2,340 matches
-
În viață este să fii simplu.” (G.B. Shaw) Adică neprețios În pretențiile față de sine: În felul acesta te prezinți lumii așa cum ești În realitate, și nu riști să treci drept ceea ce nu ești (și astfel să devii ridicol). * „Nu te Încrunta niciodată, pentru că nu știi cine s-ar putea să se Îndrăgostească de zîmbetul tău.” (G.G. Marquez) Trebuie să ne acordăm Întotdeauna o șansă, deoarece „zîmbetul” este o dovadă de lărgime a spiritului, și nu de Îngustare, ca În cazul „Încruntării
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pune În mișcare trăgaciul, clac, clac, cu un zâmbet triumfător, fericit. Exersase Întreaga după-amiază, În vreme ce Faulques o privea tăcut, de aproape, Întipărindu-și În memorie fișiul de pe ochi, părul Împletit În două cozi, cămașa umedă de sudoare, picurii de pe fruntea Încruntată din pricina concentrării. După o vreme, cu arma iar demontată și pipăind contururile fiecărei piese, ea Îi ghicise prezența și, fără să-și ia fișiul de pe ochi, făcuse o observație. Până azi, spusese, nu mi-am Închipuit niciodată că aceste lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Înțeleagă aluziile pictorului. - Simetriile, a subliniat croatul, satisfăcut. - Asta-i. Un poet englez a vorbit despre o simetrie teribilă, referindu-se la dungile tigrului. - Haida-de! Un poet, spui? - Da. Orice simetrie presupune cruzime, a vrut să zică. Markovic s-a Încruntat. - Și cum e posibil să-ți asumi simetrii? - Prin geometria care Îți permite să le observi. Și pictura care le exprimă. Iar m-am pierdut, spunea fruntea Încruntată a celuilalt. - Unde ai Învățat toate astea? Faulques a făcut cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
neregularități ale țărmului, pe măsură ce acestea Înapoiau planurile spațiului. - Oare cât poate cântări lumina? a Întrebat croatul pe neașteptate. Faulques a meditat puțin. Apoi a dat din umeri. - Cam cât Întunericul, aproximativ. Aproape trei kilograme pe centimetru pătrat. Markovic s-a Încruntat un moment. - Vorbești de aer. - Firește. Croatul a părut să se gândească la asta. În cele din urmă, a făcut un gest cu care a cuprins peisajul, ca și cum ar fi existat vreo legătură Între una și alta. - M-am tot
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ciudat, fiindcă ferestrele erau deschise, iar Faulques golise, Înainte de plecare, borcanul de muștar pe care vizitatorul său Îl folosea drept scrumieră. De asta era sigur, a hotărât perplex, zărind În el resturile a trei țigări. A adulmecat și s-a Încruntat. Chiștoace recente. Alarma i s-a intensificat În creier. S-a mișcat cu grijă, molcom, de parcă Markovic ar fi putut să se ascundă acolo. N-avea sens, s-a gândit, urcând alertat pe scara În spirală. Nu era stilul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
atâtor unghiuri și linii drepte și a atâtor umbre lungi. A ridicat brațele, cuprinzând În acel gest Întreaga frescă. Apoi și le-a lăsat să cadă de-o parte și de alta a trupului. - Circulară ca o capcană - s-a Încruntat. O capcană pentru soboli nebuni. După aceea, s-a uitat cu afecțiune la Faulques. O afecțiune pe care, prin lentilele ochelarilor, pupilele de culoare cenușiu-deschis o făceau ironică ori rece. Pictorul de război a amestecat vorbele „răceală” și „afecțiune”, Încercând
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Piotr, Structura minciunii, Editura Nemira, București, 1996. Wilson, Edward O., Sociobiology: the new synthesis, Harvard University Press, 1975. Mințea de cîte ori vorbea, gîndii numaidecît Milogu-acela hîrșîit în rele, fonf și fandosit Cruciș pîndind minciuna-i cum mă roade Și încruntat de-ndată ce mă vede Zîmbind, limba să și-o ascută O altă victimă să-și cîștige. BROWNING Childe Harold către Turnul din ceață veni Prefață Nu pot spera să îi numesc aici pe toți cei care m-au ajutat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
al insulelor japoneze Nifon, Mastmai și Sikoke. Cu noul său picior de fildeș, alb ca zăpada, proptit de piciorul înșurubat al mesei și cu un lung cbsor în mînă, uimitorul moșneag, întors cu spatele la ușă, își trasa pe hartă vechile itinerarii, încruntînd din sprîncene. Ă Cine-i acolo? întrebă el auzind pașii celuilalt, dar fără să se întoarcă. înapoi pe punte! Pleacă! Ă Căpitanul Ahab se înșeală. Eu sînt. Uleiul din cală se scurge, domnule căpitan. Trebuie să montăm palancul cel mic
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Dar ce-a vrut să spună prin cuvintele alea: „Ahab să se ferească de Ahab?“ E ceva adevărat în ele! Și, folosindu-se în neștire de pușcă în chip de toiag, începu să se plimbe prin cabina strîmtă, cu fruntea încruntată; peste cîteva clipe, însă, ridurile ei adînci se destinseră; punînd pușca la loc în rastel, Ahab ieși pe punte. Ă Ești un băiat bun, Starbuck, îi spuse el în șoaptă secundului. Apoi, se adresă echipajului, cu glas tare: Ă Strîngeți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Îngrozitoare a lui Mitruț. Cum și-a pus pe frunte coroana Moldovei, Întâi a vrut să facă rânduială dinspre tătari. Nu le-a călcat pământurile, ci a trimis oameni să-i Întrebe : se liniștesc, sau nu ? Căci prea s-a Încruntat lumea de atâta sânge și năvăliri ! Îi sfătuia cu domolul, după firea moldovenească, să se lase de pradă, să se apuce de lucru, ca oamenii Moldovei, căci cu prada n-au s ajungă departe ! Să afle hanul că țara are
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
între tehnica corecției-supracoreției și „vacanțele terapeutice”. Tehnica corecției-supracorecției In timpul unei discuții cu terapeutul, când acesta din urmă o anunță pe Doamna B. că pleacă în vacanță pentru două săptămâni, aceasta explodează și îl insultă. Terapeutul nu mai surâde, își încruntă sprâncenele și își exprimă incapacitatea de a accepta faptul că Doamna B. îi vorbește în acest mod. Terapeutul îi cere Doamnei B. să manifeste un comportament corector-supracorector. El o invită pe Doamna B. să-și mobilizeze competențele de reglare emoțională
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și de atunci are peștele sânge și nu se mănâncă [în posturi, n.n.].“ Altă variantă din aceeași sursă: „Peștele zice că înainte era de post, dar de când l-a apucat un pește de deget pe Domnul Cristos și l-a încruntat de a curs sânge, de atunci nu se mănâncă.“ Pentru țărănimea săracă, peștele era mai dificil de pus în farfurie; de aceea, scoicile, melcii, racii ori broaștele, care erau la îndemână și, mai ales, nu costau nimic, au devenit „peștii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
spre ușa ce se deschidea, apărea în fața lor Brand. Pastorul Brand al lui Ibsen, cu haina neagră încheiată auster până sus, călcând pe un ghețar. Însă văzut de aproape, pastorul n-avea în ochii săi pătrunzători durități nordice, iar tristeța încruntată într-o ironie gravă îi dădea înfățișarea unui actor tragic. G. CĂLINESCU SCRIERI: M. Aurelius Varus Caesar și L. Aurelius Commodus, A.D. 138-161, București, 1909; Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman, București, 1911; Idei și forme istorice, București, 1920; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
de animale În mișcare, exemplu un tigru arcuit cu coama ondulată). 717 Al. Andrițoiu, op. cit.,, p.26. 718 La intrare sub boltă care duce spre curtea interioară se află cei doi generali ai cerului din mitologia budistă: Hi (care se Încruntă) și Ha (care râde). O stelă vorbește de implicarea templului În lupta de independență, istorisind cu hieroglife isprăvile lui So San The, care În 1592, a ridicat la luptă bonzii de aici, și din mai multe temple (5000) Împotriva invaziei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cămăruțe ale inimii... Ecografa mișcă sonda În jur. — Acum vedem umerii... Arată spre ecran și eu mijesc ochii ascultătoare, deși, sinceră să fiu, nu văd nici un umăr, ci doar niște curbe neclare. — Uite un braț... o mînă... Amuțește și se Încruntă. În micul cabinet se lasă tăcerea. Mă apucă, brusc, spaima. De-asta s-a posomorît așa. Copilul are o singură mînă. Știam eu. Simt cum mi se ridică În suflet un val copleșitor de dragoste și dorință de a-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
surpriză. Exact. Mă aplec și reușesc să Înșfac stick-ul ecografului. Îl lipesc de gelul de pe stomacul meu - și, imediat, imaginea neclară reapare pe ecran. Am reușit! Acum nu trebuie decît să-l plimb Încet pentru a capta și amănuntul esențial... Încruntată de la atîta concentrare, mișc sonda În jurul abdomenului meu, aplecînd-o ba Într-o parte, ba În cealaltă și Îmi Întind gîtul să văd mai bine ecranul. E mult mai ușor decît am crezut! Poate ar trebui să mă fac ecografă. E
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
subraț. — Bună ziua. Se uită la noi pe rînd, evident Întrebîndu-se dacă ne cunoaște cumva de undeva. — Ce mai faceți? — Dragul meu, dînșii sînt familia Brandon, spune Fabia. Le-am arătat casa. — A. Ați aflat de noi prin agenția Hamptons? se Încruntă. Dacă știam, sunam. Am acceptat altă ofertă acum zece minute. Prin celălalt agent. Mă copleșește spaima cea mai pură. Ce-a făcut? — Vă facem o ofertă chiar acum! izbucnesc. Vă oferim cît ați cerut! — Regret. Casa a fost deja vîndută
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un loc la Venetia Carter! O să mă Întîlnesc cu starurile de cinema și o să am parte de masaj holistic tailandez! Acum nu mai trebuie decît să-i dau vestea lui Luke. Cine era? spune Luke, dînd drumul la radio. Se Încruntă, cu ochii la ecranul digital și apasă cîteva butoane. — Era... Îhm... Îmi scap mobilul din greșeală-intenționată pe jos și mă aplec să-l culeg. O să fie bine. E bine dispus datorită chestiei cu casa și tuturor celorlalte lucruri. O să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
trebuie să-și urmeze Întotdeauna instinctele. Ei bine, instinctele mele Îmi spun, cît se poate de ferm, „Du-te la Venetia Carter“. E glasul Firii și trebuie să-l ascult! Luke nu zice nimic. Nu-mi dau seama dacă e Încruntat din cauza faptului că se află la volan sau a cuvintelor mele. Am putea să mergem măcar o singură dată, ca să vedem cum e, spun Împăciuitoare. O singură Întrevedere. Dacă nu ne place de ea, nu ne mai ducem niciodată. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
n-am prins-o deloc din mers. Nu poți să-mi vinzi niște ponturi, din experiența ta de părinte? Întreb eu, lăsînd deoparte pensula de rimel. Cum ar fi... niște chestii pe care e musai să le știu. Suze se Încruntă, gînditoare. — Nu-mi vin În minte decît sfaturile de bază, spune În cele din urmă. Știi și tu, cele care sînt de la sine Înțelese. Simt o Împunsătură de alarmă. — Cum ar fi? Încerc să-mi iau un ton firesc. — Adică
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să vorbim despre altceva. Despre evenimentele interne importante sau ceva de genul ăsta. — Ai iubit-o? mă trezesc spunînd. — Dacă am iubit-o? pufnește Luke În rîs. Eram studenți, ce Dumnezeu! Aștept să dezvolte subiectul - Însă el dă pagina și se Încruntă cînd citește titlul. Ăsta nu e un răspuns. „Eram studenți“ nu e un răspuns. Deschid gura să-l Întreb „Ce vrei să spui cu asta?“. Apoi, după ce mă gîndesc mai bine, o Închid la loc. E ridicol. PÎnă ieri n-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ca un far. — Ai auzit? A zis mama! Ce fată isteață! — Trebuie să plecăm acum, le spun repede paznicilor. Vă mulțumesc foarte mult pentru ajutor, aveți un sistem de securitate de nota zece... Ia stați așa. Unul dintre bodyguarzi se Încruntă, suspicios. — De ce i-a spus copilul „mama“ acestei doamne? — Pentru că... așa Îi spunem noi, Mamie, zic disperată. Tallulah-Phoebe, isteața noastră, asta e mătușica Mamie! Tanti Mama! Hai să mergem acasă acum... În drum spre ieșire, nu prea Îndrăznesc să mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Venetia Îmi pune manșeta tensiometrului În jurul brațului. E o minciună. Nu-l apreciem deloc. Și doar așa, ca să fie limpede ca lumina zilei: eu una n-o să merg ca rațele niciodată. — Tensiunea arterială e un pic cam mare... Venetia se Încruntă la ecran. — Te rog s-o iei mai Încet, Becky. Încearcă să te odihnești mai mult În fiecare zi, sau cel puțin să nu stai În picioare. Și să-ți păstrezi liniștea și calmul... Să-mi păstrez calmul? Cum să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Noua ei teorie e că, din moment ce oricum nu e nimic de făcut la serviciu, mai bine profită și doarme ziua, iar noaptea se duce prin cluburi. PÎnă acum, ideea ei a funcționat perfect. — Mă rog, oricum, la tine venisem. Se Încruntă. — Tocmai am primit contractul pentru povestea cu Danny Kovitz. Cam mari pretențiile prietenului tău. Mi-a cerut bilet de avion la clasa Întîi, apartament la Claridge’s, limuzină pentru uz personal, San Pellegrino la discreție, „bine vînturată ca să se ducă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de situații? Întreb, ca de dragul conversației. — A, nu știu. Luke Își pune pastă de dinți pe periuță. — Intentat divorț... Nu știu ce scandal cu nu știu ce medic superior ierarhic de la un spital la care lucra... A existat o hotărîre judecătorească la LA... Se Încruntă la tub. E aproape gol. Intentat divorț? Hotărîre judecătorească? Scandaluri? Nu sînt În stare să-i răspund nimic. Deschid și Închid gura ca un peștișor auriu. Toți senzorii mi s-au activat și au dat alarma. Vrea să pună gheara
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]