2,497 matches
-
avem nevoie de boală. 3. Aceasta putea să sune și că în cele mai multe familii, la o anumită oră, se discută numai cu ușile închise. Adică discuțiile ar putea fi contra curentului. Tot pictorul completă: Nici când ascult Europa Liberă nu încui ușile și nici ferestrele - zise domnul Bogdan. Eu n-aș putea, onorate doamne și stimate domn - făcu Grig dezinvolt, accentuând nota de exagerare a respectului față de gazde tot din simpla rațiune a stârnirii râsului-Așa mam obișnuit de când eram mic
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Stein era cel care mințise sau, dacă nu, atunci domnul Eckman. Își turnă singur Încă un pahar. Curios, se gândi, că el, cel care călătorea cu peste nouăzeci de kilometri pe oră, era cel liniștit, nu domnul Eckman, ce-și Încuia biroul, Își lua pălăria din cuier și cobora scările mestecând, cum se spune, telegrama primită de la firmă Între dinții lui proeminenți și ascuțiți. „Domnul Carleton Myatt sosește la Istanbul pe data de 14. Aranjați Întâlnire cu Stein.“ În tren, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Un bărbat mare și greu? Oh, ce te va mai crâmpoți el! O amenință cu degetul, În joacă: — Tu și cu mine, Anna. Ne vom distra bine curând. Eh? Trase cu coada ochiului și văzu ușurat că ușa nu era Încuiată. Ar fi fost posibil ca bătrâna japiță să-l Închidă Înăuntru și să ascundă cheia. Dar nici un semn al neliniștii și dezgustului nu i se citi pe fața bucălată și roză. — Eh? Ea zâmbi și expiră lung, șuierător. — Oh, Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ce se vedea prin geamuri era fragmentată de linii Înghețate. Nu putea să nu fie conștientă În fiecare clipă de scrisoarea pe care o avea În palmă. Soldatul o conduse Înăuntru blând și politicos, apoi trase ușa fără s-o Încuie. — Ce vor? Întrebă ea. Nu trebuie să pierd trenul. — Nu fi speriată, spuse el. O să le explic eu și or să-ți dea drumul În cinci minute. Trebuie să-i lași să te percheziționeze, dacă asta vor. Au luat scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ușa se deschise și doi soldați Împinseră Înăuntru un alt bărbat. Dr. Czinner Înaintă repede și puse piciorul În ușă. Le vorbi soldaților cu voce scăzută. Unul din ei răspunse, celălalt Îl Împinse Înapoi și trânti ușa, pe care o Încuie pe dinăuntru. — I-am Întrebat de ce te țin aici, spuse el. Le-am spus că nu trebuie să pierzi trenul. Unul din ei a spus că totul este În regulă. Un ofițer vrea să-ți pună o Întrebare sau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să doarmă. — Da. Cât de multe am să-i povestesc nevestei mele! — Băutura, Îl Îmboldi doctorul Czinner. Ninici spuse Încet: — Dacă Încercați să evadați În timp ce-s plecat, o să dau de bucluc. Doctorul Czinner spuse: — Cum am putea scăpa? Ușa e Încuiată și fereastra e prea mică. — Foarte bine atunci. Doctorul Czinner Îl văzu plecând și se Întoarse cu un suspin trist spre ceilalți. — Acum, spuse el. Suspinul venea de la pierderea sentimentului de siguranță. Lupta reîncepea. Era dezagreabila lui datorie: să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la recepție, fără a avea nimic altceva de făcut decât să tot Întoarcă În minte frânturile lui de informații - aceasta era viața domnului Kalebgian. Myatt bătu la ușa lui Janet Pardoe. — Cine-i acolo? — Pot să intru? — Ușa nu-i Încuiată. Janet Pardoe aproape că terminase cu Îmbrăcatul. Rochia Îi zăcea Întinsă pe pat și ea era În fața toaletei, pudrându-și brațele. — Ai Într-adevăr intenția să cinezi cu Savory? Întrebă Myatt. — Ei bine, așa am promis, spuse Janet. — Am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se sting zilele, mă așteaptă mormîntul. 2. Sunt înconjurat de batjocoritori și ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor. 3. Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine? 4. Căci le-ai încuiat inima în fața priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie. 5. Cine dă pe prieteni să fie prădați, copiilor aceluia li se vor topi ochii. 6. M-a făcut de basmul oamenilor și ca unul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
să ne ajute la nevoie... După ce a sfârșit ruga și s-a recules câteva clipe, ne-a îmbiat: ― Și acum, să mergem la culcare, dragilor. A ieșit primul din ogradă, urmat de Zâna și de mine. Sevastița a rămas să încuie ușile și poarta. Când totul a fost făcut cum trebuie, am pornit spre chilii. Luna, parcă anume oprită în vârful bolții cerului, își cernea cu dărnicie lumina argintie peste noi. Știa ea ce știa! Bătrânul și Sevastița au trecut în fața
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
-ți spun, ori, mai bine, să-ți arăt. Cum vrei. Cum ți se pare mai potrivit. Mai potrivit mi se pare ca să te invit la mine, în cameră. De ce? O să-ți arăt. S-a dus. De cum au intrat, Miruna a încuiat ușa, a tras perdelele la ferestre și a început a-l descheia la pantaloni. S-a pomenit și el, c-o dezbracă. Rămași în pielea goală, se luară in brațe, se sărutară. Se întinseră în pat. Avu loc un contact
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
observă, lângă piciorul mesei, un sac din plastic, răsturnat. Din el ieșiseră la lumină bani. Bancnote. Multe bancnote, de tot felul cu valori diferite. Unele teancuri, legate profesionist. Altele - vrac. În sfârșit, scapă din bătaie. O zbughi în bae. Dânsa încuie ușa, după care fugi la telefon, și accesă numărul 112. Spuse rapid ce-i trecuse prin cap să spună. Se duse apoi la bae și-cuie ușa. Se lipi cu spatele de ușă. Nu dură prea mult și apărură cei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la vedere, de către mireasă, mire și alte câteva persoane dinainte stabilite. Timpul, pentru cei doi, părea că se deapănă prea cu încetinitorul. În sfârșit, au părăsit arena distracției, și ultimele persoane cu atribuții organizatorice. Au mai rămas mirii. Mirele a încuiat caseta metalică în care fuseseră ascunși banii, mireasa o luase, o pusese la subsioară, și erau gata de a părăsi, și ei, localul. Atunci, cagularii au izbucnit din autoturismul în care se ascunseseră, au dat buzna peste miri, strigând, amenințător
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ploaia încetând, valurile pierzându-și marea putere devastatoare, iar, pe cer, apărând un soare care nu l-ar fi mai putut lăsa pe nimeni, de pe suprafața pământului, să moară. Colindul tragic Ultima s-a urcat în microbuz mătușa Irina. A încuiat bine portiera, a asigurat-o, a pășit în față, printre copii, s-a așezat pe scaunul din dreapta șoferului, după care, a rostit, nespus de bucuroasă: gata, Fane, poți să pornești. Fane a pornit. Gălăgia copiilor colindători, toți progenituri ale lui
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ei. Daniel a fost un copil cuminte, inteligent și mereu premiant la școală. De prin clasa a zecea, băiatul a început să adune la el în cameră tot felul de aparate, de cabluri și de chestii ciudate. Tot de atunci încuia camera cu mare grijă. Daniel, mamă, de ce încui tu ușa? Te temi de mama ta? Nu-ți umblu, mamă, prin lucrușoarele tale. Mama mai face curat, șterge praful și... sărută pozele tale. Mamă, am și eu un loc numai al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și mereu premiant la școală. De prin clasa a zecea, băiatul a început să adune la el în cameră tot felul de aparate, de cabluri și de chestii ciudate. Tot de atunci încuia camera cu mare grijă. Daniel, mamă, de ce încui tu ușa? Te temi de mama ta? Nu-ți umblu, mamă, prin lucrușoarele tale. Mama mai face curat, șterge praful și... sărută pozele tale. Mamă, am și eu un loc numai al meu, nu te supăra... Cu timpul s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui Vasile și chiar reușește. Tremură de frig și înjură. Ar vrea să dea foc barăcii, să ardă toți ca șobolanii, dar n-are chibrituri și petrolul este tot în interior. Le dau foc la noapte, cînd dorm toți și încui și ușa pe dinafară. Cînd noaptea își intră în drepturi, Vasile este chemat înăuntru. Era vînăt, tremura și era ud pînă la piele. Intră, Satană! Crapă cîrnați în săptămîna mare! Numai că Vasile se îmbolnăvește rău și face aproape 41
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
avut succes. Au fost de față și Günther Grass și alți scriitori importanți. Pe semne că e greu să te vezi deodată atît de sus, dacă nu ești obișnuit cu Înălțimea. După seara aceea a avut o criză. S-a Încuiat În camera lui și a plîns ore În șir, pe urmă a izbucnit Într-o furie inexplicabilă și a spart toate lucrurile din casa ziaristei la care locuia. Etwas muß ihn dort aus der Fassung gebracht haben. PÎnă la aeroport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avem nevoie unii de alții că nu știi niciodată... eh, ducă-se pă pustii. Auzi, da ziseși de-o cafea. Parcă-mi veni chef, să mai vorbim și noi de lucruri mai vesele, să-ți spui cum a rămas Veta Încuiată-n baie și Huțan, de un să-l iei că ierea dus pă la cozi, ș-atunci ce să facă biata femeie, a ieșit pă geamu ăla mic În balcon, goală, goluță, numa-n țîțe și cur, cum a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
așezându-și antebrațele groase, umflate, pe genunchii mari, ecosez. — Starea prin care treci... ei bine, mă tem că e destul de neobișnuită. Când am ieșit din dormitor, m-am trezit pe-un palier mic. Am văzut încă o ușă, dar era încuiată, așa că am luat-o în jos pe scări. Treptele tocite duceau la un antreu îngust, în capătul căruia se afla o ușă de intrare. Alături de ea era o măsuță, iar pe măsuță un plic mare și albastru, așezat în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mi poarte de grijă cât timp încercam să mă împac cu situația. Pentru moment, cel puțin, eram pe cont propriu. Sau nu? În timp ce Randle turuia mai departe în apărarea eticii sale ofensate, mi-am evaluat opțiunile. Poate că în camera încuiată din spatele casei exista o agendă plină cu numere de contact și că tot ce aveam de făcut era să forțez intrarea și s-o iau. Dar pe de altă parte, poate că nu era bine să deschid acea ușă. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o agendă plină cu numere de contact și că tot ce aveam de făcut era să forțez intrarea și s-o iau. Dar pe de altă parte, poate că nu era bine să deschid acea ușă. Poate că acolo era încuiat și ceea ce declanșase afecțiunea mea. Ce s-ar întâmpla dacă, data viitoare când m-aș trezi pe podea, nu mi-aș aminti cum să vorbesc, sau cum să merg? Sau cum să respir? Poate că în plicul nedeschis pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un întrerupător și-am aprins lumina. În mijlocul camerei se afla un fișet roșu-aprins. Și nimic altceva. Nu era nimeni acolo. Încăperea era mai mică decât dormitorul, mult prea mică pentru ca acele ecouri răsunătoare să aibă vreo logică. Singurul geam era încuiat și neatins. Din câte îmi dădeam seama, nimeni n-ar fi avut cum să intre sau să iasă, însă am continuat să țin ciocanul pregătit. Patru dintre cele cinci sertare ale fișetului erau goale. În al cincilea am găsit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că acele persoane, vremuri și întâmplări fuseseră reale și că, odată, ocupaseră un loc în mersul lucrurilor. Mă așteptasem să găsesc camera plină de obiecte aparținându-i lui Clio - ar fi fost o explicație logică a faptului că încăperea era încuiată. Dar nu era nimic. Am căutat din nou prin fișet și prin restul camerei ca să fiu sigur. Scoțând dosarul roșu și vârându-l sub braț, am ieșit de-acolo, am stins lumina și-am încuiat ușa în urma mea. Am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a faptului că încăperea era încuiată. Dar nu era nimic. Am căutat din nou prin fișet și prin restul camerei ca să fiu sigur. Scoțând dosarul roșu și vârându-l sub braț, am ieșit de-acolo, am stins lumina și-am încuiat ușa în urma mea. Am scos sticla de votcă din raftul frigiderului - căpătasem obiceiul de-a bea o dușcă sau două vinerea seara, când mă uitam la video, și uneori și după-amiaza, la televizor - și am turnat jumătate de pahar mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
genul acela de curățenie domestică maniacală. Mi-a trecut prin cap că Tușa Ruth ar putea fi genul de femeie care ar scuipa într-o batistă și te-ar freca tare de tot cu ea în colțul gurii. Imediat ce am încuiat ușa, Ian a sărit din cutie și s-a așezat pe scrin, cu spatele la calorifer, cu ochii întredeschiși ațintiți la mine, mișcând încet din urechea stângă pentru a cerceta micul spațiu din spatele lui. Am căutat prin buzunarele hainei îmbibate de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]