2,826 matches
-
spate, În garaj. — Miguel...? Iritat de prezența continuă a deltaplanului, mi-am coborît privirea. Pe solul acoperit de cărbune erau două monede de argint, probabil modul șoferului de a-și exprima disprețul la adresa familiei celui care Îi măcelărise angajatorii. Am Îngenuncheat și am Împins monedele cu stiloul, apoi mi-am dat seama că erau o pereche de chei de mașină prinse laolaltă cu o mică za de metal și parțial Îngropate În țărînă. Fără să stau pe gînduri, am fost convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am fost Înfășați cu el. Era al mamei noastre. E doar un joc, Paula. — Bine. Ridică privirea spre mine, nedumerită că stăteam așa cuminte.) SÎnt gata de multe chestii. Ce vrei să fac? — Nimic. Doar să stai așa puțin. Am Îngenuncheat deasupra ei și-am Întors-o cu fața-n sus, Înfășurîndu-i strîns șalul În jurul pieptului, astfel Încît sfîrcurile Împungeau să iasă prin țesătura fină. — Charles? Te simți bine? N-am nimic. Pe vremuri o Înfășuram pe mama În șalul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
laolaltă În valurile stacojii. Sanger, cu părul argintiu strălucindu-i acum de sînge, o susținu pe tînăra femeie de subsuori și o cără pînă la apa mică. Toată lumea s-a dat la o parte din calea mea, făcîndu-mi loc să Îngenunchez și s-o ridic din brațele lui. Am Întins-o amîndoi pe bordura piscinei, printre petale și confetti ude. Am luat un prosop de pe un șezlong din apropiere și i l-am pus pe umeri, Încercînd să-i opresc hemoragia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o senzație de pierdere și extenuare, ca și cum mi s-ar fi scurs tot sîngele din trup În timpul unei transfuzii eșuate. Nu-mi mai doream să respir și m-am așezat pe locul șoferului, cu picioarele pe podeaua garajului. Paula a Îngenuncheat lîngă mine, apăsîndu-mă cu o mînă pe diafragmă și urmărindu-mi pulsațiile sîngelui În artera de pe gît. — Charles... cum te simți? — Deci Frank a fost acolo. PÎnă la urmă, a participat la incendierea casei Hollinger. El a conceput planul? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
foarte vizibile În cămașa de bumbac, una lîngă mamelonul stîng, cealaltă sub claviculă. La vreun metru de el se afla un pistol automat, În a cărui țeavă cromată se reflecta cerul fără nori. Am scăpat din mînă mingea pătată, am Îngenuncheat și am ridicat pistolul, apoi am privit Îndelung la omul ucis. Buzele lui Crawford erau Întredeschise, ca pregătite să ia forma primei grimase a morții. Îi Întrezăream dinții de albeața gheții și coroanele de porțelan despre care Întotdeauna spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
clipe Înainte de sosirea mea. Cabrera ajunse la ușa de plasă și intră pe terenul de tenis. Păși printre mingile Împrăștiate pe jos și se opri lîngă fileu, adresîndu-mi privirea aceea a lui gînditoare, potrivită cu o sală de seminar. Am Îngenuncheat lîngă cadavru, cu pistolul În mînă, plin de sîngele lui Crawford. Cabrera ridică mîinile Într-un gest menit să mă liniștească, citind pe chipul și În atitudinea mea că eram pregătit să-l protejez pe bărbatul mort. Oare știa deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sângerând. M-a tras ușor de mână înspre sufragerie și m-a ajutat să mă așez pe canapea, cu gesturi de o surprinzătoare delicatețe. — Te dddoare genunchiul? m-a întrebat, în timp ce îmi curăța rana cu vată îmbibată în nu știu ce soluție, îngenuncheat în fața mea. Vvrei să ți a-duc un ccal-mant? Mă doare sufletul, Bobo! Vreau un calmant pentru suflet! Vreau să-l văd! am șoptit cu glas răgușit. Trebuie neapărat să-l văd! Vreau să merg la spital să-l văd
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mică și plicticoasă, să se întindă cât cuprinde, ca un lințoliu greu, peste tot ce izvodea mintea mea? Bobo s-a întors cu o cană fierbinte de ceai cu lămâie și m-a obligat să sorb măcar câteva înghițituri. A îngenuncheat din nou și iar mi a șters cu vată julitura de la genunchi. îmi tampona rana, aplecat, și în timpul ăsta îmi povestea despre accidentul lui Eduard. Abia atunci am înțeles grozăvia care se petrecuse și de care eu nu avusesem habar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se așezară la masă. Clara clătină din cap, stânjenită. — Eu țin foarte bine minte ziua ccând mi-ai vorbit de dis lo care... Țin minte toate întâlnirile noastre, continuă el. Țin minte perfect genunchiul tău jjulit, pe care-l tamponam îngenuncheat în fața ta. Țin minte cum îți bâ-țâiai servieta oprită în mijlocul străzii, ccu privirea în sus, spre năluci pe care numai tu le vvedeai... Acum mă uit la mine ca la o nălucă, murmură ea. Azi noap te am visat că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că am ajuns destul de Înțelept În privința acestei autoimpuse spălări pe creier. Am dat peste prima mea orhidee Soldier, o specie pe care Îmi doream de mult s-o Întâlnesc, dar pe care n-o văzusem decât În paginile cărților. Am Îngenuncheat În fața ei În felul pe care-l cunosc toți botaniștii. Pentru siguranță, am identificat-o cu ajutorul profesorilor pe care-i aveam la Îndemână - Clapham, Tutin și Warburg (Flora britanică standard), am măsurat-o, fotografiat-o, am Însemnat pe hartă locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
acesta trebuie să le Înfrunte pentru a-și câștiga adjectivul. Sir Galahad și Philip Marlowe sunt frați de sânge. Pentru Întreg mileniul nostru aproape, adevărata virtute umană (și frumusețea Însoțită de virtute) s-a aflat pentru europeni În natura Îmblânzită, Îngenuncheată În interiorul lui hortus conclusus, sau a emblematicei grădini cu ziduri Înalte a civilizației. Conceptul acesta a fost atât de puternic Încât reprezentarea artistică naturalistă a peisajului sălbatic este total absentă Înainte de secolul al XVII-lea - dar și atunci atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
purtând icoana Nașterii Pruncului Iisus în ieslea de la Betleem, cu alai de copii nevinovați ce nechezau ca mânjii (O, niii-ho,ho!), le intră pe ușă, lăudând și cântând, după obicei creștin, binecuvântând casele oamenilor și bucatele dăruite de Tatăl Ceresc. Îngenunche, înălțând o rugă de mulțumire către Pronia divină, pentru marele dar al Sărbătorilor Crăciunului, intenționând să dedice Cerului strădania și jertfa neobișnuită și imensă a abstinenței sale. Pe drept cuvânt și cu temei neîndoielnic, toți se mirau că Vladimir nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apucă de guler. Până la urmă, rostește cu greutate: În buzunar, am...o scrisoare și verigheta. Pentru soția mea. Te rog...să mă ierți...dacă ți-am greșit cu ceva. Pleoapele-i cad grele, mâna se destinde încet și cade inertă. Îngenuncheat lângă el, Marius pleacă o clipă fruntea, îndurerat. Dom' locotenent, acum, dumneavoastră trebuie să ne conduceți. Ai dreptate, Iovuț. Să mergem. Deasupra crestei, pe platou, se vede plutonul lui Felix. Trag din fugă, împroașcă cu foc și moarte. În fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de creier. Ghemuită într-un colț, ochii speriați ai infirmierei se arată peste marginea saltelelor groase puse ocrotitor în jurul ei și a celor doi copii ținuți în brațe, la piept. Albă ca marmura, Smaranda zace în continuare pe pat. Marius îngenunchează lângă ea și scoate masivul Luger dintre degetele ei încleștate. Ți-am spus că nu voi da voie la nimeni să facă rău fetelor noastre. Se stinge ca o lumânare sfârșită, dar ultimele ei puteri se adună în cuvintele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și spunîndu-i că am venit special, acum, În săptămîna mare să mă Închin la mormîntul celui care-i fusese soț și al Învățătorului de altădată, o podidi plînsul. - Vai, domnule judecător! Și peste o jumătate de oră amestecai, amestecarăm timpii, Îngenunchind pe rînd la cele două morminte, cel de-al doilea al lui Lung, din Întîmplare apropiate. Și toți patru, În preamurgul din Vinerea Mare a acelui an, părurăm patru lumînări aprinse, flăcările noastre pîlpîind invizibile, simțindu-le numai căldura, În timp ce ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
sub pretextul că ar [fi] stricat prin înrîurirea lui Voltaire și în genere a ideilor care aveau să îngroape vechea monarhie franceză și cu ea întreaga strălucire feerică a Curții de la Versailles. Dar Gabriel scapă. El intră în casa tătîne-său, îngenunche înaintea chipului de marmură a mumei și-n această poziție îl află Sofia. Această femeie, măritată după un prezident de Curte, moșneag de 70 de ani, ea care nu iubise niciodată și care avea sete de amor adevărat, îl îndrăgește
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
legile ș. a. Noi avem cu totul alt punct de vedere. Partidul roșu formează la noi sămânța otrăvită pentru toate acele înnoituri costisitoare, care au sărăcit poporul românesc, a dat preponderanță elementelor străine din orașe, l-a slăbit și l-a îngenuncheat, încît astăzi trebuie să se plece la vânturile de dinafară. Dacă n-ar fi existat niciodată acești făr-minte cari și-au făcut educația prin cafenelele Parizului și pretind astăzi a fi stele pe cerul țării, creîndu-și posturi, diurne ș. a., țara
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
meu nu se gândi s-o gonească pe mama nici după ce anii trecând ea nu-i dărui copii. Mama nu se neliniști și nici nu se duse la doctor, ci la biserică. Femeie tânără, stătea printre babe și lungă vreme îngenuncheată în fața icoanei Maicii Domnului, cu gândul îndreptat spre ea, cea preacurată care, fecioară fiind, născuse prin sfântul duh . Sfânt sau nu, avusese cu el un copil, putea deci s-o roage, și e de închipuit ce se întîmplă cu mama
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unei scântei divine; el nici măcar nu guvernează, predă puterea primită de la popor înapoi poporului și singura lui veghe e să nu apară cineva cu apetituri de a se folosi de libertatea pe care el le-a redăruit-o și de a îngenunchea pe alții. Pe aceia într-adevăr îi stârpește fără cruțare. Tiranii moderni, de care vorbești tu, nu au în ei această scânteie divină. Dacă e să continuăm analogia și să ne întrebăm în ce consta totuși puterea lor eu ași
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am căzut amândoi în ticăloșie, ca vecinul părinților mei, Acojocăriței; și îți spun acum că dacă n-ași fi fost arestat chiar atunci, ne-am fi iubit și noi în noaptea aceea exact ca acela!). Tu, dimpotrivă, deși apoi am îngenuncheat lângă tine, ai continuat să simți acele nenorocite de cuvinte drept o continuare a violenței fizice, ai căzut și tu în genunchi, și deși îți evocasem trecutul nostru și speranța mea într-o întoarcere la acel trecut, care nici nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pare caraghios, faptul că a violat o curvă?! Mie, dimpotrivă, mi se pare tragic!" " Nu! izbucni ea din nou. Glasul tău! Poți să mai spui o dată?" Mă arătai mâhnit. "Eu îți vorbesc serios și tu rîzi!" Sări din pat și îngenunche lângă fotoliul meu, uitîndu-se în sus la mine cu o gravitate cercetătoare și pasionată: "Ton humour est merveilleusement irresistible, îmi șopti. Seamănă cu al tatei! Câți ani ai?" "Cîți am? Patruzeci?!" o întrebai tot pe ea. "Imposibil. Când erai asistent
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de la orășenesc ar fi inventat formule și mai rele decât "năpîrcă chiaburească"." Sînt convinsă, dar eram prevenită, răspunse ea cu o siguranță de sine supusă totuși îndoielii. Auzisem deja, mă puteau face depravată, curvă, element descompus, îmi puteau cere să îngenunchez, să mă târăsc... Nu mă puteau însă face decât să leșin și nu pot spune că ași fi fost atât de tare încît să rezist să nu fiu împinsă până la marginea disperării... și că n-ași fi zăcut după aia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Locotenentul ieși pentru a-i întâlni pe Burke și Bishop, pe când Dietrich se îndepărta în sens opus. Prin ușa rămasă deschisă, Ripley îi văzu pe cei trei bărbați strânși în jurul ordinatorului central al coloniei, pe care Hudson îl reactivase, apoi îngenunche lângă fetiță. Îi dădu la o parte o meșă încâlcită care-i cădea pe ochi. Femeia ar fi putut să coafeze o statuie, judecând după reacțiile ei. Zâmbind mereu, îi întinse ceașca aburindă. ― Ține, gustă. Dacă nu ți-e foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și destinsă în ciuda demonilor care o bântuiau în perioadele de veghe, cât și în cele de somn. Și femeia se gândi: fericiți copiii, care pot să doarmă în pace, în orice împrejurări. Cu băgare de seamă puse pușca pe pat, îngenunche și se vârî sub pat. Fără s-o trezească pe Newt, o luă în brațe. Fetița tresări și se cuibări la pieptul ei, căutând din instinct căldura reconfortabilă a adultului. Un gest primitiv. Ripley se răsuci pe o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
eu cu tine și că toți monștrii de pe Acheron nu erau pe urmele tale. Se duse la Gorman și schimbă vibratorul ei cu aruncătorul de flăcări al ofițerului până să apuce acesta să se împotrivească. O ciufuli pe fetiță și îngenunche la gura conductei. Va trebui să înfrunte tenebrele. Dar le va considera niște vechi prietene fiindcă nu o speriau atât de mult ca creaturile acelea. Se uită la Newt peste umăr. ― Cheamă-i pe ceilalați și rămâi în spatele meu. Copila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]