de dune, întinderi stâncoase... Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
văzu obligat să ia drept bun răspunsul, căci, într-adevăr, îl văzuse sosind dinspre nord și nu avea motiv să bănuiască că Gacel făcuse un ocol ca să fie văzut venind din acea direcție, opusă celei din care venea de fapt. — încotro te îndrepți? — Spre sud. își lăsase cămila să se așeze, cu burdihanul plin de apă, mulțumită și umflată, și se ocupa să strângă niște vreascuri și să aprindă un mic foc. Poți să mănânci cu soldații, îl înștiință. Gacel dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
poate merge mai repede și poate înainta și noaptea, pe când noi am pierde și ultima piuliță pe drum. Se încheie la șliț, luă țigara pe care o lăsase pe capota jeepului și trase un fum lung. — Dacă am ști măcar încotro merge... Poate se întoarce acasă, zise Ali. Dar e în direcție opusă, spre sud-est. — Acasă! exclamă ironic. Când ai mai pomenit ca unul din blestemații de „Fii ai Vântului“ să aibă casă? Primul lucru pe care îl fac la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
insensibil la căldură și la sete și, mai ales, dacă izbutești să-ți învingi panica și să-ți păstrezi calmul, ai o mică posibilitate de supraviețuire“. — își păstrează forțele, zise. în noaptea asta se va mișca... Ar trebui să știm încotro... O să aibă nevoie de cel puțin patru ore ca să ajungă la marginea salinei, interveni Ajamuk. Și de încă una ca să urce pe întuneric și să ajungă unde ne aflăm noi - calculă în gând. Trebuie să fim atenți pe la miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
el o dată pentru totdeauna și să-i scape de ceea ce se transformase într-o temniță comună. Acum îl înspăimânta ideea de a reîncepe lunga fugă; mersul nesfârșit prin nisipuri și bolovănișuri, tot timpul sub un soare neobosit, fără să știe încotro se îndrepta și dacă acea întindere dezolată se sfârșea într-adevăr undeva. își amintea înspăimântat chinul setei și al durerii de nesuportat din fiecare mușchi prins de cârcei și se întreba de ce continuă să stea acolo, la umbră, cu bocceaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apa e întotdeauna o problemă... Sau nu? — Ba da, bineînțeles, dar acolo unde mergem, e mai mare decât oriunde altundeva. — Și unde mergem, dacă pot ști? Undeva unde să nu ne poată urmări nimeni: spre „marele pământ pustiu“ din Tikdabra. — încotro puteau să se îndrepte? Nu primi răspuns. Ministrul de Interne Ali Madani, un bărbat înalt, robust, cu părul lins și ochi mici pe care încerca să-i ascundă, împreună cu intențiile sale, în spatele unor ochelari foarte fumurii, cercetă, unul câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din nici un alt puț pe o distanță de cinci sute de kilometri în jur, până nu aflu unde se ascunde familia lui Gacel Sayah. Bătrânul ridică din umeri neputincios: — Au plecat. Au strâns tabăra și au plecat. De unde să știm încotro? — Voi, tuaregii, știți tot ce se întâmplă în deșert. Cum moare o cămilă sau se îmbolnăvește o capră, se duce vestea din gură-n gură. Nu știu cum faceți, dar așa e. Mă iei drept prost dacă vrei să mă faci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unde se afla și nu-i mai rămânea decât să-și caute salvarea mergând înainte, cu credința că instinctul îl va călăuzi până la apă. Ghizilor tuaregi nu le plăcea să schimbe ruta dacă nu erau pe deplin convinși că știu încotro se îndreaptă, căci, prin tradiție, știau de veacuri că nimic nu e mai rău în deșert și nimic nu-i obosește și nu-i demoralizează mai mult pe oameni decât să umble dintr-un loc în altul fără nici o țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cravașa spre baraca de la ale cărei ferestre cu gratii familia lui Gacel Sayah urmărise scena. Vin și ei cu noi, adăugă. O să-i lăsăm la adăpost, de cealaltă parte a graniței. A fost o călătorie lungă, fără să știe sigur încotro mergea pe drumul de întoarcere acasă, fără să știe unde-i era acum casa; în căutarea familiei sale, fără să știe dacă mai avea familie. A fost o călătorie lungă. La început spre apus, la o zi de drum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se umple de lehamite, Milică-tată, păi, chinul și umilința, și bătaia de joc? Nimeni nu garantează pentru prostiile noastre: bineînțeles că ai s-o primești înapoi și ai s-o iubești mai mult decât înainte, Milică-tată, pentru că îndeobște nu avem încotro. Gândește-te că nici tu n-ai avut încotro, Rafaele, în tot felul de împrejurări, dar mai ales când ai venit în școala asta. S-a ivit ocazia și doar că te-ai lăsat la mâna sorții, același care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și bătaia de joc? Nimeni nu garantează pentru prostiile noastre: bineînțeles că ai s-o primești înapoi și ai s-o iubești mai mult decât înainte, Milică-tată, pentru că îndeobște nu avem încotro. Gândește-te că nici tu n-ai avut încotro, Rafaele, în tot felul de împrejurări, dar mai ales când ai venit în școala asta. S-a ivit ocazia și doar că te-ai lăsat la mâna sorții, același care a hotărât să crești într-un cămin-orfelinat și să înveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]