10,200 matches
-
spre durerea și nefericirea mea, într-un miros pestilențial de alge, stând pe vine pe o felie de pământ nu mai mare decât o bucată de pâine și abia văzând printre lacrimi cum apa, acum calmă și liniștită, pleoscăind vesel, înghite absolut totul. Toți ajung la curtea lui Aquarelin odată și odată, asta e, nu ai ce să faci, sunt din ce în ce mai conștient de gândul ăsta. Acum întorc covorul cu botul în sus, strunindu-l cu maneta de direcție, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pasta condensată și magma lichidă care pare să fi ajuns trupul apei verzi și negre în același timp se apropie amețitor. Este infinită și nu poți să nu-ți dai seama, în ultimele secunde, că ea a devenit totul, a înghițit chiar și cerul, atât de cumplită este. Inutil să mai spun că valurile sunt atât de mari, încât noi, eu, prințul Luca și covorul, suntem exact ca un grăunte de nisip căzând în deșert, ca o picătură supărată pe insignifianța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
undeva din el niște picioare, special pentru această sinistră ocazie, este oricum mult prea puțin pentru a ne salva de la vederea feței morții, dar suficientă pentru a-mi smulge un zâmbet. Apa este aproape. Mult prea aproape. Și deodată ne înghite, plesnindu-ne și plesnind groaznic. Nicicând n-am crezut că mă voi lovi de ceva atât de dur și de rău cum este pelicula asta groasă de metal lichid. Nicicând n-am crezut că eu voi muri. Viața, așa cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ochii mai rămăseseră, înaintând întunecați asemeni unor planete verzi colosale, de un verde pal, evanescent, cu excepția interiorului, stingându-se ușor în așteptarea morții termice. Bolborosea vorbe înspăimântătoare, vrăji sinistre ce o făcură pe biata copilă să capete strălucirea morții pe măsură ce înghițea culoarul, neîndrăznind să mai întoarcă nicicum capul spre domnul director, a cărui fantomă se detașa din ce în ce mai puțin clar pe fondul negru de fum și inimaginabil al unei catedrale înalte de zeci de mii de metri. Pașii căpătară rezonanța Suspendării, înecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de azi și cum de a putut s-o facă atât de repede? Atât de mult să fi dormit? Atât de adânc să-mi fost somnul, încât să nu-mi fi dat seama de netrebnicia lui șireată, cu care a înghițit miliardele de clipe scurse?... În timp ce eu mă chinui inutil cu astfel de întrebări, lumina pe care am întrezărit-o izbucnind în negura cosmică de-afară pare să crească în intensitate pe minut ce trece, nu-mi explic cum, inundând avanpostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
atunci, acesta i-a cerut să spună rugăciunea, în timp ce douăzeci și cinci de perechi de ochi atenți îl priveau pe nou-venit, dornici să descopere în el acel ceva de care să poată râde. De obicei, noi, toți ceilalți, spuneam rugăciunea monoton și înghițind vorbele. Tot ce ni se pretindea era să ne ridicăm în picioare și să rămânem așa cam vreo jumătate de minut, după care ne așezam în bănci cu mare zgomot de pupitre trântite. Iag a început să spună rugăciunea clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
indisciplinați. Dinspre partea elevilor mai buni, se învecina cu noi Eisenberg, dinspre leneși - Takadjiev. Eisenberg sau „Mutul“ era un evreu foarte rușinos, modest și harnic. Avea un obicei straniu: înainte de a spune ceva sau de a răspunde la o întrebare, înghițea un nod de salivă pe care-l trimitea la vale înclinându-și capul și îngăimând „sssăăă“. Toți găseau de cuviință că trebuie să-și bată joc de abstinența lui sexuală (deși adevărul privind această abstinență nu putea fi verificat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ca întotdeauna și clătinând toată încăperea cu silueta lui oblică, ieșea la lecție Stein. La aceeași întrebare care i se pusese lui Eisenberg, Stein se pornea să turuie cu măiestrie. Nu mai aveam de-a face cu Eisenberg care-și înghițea saliva și-și începea frazele frumoase cu „mmt“. Într-un sens, ceea ce ne oferea Stein era excelent. Se pornea ca un motor cu mai mulți cai-putere. Arunca scântei din neologisme, fără să-și încetinească ritmul vorbirii, pe care o întărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ei de culoarea piersicii pentru a atrage clientela. Dacă se-ntâmplă ca cineva să se așeze pe o bancă goală și plină de praf, atunci o face doar ca să-și tragă sufletul din cauza unei poveri prea mari sau pentru a înghiți nu știu ce acid dintr-o sticluță de farmacie ca apoi să se chircească și să cadă pe spate privind pentru ultima oară cerul umed al Moscovei. Era toiul verii, examenele de absolvire se terminaseră de mult, dar îmi venea tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tragă zgomotos aer pe nas, apoi se ridică și se apropie cu gura larg deschisă de fereastră, după care, sprijinit de pervaz și cu spinarea în spasme, începu să vomite. Îmi venea și mie să vomit, motiv pentru care tot înghițeam, dar după fiecare înghițitură îmi simțeam gura din nou plină de salivă. Kitty stătea, acoperindu-și rușinată fața cu mâinile, în timp ce ochiul ei negru mă privea vesel printre degete. Nelly îl privea pe Iag cu colțurile gurii lăsate în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Periuța s-a apropiat de cealaltă nară și eu am tras iar pe nas. Prinzând curaj, de data aceasta am prizat mult mai tare. Dar se vede că am exagerat, căci am simțit cum praful se lovește de cerul gurii. Înghițind din reflex, am realizat că o amărală grețoasă și intensă îmi umple gura de salivă. Observând că Nelly mă privește plină de interes, m-am străduit să nu mă strâmb. Ochii ei de un albastru murdar erau acum negri, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu asprime. - Dar trebuie să-mi suflu nasul! insistai eu. - Ce tot spui? replică el, ridicându-și capul și ducându-și pumnul la frunte. Care-i prostul care să-și sufle nasul după ce a prizat? Unde s-a mai auzit? Înghite. Asta-i cocaină, nu un leac pentru guturai. În acest timp Zander se așeză pe brațul unui scaun, ținând o periuță în mână. A stat așa un timp în tăcere, cu capul bâțâindu-i-se, apoi, venindu-i parcă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Mă întind, vreau s-o fac repede, dar mâna înaintează încet-încet și parcă speriată spre pahar. Limba și cerul gurii sunt atât de aspre și de uscate, încât apa nu le poate umezi, ci doar le răcorește. În momentul când înghit, simt că și apa îmi face silă, dar o beau ca pe un medicament. - Cel mai bun lucru ar fi o cafea neagră, dar nu avem. Fumează, și asta face bine. Încep să fumez. De fiecare dată când duc țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
răgușit și îndelung. Când se oprește și tușește, ochii lui privesc zăpada cu o privire care parcă descoperă în ea ceva îngrozitor. De fiecare dată scuipă ceva verde, iar eu simt un spasm în gât și mi se pare că înghit ceea ce el scuipă. Nu mi-a trecut prin cap niciodată că un om, că în general oamenii îmi pot trezi sila nemăsurată pe care o simt în dimineața aceasta. La colț, vântul flutură un afiș de teatru lipit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dezordine și domnea atmosfera de părăsire și de tristețe specifică plecărilor. Pe masă se aflau niște farfurii murdare, resturi de la cină și bucăți de pâine. Am rupt o bucată de pâine, dar, imediat ce-am simțit-o în gură, am înghițit-o pe nemestecate cu senzația unui gol neștiut și a unei iritante ușurințe în pomeți. Aflând pentru prima dată ce înseamnă foamea după cocaină, am început să mănânc lacom, rupând cu mâinile carnea grasă, în timp ce gâtul tremura ca de friguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
unui gol neștiut și a unei iritante ușurințe în pomeți. Aflând pentru prima dată ce înseamnă foamea după cocaină, am început să mănânc lacom, rupând cu mâinile carnea grasă, în timp ce gâtul tremura ca de friguri; după ce-mi umpleam gura, înghițeam totul, fără să mestec, apoi iar o umpleam, mârâind și fiind în același timp stăpânit de dorința de a râde nervos de propriul mârâit. Când, după ce am terminat de mâncat, au început să mi lipească pleoapele, m-am târât spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în mână. Vrând să pună paleta pe farfurie sau, poate, să se mai servească, mama se întoarce, dar vede că platoul a dispărut și începe să mănânce direct cu paleta. Sub ochii mei, se petrece o schimbare urâtă cu ea. Înghite lacom, repede, înecându-se. Ochii îi fug straniu, în toate părțile, bărbia ei de femeie bătrână se ridică și coboară rapid, în timp ce ridurile de pe frunte i se umplu de transpirație. Nu mai este ea, cea de totdeauna; pare lacomă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aruncată de lanternă nu mai răzbătea atât de departe ca mai devreme. Tunelul îngust în care privea era mai scurt, nu mai avea acum decât câțiva metri în față. Și totuși, lumina nu-i arăta capătul, părea că întunecimea o înghite după câțiva pași. Ceea ce îl înspăimânta însă era faptul că i se părea că zidul de întuneric se apropie de el. Acum, dacă întindea mâna, ar fi putut să-l atingă. Se scutură cu putere și sări de pe ladă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vasilică, dar de ce n-aș putea să-mi duc la capăt investigația? N-ai înțeles nimic, mormăi Cristian. Uite de ce, adăugă el apoi cu voce tare, să presupunem că ipoteza ta sună cam așa: pământul s-a deschis și a înghițit bicicleta, aceasta căzând acolo și fiind mistuită de flăcările iadului? Ia să vedem! Cum e ipoteza aceasta? E credibilă? Da, s-au mai văzut asemenea situații în care s-au format crăpături în scoarță. E posibilă? Puțin probabilă la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe acolo, iar pe la chindie, după ce priponesc caii, se întorc aici ca să doarmă peste noapte. Așa! dădu Toma aprobator din cap. No, iaca, păcatele mele! Alaltăieri seară, unul dintre ei nu s-a mai întors! rosti bătrânul cu glas tremurat. Înghiți un nod din gât și continuă: Când i-am luat la descusut, ceilalți plozi ne-au povestit că au plecat împreună de la căruțe. Pe drum, s-au luat la întrecere care ajunge primul. S-au fugărit ei unul pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fost decupat. Așa spune legenda că s-a format lacul, apele râului au fost stăvilite de vârful muntelui cu aur al lui Negru. Vestitele băi de aur ale uriașului s-au prăvălit odată cu muntele peste trupul său și au fost înghițite de adâncuri. Nimeni nu a mai putut să le găsească, iar cei trei care l-au ucis pe Negru au fugit în lume, pentru că nu erau în stare să adune destul aur ca să-și plătească datoria către boieroaică. Foarte frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
privea încremenit în întu nericul aleii. În spatele lor, ceața se ridica ca un zid. Părea că înain tează destul de repede spre ei și amenința să-i cuprindă. Felinarele pe lângă trecuseră mai devreme nu se mai vedeau de loc. Negura le înghițise și acum de acolo nu mai răzbătea nici o geană de lumină. În afară de peretele compact de ceață, în spate nu se vedea nimic. Doar clănțănitul metalic părea tot mai aproape. Ileana se apropie și îl scutură de braț: Vino! îl trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adevărat. Nu cred nici o iotă, declară Cristi după un moment de tăcere. Nu poate fi nimic adevărat. S-au mai petrecut accidente, încercă Ileana să-i explice. Câțiva dintre tinerii ce s-au aventurat să înoate în larg au fost înghițiți de ape, s-au scufundat și niște bărci prinse de vârtejuri, însă totul s-a petrecut la lumina zilei și nimeni nu dădea crezare vorbelor din bătrâni. Oamenii sunt înghițiți de ape peste tot, nu numai aici. Acum însă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce s-au aventurat să înoate în larg au fost înghițiți de ape, s-au scufundat și niște bărci prinse de vârtejuri, însă totul s-a petrecut la lumina zilei și nimeni nu dădea crezare vorbelor din bătrâni. Oamenii sunt înghițiți de ape peste tot, nu numai aici. Acum însă mi-am schimbat părerea. Tot nu pot să cred! Ileana ridică din umeri: Treaba ta, doar ai fost cu mine acolo și ai văzut cu ochii tăi. În definitiv, ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
problemele poliției. Îi părea rău că cedase insis tențelor ei. Abia acum Pop ar fi avut motiv să se supere. Doar îl rugase să nu mai vorbească cu nimeni. Ei, îl trase ea de mânecă, ce ai pățit, ți-ai înghițit limba? Eu cred că este posibil să nu fie vorba de dispariții ci de ceva mult mai grav. La ce te gândești? Cred că avem de a face cu omoruri. Doamne ferește! Ești sigur? Cum aș putea să fiu sigur? Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]