3,465 matches
-
La ce slujesc templele? se întrebă ca și un solitar Ioanidefoarte serios. La nimic... ele dau un patos, excită spiritul. De pildă, templul pe care ți-l propun ar putea servi ca loc de întîlnire pentru depunerea primului sărut între îndrăgostiți... Un loc de cununie materială, solemn, maiestuos. Ioanide își dădea seama că nu putea fi crezut a vorbi serios, de aceea deveni practic: și pe urmă, cine te împiedică să-l întrebuințezi în sens profan, să dai concerte de muzică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a avea un teritoriu (uman) mai mare de control. Gelozia și posesivitatea zdrobesc iubirea, o sufocă. În loc să ne preocupe și să ne domine în același timp gelozia, mai bine ne investim întreaga energie în iubire. Iubind, gelozia este eliminată. "Nici un îndrăgostit adevărat nu știe ce este gelozia", este convins Osho (p. 2003, p. 73). Dar nu numai invidia și gelozia ne răscolesc și ne chinuie, ci și ura. Potrivit lui G. Lipovetsky (2007), departe de a domoli pasiunile umane, civilizația bunăstării intensifică
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
știe la ce să se aștepte de la celălalt; • împărțirea tuturor lucrurilor cu cel iubit; partenerii își împart proprietatea atunci când este nevoie; • primirea de suport emoțional de la persoana iubită; • acordarea de suport emoțional persoanei iubite; • comunicarea intimă cu persoana iubită; cei îndrăgostiți comunică profund și sincer; • aprecierea persoanei iubite; îndrăgostitul simte importanța pe care o are partenerul în organizarea vieții sale. Intimitatea este, așadar, "o temelie a dragostei, dar o temelie care se dezvoltă lent, cu întreruperi și este dificil de realizat
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
împărțirea tuturor lucrurilor cu cel iubit; partenerii își împart proprietatea atunci când este nevoie; • primirea de suport emoțional de la persoana iubită; • acordarea de suport emoțional persoanei iubite; • comunicarea intimă cu persoana iubită; cei îndrăgostiți comunică profund și sincer; • aprecierea persoanei iubite; îndrăgostitul simte importanța pe care o are partenerul în organizarea vieții sale. Intimitatea este, așadar, "o temelie a dragostei, dar o temelie care se dezvoltă lent, cu întreruperi și este dificil de realizat" (idem, p. 23). A doua componentă a dragostei
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
la concluzia că nu iubim nimic împreună, atunci vom rupe relația în discuție. În cazul în care avem ceva în comun, atunci este formidabil" (p. 106). Ca orice organism viu, sentimentul de dragoste se hrănește permanent din emoția dragostei celor îndrăgostiți, dar acesta nu se reduce (doar) la ea. Când iubim cu profunzime și total "ne simțim mulțumiți, fericiți cu celălalt într-o relație în care nu mai avem nevoie de prezența sa permanentă. Legătura s-a format, suntem pregătiți să
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în spirit care e prostia, acea persistență în fals capabilă să nască o constelație de riduri ale minții, o schimonosire a ei, nu ar fi cu putință. Prostia este aberația care a primit o consacrare afectivă, iar prostul, un rătăcitor îndrăgostit de rătăcirea lui. Pentru că este o eroare consacrată afectiv, bazată pe iubirea mea de mine, prostia se sustrage criticii permanente a intelectului și tocmai de aceea ea devine și rămâne prostie. Opțiunea mea, demersul meu sânt eronate, dar, pentru că sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de întîmpinare care ar fi pus lucrurile la punct, o explicație "ca între bărbați" era o pură utopie. Eram perfect conștient că, la cei 9 ani ai lui, trebuia să-mi cuceresc copilul purtîndu-mă pur și simplu. Și așa cum orice îndrăgostit recurge, pentru captația inițială, la flori, eu am recurs, în imaginarul întîlnirii mele cu el, la jucării, în Darmstădter Hof, în galeria luxoasă care străjuia Hauptstrafie în partea dinspre Bismarckplatz, se afla un superb magazin de jucării care se desfășura
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tăind Parisul spre nord-est pe canalul St. Martin, m-am pomenit în străduța înfundată de lângă Buttes Chaumont. Am vrut să văd dacă descrierea pe care o făcusem în carte, din suprapunerea atâtor amintiri, era corectă. Totodată mă simțeam ca un îndrăgostit care se apropie pe furiș de ferestrele iubitei sale. Obloanele de la living erau închise, nu se vedea nici o lumină, geamul de pe culoarul de la etaj era deschis, acoperit pe jumătate de crengile pomului din grădina alăturată. Am urcat scările care leagă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
deci și la noi, care împrumutăm perspectiva imaginii ―, Cioran pare să ne comunice ceva. Acest lucru inconfundabil, pe care nu-l transmite decât chipul unui om aflat în transa iubirii, este sentimentul de forță și de nemărginită mândrie cu care îndrăgostitul îi privește pe ceilalți de la înălțimea îndrăgostirii sale. Plutind, el privește, ca să spunem așa, peste capetele tuturor, știind că prin ființa iubitei el a devenit stăpânul unui lucru minunat, unic în lume și pentru care, este absolut limpede, ceilalți oameni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un loc din România, am putea spune că Graz-ul este pentru cultura austriacă ceea ce este Iașiul pentru cea românească. Așezat în mijlocul Alpilor, într-o minunată vale care vara îți taie răsuflarea prin frumusețea peisajelor, iar iarna oferă un paradis celor îndrăgostiți de schi, Graz-ul a fost și unul din motoarele economice importante ale bunăstrării de care se bucură astăzi Austria. Revolta artiștilor, în rândurile cărora Werner Schwab se bucură oricum de un loc aparte, are în primul rând un caracter moral
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
puțin, de 23 Ibidem, p. 129. 24 Ibidem, p. 130. 25 Ibidem. 26 Ibidem. 27 Ibidem, p. 131. (trad. n.) 24 dexteritate să le cânte, să le danseze, mai trebuia să poată face față unei conversații spirituale și fermecătoare.28 Îndrăgostitul devenea vasal al doamnei sale, dragostea presupunând și suferință. O astfel de dragoste romantică nu era întotdeauna mutuală sau nu se consuma de fiecare dată, deși era mai adecvat să fie prezentată ca reciprocă sau cel puțin compatibilă cu căsătoria
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru l’amour courtois: vasalitatea umilă, eticheta, adulterul și religia iubirii apar parodiate în Povestirile din Canterbury în figura lui Avesalon, cel care nu poate dormi din cauza chinului dragostei, cântă ca o privighetoare, așa cum ar trebui să o facă toți îndrăgostiții, și i se adresează iubitei cu termeni desprinși parcă din Cântarea Cântărilor.30 Tendința medievală de a aprecia sau a devaloriza rolul femeii se înscrie în rândul altor contraste și dualități specifice acestei epoci. Percepțiile medievale asupra femeii erau frecvent
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prinți, prințese, miniștri de stat, cavaleri, scutieri, stareți, starețe, călugări, călugărițe, preoți, soldați, medici, oameni ai legii, filosofi, studenți, pictori, bancheri, negustori de vinuri, hangii, morari, brutari, dogari, cămătari, trubaduri, menestreli, țărani, servitori, pelerini, jucători, pungași, pirați, poeți, casnice și îndrăgostiți de orice soi.46 Dintr-un total de 338 de personaje, 255 sunt bărbați și doar 83 femei. Clasa de mijloc predomină, cu 140 de personaje. De altfel Vittore Branca denumește cartea „l’epopea dei mercatanti”47. Diferența dintre nobilime
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Editura Minerva, București, 1975, p. 357. 110 Ibidem. 46 medii diferite, nu acceptă decât să fie împreună, uniți definitiv doar dincolo de moarte, reprezintă un fel de Romeo și Julieta avant la lettre. Povestea lor de dragoste este impresionantă, cutremurătoare. Moartea îndrăgostiților, ce nu au fost tolerați de cei din jur din considerente sociale, simbolizează pătrunderea într-o lume mai bună, iubirea înălțătoare, devine „un imn închinat sincerității”111. Personajul masculin apare așadar într-o dublă ipostază: de opozant, obiect al distrugerii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
masculin apare așadar într-o dublă ipostază: de opozant, obiect al distrugerii și anihilării, de cele mai multe ori, a tot ceea ce înseamnă aspirație feminină spre dragoste autentică și independență personală, dar și de individ dorit, de obiect al unei iubiri arzătoare. Îndrăgostitul este de cele mai multe ori tânăr, fermecător, de o virilitate impunătoare. Uneori el provine dintr-un „neam cam prost” (IV, 1), însă are „simțiri alese, nobile purtări”112 , este acceptat nu pentru poziția socială deținută, ci pentru calitățile sale. Asistăm la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
le organizeze tinerilor o cununie 172 Ibidem, p. 113. 173 Ibidem, p.114. 174 Ibidem. 175 Ibidem. 70 fastuoasă - „nuntiră ca-n povești”176. La sfârșitul celei de-a doua zile, Pampinea cântă despre o iubire împlinită, fericită, despre doi îndrăgostiți care nu concep să nu fie alături și dincolo de moarte. Regina primei zile este fascinată de bogăția aforistică folclorică, își începe frecvent povestirile cu câte un proverb, uneori ține chiar o mică prelegere despre soartă, destin și om (în ziua
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ei castă, cum ni se arată Laura, ci <<la umbra a mii de arbori înfrunziți, în haină gingașă și nobilă, cu ochi mângâietori și vorbe de femei, ea întinde lanțuri>>586. Este femeia grațioasă și cochetă a vieții obișnuite, și îndrăgostitul distrat, care ba scoate suspine profane în forme platonice și tradiționale, ba își părăsește pe neașteptate îngerașul și izbucnește în insulte contra dușmanilor săi, sau discută despre moarte și destin, pentru ca mai departe să se ridice împotriva femeilor: Elle donne
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și protagoniștii credibili.”599 Scriitorul italian își intitulează versiunea sa Filocolo, ceea ce ar desemna „durerile dragostei”. În exordium, naratorul povestește despre o doamnă, Maria, pe care a întâlnit-o într-o biserică de Paști și care i-a dăruit noului îndrăgostit fericire supremă și lumină, elemente convenționale ale iubirii medievale. și urmând un topos antic, el declară că la cererea femeii a scris cartea, pe care de altfel i-o dedică. Proemul este un procedeu retoric, prezent în fiecare operă boccaccescă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu devoțiune, au aprins în spiritele noastre un nou foc, și au adus în noi ceea ce am văzut deja că au adus în alții.” 602. Cartea lui Ovidiu a fost un Galeotto sau un intermediar, un curier pentru cei doi îndrăgostiți, și în mod simbolic Prințul Galeotto este și subtitlul pe care Boccaccio l-a oferit Decameronului 603. Focul care arde în acești doi tineri, exprimat în termini religioși, deoarece este un adevărat cult al iubirii, certifică dragostea profană, senzualitatea sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cunoscute de către comunitatea din care făceau și ei parte, fie de a-i înfățișa ca victime ale unor forțe mult mai puternice. Modul în care sunt portretizați protagoniștii operei, Africo și Mensola, reține atenția. Naratorul îi descrie pe cei doi îndrăgostiți cu ironie și afecțiune și mai ales cu realism. Mensola este o combinație delicată de îndoieli și sentimente contradictorii. Conflictul se ivește, în cazul ei, din dorința de a-și păstra votul castității pe care l-a oferit, în calitate de nimfă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
artist veritabil: acesta compune cântece pe care le intonează iubitei, astfel încercând să-și dezvăluie tumultul sufletesc. Totul se desfășoară după un veritabil scenariu al dragostei curtenești: femeia nu intuiește mai nimic, căci nu este permisă declararea directă a sentimentelor, îndrăgostitul trebuie să treacă printr-un travaliu al incertitudinii și al temerii de a nu fi înțeles sau de a nu fi acceptat. Un refuz inițial al femeii nu aduce decât o disperare temporară, perseverența este cea care îl caracterizează pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o artă, cunoaște o adevărată stilizare, asemănătoare cu arta poeziei. Scrierea este alegorică, are aspectul unei fabule și valorifică motive cunoscute în epoca medievală: paradisiaca grădină a iubirii (prefigurând o atmosferă curtenească, galantă), descrierea templului lui Venus, zeitate protectoare a îndrăgostiților, care guvernează întreaga fire, inscripțiile de pe 669 Phillipa Hardman, Chaucer's Man of Sorrows: secular images of pity in the Book of the Duchess, the Squire's Tale and Troilus and Criseyde, în „The Journal of English and Germanic Philology
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 204. 675 „Iar cărțile dacă s-ar da pieirii,/ Pierdută-ar fi și cheia amintirii./ Cuvine-se-a le crede și cinsti/ Când alt chip nu avem cum dovedi.” Ibidem, p. 188. 676 „Dar ajutați, voi meșteri la cuvânt,/ Îndrăgostiți ce inima cântați;/ Cuvine-se-a mă sprijini ca frați/ În truda-mi cât de cât; tot una mi-i/ Cu frunza or cu floarea de veți fi” Ibidem, p. 190. 677 David Wallace, op. cit., p. 337. 678 Din nou
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
remarcabilă (nu era ușor ca o femeie, percepută ca slabă și nestatornică, cauzatoare a toate relele, să ia o decizie atât de „virilă” ca cea a întreruperii firului vieții), dar toată tragedia ar fi putut fi evitată dacă cei doi îndrăgostiți ar fi fost mai experimentați, dacă societatea din care făceau parte nu le-ar fi impus niște reguli atât de constrângătoare, nu i-ar fi împins la o moarte inutilă și, de aceea, cu atât mai dureroasă. Didona, femeie puternică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
când vorbește despre supunerea lui totală față de Blanche. Însă Dalba și Alceste sunt aproape figuri arhetipale. 724 Efeminarea s-a întâlnit și în societatea cavalerească a secolului al XII-lea: modelul impus de dragostea curtenească în spațiul aristocratic favorizează feminizarea îndrăgostitului, înfățișându-l supus, firav, infantil, emotiv, sensibil.725 Donna angelicata rămâne, în general, o victimă, așa după cum apare portretizată în Legenda femeilor virtuoase, pentru că reprezintă un simbol al obedienței, al acceptării supremației masculine, al abordării tăcerii. Donna demonicata va fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]