3,818 matches
-
legătură, sau, mă rog, nici una de care el să-și fi dat seama. Trec săptămîni pînă cînd Wakefield prinde informația pe care o căuta. Comisarul pentru Prezervarea Siturilor Istorice și restauraționistul intră Într-o bună zi În baia de aburi, Înfășurați În prosoape negre identice. Comisarul este dolofan și fălcos; restauraționistul - musculos și puternic. Se așează pe banca din fața lui Wakefield, adînciți Într-o conversație care probabil Începuse În sala de forță. — CÎini, spune comisarul. Îi dresezi să miroasă o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
toate lucrurile care i se puteau Întîmpla! Este ora aceea din seară cînd Wakefield merge de obicei la bar, dar trece de el și nimeni din cei de la fereastră nu Îl strigă. Aude pe fluviu sirenele de ceață; cartierul este Înfășurat În pîclă. Este o cafenea micuță pe o alee În spatele catedralei, un loc misterios, cu cîteva mese afară și un interior Întunecat și ispititor. Două femei stau la bar flecărind În franceză cu barmanul. El le spune că astă seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este caldă ca pentru baie, vibrînd de energia trupurilor lor. Apa, spune Cybelle, Înotînd către el, este un mediu atît de perfect. Este originea trupurilor noastre. După zbenguieli copilărești - femeile se transformă În țîșnitori ca de arteziene - intră În casă Înfășurați În prosoapele hotelului. Noaptea trece În partide de amor, cu trupurile lor fluide, familiare; toate simțurile - tactil, vizual și cel care detectează aurele - participă. În Întuneric, Wakefield nu mai este invizibil. Zorii se strecoară furiș prin ceață și la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Înainte ca el să apuce să răspundă, fură întrerupți de un scâncet ascuțit. Fran se întoarse și dădu cu ochii de Eileen, una din vechile lor telefoniste, care stătea în celălalt capăt al biroului, ținând în brațe o bocceluță gălăgioasă, înfășurată într-o hăinuță roșie, cu căpșorul acoperit cu o căciuliță tricotată, puțin mai mare decât una de păpușă. Eileen i-o întinse lui Stevie, care rămase interzisă, la fel de neajutorată ca o maică stareță cu un prezervativ. — Ia, Fran, ține-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Lottie încă nu asimilase confluența culturală dintre hamburgeri și poezii pentru copii. Sigur! exclamă Fran. Dar ce-ar fi să mergem în altă zi, când ai și niște haine pe tine? — E timpul să ieși din baie, Lots, insistă Henrietta, înfășurând-o în prosopul uriaș de baie. Pot s-o usuc eu? întrebă Fran, luând în brațe trupușorul neastâmpărat care începuse să chicotească și învelindu-l în prosopul călduț de bumbac. Capul lui Lottie i se odihnea sub bărbie, umplând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
articolul și că era acum pe punctul de-a încerca s-o aducă la faliment, pe față, cu ziarul lui gratuit. Își clăti părul până când scârțâi, apoi îi mai turnă deasupra, cu cruzime, un jet de apă rece și îl înfășură într-un turban. Își zări chipul, lipsit de artificii, redus la puritatea naturală, în oglinda băii. Așa, fără machiaj, asemănarea cu tatăl ei era izbitoare. Aveau amândoi fețe ovale și pomeții înalți, de reminiscență slavă - oare vreun tătar chipeș siluise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să intre în bucătărie. Maică-sa era așezată la imaculatul blat de gătit, cu telefonul în mână. — Francesca, slavă Domnului că ești aici. Tocmai am sunat după tine la ziar. — De ce? Fran simți deodată că îi transpiră mâinile, ca brânza înfășurată în folie de plastic. — Ce s-a întâmplat? — E vorba de taică-tău, din fericire, tonul ei era mai degrabă iritat, decât înspăimântat, se poartă și mai bizar în ultimul timp. Se îmbracă în costum când merge la culcare, uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
avea să fie o femeie măritată. Realitatea o izbi ca un duș rece. Până și proba pentru rochia de mireasă păruse o joacă sau o imagine dintr-un film care i se derula în minte. Asta însă - tigăile de bucătărie înfășurate în staniol, cu o etichetă asortată - era ceva real. — Ai început deja să ai emoții? o întrebă Laurence, strângându-i mâna într-a lui. Eu unul știu că da. Mai sunt doar trei săptămâni și o să fii doamna Westcott. Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Dar, Gas, te rog, întoarce-te când poftești. Poți conta pe noi cât stai în Japonia, spuse el cu tristețe. După ce-au căzut de acord, Gaston s-a ridicat. A intrat în camera lui și a adus patru pachețele înfășurate în ziare franțuzești. I-a dat un pachet lui Takamori și unul lui Tomoe. — Poftim, Takamori-san. Poftim, Tomoe-san. I-a rugat apoi să dea celelalte două pachețele mamei, care se culcase deja, și lui Mă-chan. — Gaston, a strigat mirată Tomoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vârât trupul lui mătăhălos pe ușa deschisă pe jumătate. Mirosea a parfum înăuntru. — La spate, sub scaunul din spate... este o sacoșă neagră... spuse bărbatul fără să-și scoată mâinile din buzunare. Gaston a pipăit și a găsit un obiect înfășurat într-o pânză neagră, între scaunul din spate și geam. Asta este? întrebă el. — Da, aceea e. Ai grijă să n-o spargi. Bărbatul a intrat și el în mașină. Ușurel! Dă-mi-o! Bărbatul vorbea de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
între scaunul din spate și geam. Asta este? întrebă el. — Da, aceea e. Ai grijă să n-o spargi. Bărbatul a intrat și el în mașină. Ușurel! Dă-mi-o! Bărbatul vorbea de parcă ar fi fost ceva casabil, dar obiectul înfășurat în pânză neagră atârna greu în mâna lui Gaston. Părea să fie un obiect din alamă sau fier. — Șezi! spuse o voce care venea direct de deasupra capului său. Abia atunci observă că mai era un bărbat, întins pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de soia. Un soi de scrumbie. O rogojină măsoară 1,80 x 0.90 m. „-san“ este un sufix de politețe, care însoțește numele de persoane (domnul X, doamna X). Găluște din orez garnisite cu bucățele de pește crud sau înfășurate în ierburi de mare. Există restaurante mici care servesc numai sushi. Japonezii nu rostesc cuvântul fundoshi în societate. Chimono folosit și în loc de pijama. În casele tradiționale japoneze, mesele sunt foarte joase și se stă pe perne. Păpușă fără picioare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
prefac că sînt altfel decît În realitate. Doamne, Îți mulțumesc pentru Dan. Mulțumescu-ți Ție, Doamne, pentru Dan. Îmi strecor picioarele Într-o pereche de papuci pufoși uriași, Îmi dau părul pe spate și-l prind În coadă, după care Îmi Înfășor În jurul corpului halatul lui de baie voluminos, În vreme ce lunec pe coridor către bucătărie. Dan și Ellie. Ellie și Dan. Doamna Dan Cooper. Doamna Ellie Cooper. Ellie Cooper. CÎnt cuvintele cu voce tare, Înfiorîndu-mă la auzul sunetului lor atît de nefamiliar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
date foarte tare, venind dinspre combina din grădină. Se aude la fel de tare În baie ca și afară. — Dan! urlu eu Încă o dată, printre țîrÎiturile soneriei. În cele din urmă, suflînd din greu și gîfÎind, Îmi salt corpul din cadă, mă Înfășor În halatul lui Dan (singurul care Încă Îmi mai vine) și-o pornesc, picurînd toată, spre ușa de la intrare. Chiar nu aștept pe nimeni Încă un ceas de acum Încolo, poate chiar două dacă, așa cum bănuiesc, nu va apărea nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
situații. Ar trebui să o iau la fugă, să alerg afară și să chem poliția. CÎnd sînt pe cale să o iau la goană, ușa dormitorului se deschide brusc, iar mie mi de taie respirația și scap lampa, căci dinaintea mea, Înfășurat Într-un prosop și ținînd veioza În mîna dreaptă, stă Michael, socrul meu, care mă privește speriat. Nici unul din noi nu scoate vreo vorbă și Îmi Închipui că expresia de pe chipul lui o oglindește pe a mea. SÎntem șocați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dacă și când ai să poți pleca. Era însă mirat de felul cum vorbeam limba lui dificilă. Fără să-i pese, și-a luat hainele lăsate după un tufiș. S-a încins cu cingătoarea de piele, pe sub care și-a înfășurat brâul până peste pântece. A scuturat de praf o tunică scurtă, albă, pe care a îmbrăcat-o mulând-o pe talie cu o centură cu margini de bronz. Apoi mi-a poruncit: - Vino după mine! Cu greu țineam pasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fildeș. Partea din față a cămășii era brodată cu fir de aur. Din cordonul gravat cu argint atârnau funde colorate de mătase, având fiecare la capăt câte o amuletă. Fusta, o bucată lungă de pânză cu care femeile longobarde își înfășoară de mai multe ori șoldurile, era din bumbac fin, prinsă cu fibule de aur dispuse ca treptele unei scări. În urechi și la gât purta bijuterii smălțuite în roșu și azur. În genunchi, i-am sărutat poalele veșmântului și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la fund și, spre uluirea mea, a apărut cât ai clipi, apucându-se cu mânuțele de sulița pe care părintele său i-o întinsese. Alhais l-a scos din apă și i l-a încredințat unei femei care l-a înfășurat într-un veșmânt de lână. După care a zis mulțumit: - O să iasă din el un războinic pe cinste. Trăind eu în locuri unde longobarzii erau cât de cât romanizați, nu mai văzusem asemenea ritual. În acea clipă am descoperit unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și i-am spus lui Faroald: - Nu știu dacă o să funcționeze, deoarece am aruncat apă peste ea și a și plouat. Ce ne costă însă să-ncercăm și noi?! Când soarele era sus pe cer, în jurul torței pe care o înfășurasem în piele de iepure s-a strâns toată suflarea de la curte. Am mirosit-o din nou. Mirosul de ulei era tare, și apa, în mare parte, se evaporase. Aveam două pietre de cremene, și am început să le ciocnesc, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru noi, dar și unul pentru Bovo. Unul dintre soldați ne-a ras în cap. Gundo, cu încălțările lui mari cu tălpi și catarame de lemn, cu carâmbii de drumeț, cu cămașa ieșindu-i de sub mantaua dublă în care se înfășurase, dădea la iveală de sub pălărie o față tot atât de cruntă ca a unui brigand. Și-a aranjat cele două pumnale ascunse sub glugă și, pipăindu-și capul ras, a mormăit: - După ce o să-l eliberăm pe Rotari, cineva trebuie să plătească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu existe nicio îndoială că nu și-ar fi respectat promisiunea, a mai dat foc la o altă colibă, stârnind și de data asta urlete îngrozitoare. Într-o clipă s-a înălțat un rug din care a ieșit o ființă înfășurată în flăcări. S-a prăbușit, carbonizată și scoțând fum, după câțiva pași. Mânia mă scotea din minți. Gundo nu era hotărât dacă trebuia să se bage, iar Bovo tremura de frică. Am încercat să mă calmez, să gândesc totul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ci și aprobarea lui Ariald în privința construcției cerute de călugăr. Garibaldo ne aștepta, stând jos lângă corpul neînsuflețit al femeii. I s-a adresat lui Rotari, dându-mă la o parte cu blândețe: - Să începem ceea ce mi-ai cerut. Au înfășurat amândoi trupul gol al femeii în lințoliu, și Garibaldo n-a dorit să-i ajut să care cadavrul până la căruțul pe care, asemenea unei vite, Rotari a trebuit să-l tragă prin zăpada înaltă. A curățat locul de zăpadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
orice obiect de aur și de argint, orice postav fin sau broderie era întunecat de imensa ei umbră vălurită. Mânca pâinișoare făcute cu miere și grămăjoare de migdale, nuci și alune, pe care le ronțăia zgomotos între dinți. Mai curând înfășurată fără urmă de gust decât îmbrăcată, stătea într-o poziție vulgară, cu picioarele desfăcute, din pricina coapselor enorme. I-am sărutat poalele rochiei, și aceea pătată. M-a cercetat în tăcere o vreme. După care, continuând să mestece, i-a alungat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de schimb. Eram cufundat în apa încropită din a treia cadă, când s-a întors cu evreul. L-a adus în fața mea fără să-i pese că eram gol pușcă. Bărbatul s-a uitat la mine temător, în vreme ce eu mă înfășuram într-o pânză de in. L-am liniștit vorbindu-i în limba lui, după care am scos din geantă pergamentul eliberat la Brescia și pe care îl folosisem și la Antiohia. Era redactat în ebraică și-mi garanta un credit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rabin. I-am vorbit despre sarcina mea tainică. - Vom împlini întocmai ceea ce dorești, a spus. Peste două nopți va fi lună plină și o vom deshuma pe Romilde. Rabinul Methibtha a prevăzut că așa o să se-ntâmple, corpul femeii fiind înfășurat nu doar într-un lințoliu, ci și într-un sac dat cu smoală. Și ce-ar urma după aceea? A trebuit să mă gândesc și la asta, și, în cele din urmă, am găsit o soluție. - O s-o punem într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]