8,755 matches
-
miere,/ din ele cândva a nins/ cu șoapte.// Cele două căni/ au fost îngropate de vii -/ mai au și acum răni/ și cioburi lângă ele,/ ca niște copii.// Ultimii arheologi continuă să sape -/ dar cănile din nou vor să le-ngroape/ pân' la sfârșitul lumii,/ aproape - departe. („Arheologie”) Sau pentru că „Prietenia este, în primul rând, pacea reciprocă și zborul spiritului pe deasupra amănuntelor vulgare.” (Antoine de Saint-Exupery) „Nu rupe firul unei prietenii, căci, chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne.” (Octavian Paler
VISURI CU ZĂPEZI ŞI FLUTURI- CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351382_a_352711]
-
stomac hrănit științific o pneumă înnobilată oricând de ozon un ficat ușor și rinichi fără dializă. Vouă, necititorilor, dar și foiletatorilor mei surâzânzi cu adâncă mâhnire vă spun: nu veți afla niciodată că fiecare din noi are măcar un zeu îngropat în spatele casei și că semnele morților pun în ordine răsărituri și de ce am trăit aproape un secol spânzurați de mustățile lui Dali. Nu veți avea viziunea zorilor începându-și rugile sacrosante nu veți vedea Caleașca de fulgere ca o nălucă
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
au exploatat slăbiciunile, instinctele, egoismul, mârșăviile de caracter, subumanitatea etică. Noi îl stimulăm să investească spirit cu generozitate socială, în viitorul urmașilor lui. Ceilalți l-au speriat de moarte, noi îl tentăm cu lumina spiritului salvator; ei vor să-l îngroape pe om, noi îl conducem spre stele. Am conceput Deoumanismul că pe un domeniu de spiritualizare-respiritualizare, în care valoarea omului este reper cardinal de inspirație și aspirație. După opinia noastră, omul este unica făptura dintre creațiile Domnului, care, conștientizând ascendența
SACRUL, PROFANUL ŞI UMANUL, DIN PERSPECTIVA DEOUMANISTĂ de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351391_a_352720]
-
tale, meștere Patapievici, s-o lași mai moale, că tot răul e spre bine! Noroc că te-ai întâlnit cu doar un om dintre români, domnule, fiindcă, dacă aveai ghinionul să te vezi cu mai mulți în același timp, te îngropau în flegme! Pentru că românii au memorie, ilustrissime! Ce crezi domnia-ta, că a uitat ce ai scris despre el, cu câțiva ani în urmă, cu disprețul visceral al unui veritabil elitist?: „Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă
ELITELE CU PAPION VERSUS „POPOR PATIBULAR” de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351388_a_352717]
-
autorul Zburătorului, cel ce fusese persecutat de eterie și obligat în cele din urmă, ca și Bălcescu, să plece în exil. Refuzând să se mai întoarcă preferă, după portretul pe care îl face Călinescu, ca oasele sale să-i fie îngropate în Asia. Revenit totuși în cele din urmă în țară, îmbrăcat într-o superbă mantie albă, văzându-și idealurile spulberate, proferă pe un ton ultimativ (marcă înregistrată a la Corneliu Vadim Tudor), un adevărat blestem al Sionului. „Să nu se
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
-ți de la mine. Ruine au rămas casele de unde a ieșit constituția de la 1848. Duceți-vă de luați și pietrele de acolo și veniți de mă lapidați dimpreună cu copii mei, ce n-avem unde ne pune capul; veniți de mă îngropați de viu ... ” Dar să revenim la Boborul nostru în care autorul surprinde aspectele unei epoci pline de zguduiri (ca să șutim un termen persiflant din arsenalul contracandidatului Cațavencu, cel ce umbla numai cu machiaverlâcuri) și răsturnări valorice, venite din partea contemporanilor săi
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
ce fac, frate, de nu mai vin...!? -Ajung ei, nu le duce grija... - Și zi-i așa, pe lângă televizor...Frumos ne șade... - Și cu nasu-n computer... -completă Rodica. - Păi spune-așa...Văd că și la voi ca și la noi...Îngropați în hârtii...Astea ne mănâncă sufletul...Vai și-amar de capul nostru! O să ne înghită de vii... - Că bine zici...Și eu care nu am suferit cifrele, am fost certată din scutece cu matematica, am parte tot de ea...- se
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
forehead. Our little home is desolate În blue decay. [15] TEAMĂ Voi nu știți de ce mi-e frig trebuie să fiți pe-aproape Veacul trece, vine veacul Voi nu știți de ce mi-e teamă de acest război dement Care ma îngroapă-n clipe mă strivește în ciment Trebuie să fiți pe-aproape arde limba grea de-otrăvi nu cad ploile curate... și nici merele pe tăvi Trebuie să fiți pe-aproape rogu-vă să-mi amintiți când din grabă trenul galben
POEME BILINGVE (II) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350779_a_352108]
-
ei fuseseră găsite în castelul de la Mayerling și duse imediat împăratului Franz Iosef. Acesta le trimite părinților fetei, cu ordinul expres de a-i fi înapoiate în decurs de o oră. În epistola către mama sa, Maria cerea să fie îngropată alături de Rudolf, în cimitirul din Alland, ultimă dorință ce nu i-a fost îndeplinită. Cu o dispensă specială din partea Vaticanului - având în vedere că era vorba de sinucidere - dispensă în care se spunea că Rudolf suferise un dezechilibru mintal, arhiducele
PUNCTUL TERMINUS AL UNEI CUTREMURĂTOARE POVEŞTI DE IUBIRE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 107 din 17 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350802_a_352131]
-
psihologice, unde se împletesc procedee artistice care creează un univers captivant de inteligenta emoțională. Este povestea dramatică a unei fetițe care în urma accidentului părinților moștenește o avere și devine astfel ținta minții diabolice a surorii vitrege, care încearcă să o îngroape de vie, nu reușește s-o ucidă, cade în comă și rămâne așa cca 10 ani, iese din comă și suferă de amnezie până într-o noapte când întâlnind un domn evreu, acesta reușește să-i declanșeze brusc fluxul emoțional
DESPRE POEZIA CONTEMPORANA INTR-UN DIALOG CU POETA SANDA PANAIT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 120 din 30 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350821_a_352150]
-
-mă gol, Matură zările, Fluiera marile, Nu te-am chemat Să îmi cânți, Ecou. De El te-a trimis Liniștea să-mi tulburi, Visele să-mi bântui, Zâmbetul să-mi spulberi, Spune-i să mă uite, Spune-i să ma-ngroape -n dimineți uitate, Spune-i că nu-mi pasă Că dorul l-apasa, Ca sufletu-i plânge, Ca lacrima-i curge, Că timpul se scurge, Și viața îl frânge. Și dacă tot nu vrei să pleci, Mă bântui, Tu, Gandule
TU, GANDULE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350876_a_352205]
-
dat indienilor la schimb pentru blănuri,bucăți de fierpentru a lepuneîn vârful ciomegelorlorîn loc de piatră. Aceste scule erau folosite și pentru vânat.Indienii ornau aceste ciomege decorative și le puneau pene de păsări. Când făceau pace cu inamicul ei îngropau „Tomahawk-urile”,iar când porneau la război,le dezgropau.Întrebând un funcționarde la fabrica de hârtie- care spunea că bunicii lui veniseră din Cehoslovacia- despre sălbăticiunile ce trăiesc prin aceste părți,mi-a relatatcă sunt urși negrii,lupi,coioți,cerbi
O VIZITĂ LA CHICAGO de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350815_a_352144]
-
la ochi acționează de parcă universul s-a născut și dispare odată cu ei. Câtă zbatere întoarsă într-un pumn de ani, ca apoi să respiri stupid pe gură ultimul mare nimic din tot ce ai zvârcolit zadarnic. Sunt atâtea suflete adormite, îngropate în ignoranță încât îți dai seama că deja nu mai fac parte din nimic, oglindindu-se numai în dreptatea lor și în urmele pumnilor dați în piept de prea multă trufie. Peste o vreme nimeni nu dă nici măcar un bob
ÎNTRE TIMP de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350878_a_352207]
-
roșu și verde jucau rol extrem, Când lumi se zbăteau între bombe ce gem O zi minunată de soare-a venit, O zi dintr-un mai în petale-nvelit, S-au stins focuri grele și aprige uri, Popoare-nvățat-au să îngroape securi, Pe blânda planetă, bătrân continent Si-a-ntins pacea caldă. dorită fervent. Zilei Europei Soarele primăverii strălucea mai tare, Inalții bărbați plănuiau pacea între popoare. Nu era un vis de neîmplinit, Zenitul nu mai părea nesfârșit Mocnitele pricini de
POEZII PATRIOTICE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350910_a_352239]
-
stătea la fereastră Și privea mirajul țărmului discret Peste care toamna roșu-violet, Parfuma cu brumă Dunărea albastră Am rămas pe gânduri măcinând tăceri Când mijeau în jururi flori de chihlimbar Și treceau prin aer oamenii de var În poieni abstracte îngropând averi, Timp în care două lacrimi de mărgean Curg pe-brazul doamnei brune de la geam Referință Bibliografică: Doamna brună / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 355, Anul I, 21 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate
DOAMNA BRUNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350946_a_352275]
-
predominantă în volumul acesta aniversar este cea a morții și a învierii care se regăsește aproape în fiecare poem. Este ipostaziată liric în chip inedit, până și “Moartea morții”: “Mi-a murit umbra / și nu e nimeni / să mi-o-ngroape, / mi-a murit ploaia / și niciun nor / nu vrea să-i fie / vad de ape; / până și moartea mi-a murit, / e zare altui răsărit. / Toplița, 18 iulie 2010”. Un cântec ludic cuprins de un adânc fior metafizic este “ Până la
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
Insulele Hokkaido și Okinawa sunt locuri tulburătoare. Contactul cu această lume, senină și neatinsă de stresul lumii occidentale, mi-a schimbat viziunea asupra vieții. Am rămas uimită, privind și simțind armonia inefabilă între oameni și natură. Originile civilizației japoneze sunt îngropate în legendă. Referință Bibliografică: JAPONIA-MISTER ȘI FASCINAȚIE(Jurnal de călătorie) / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 719, Anul II, 19 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
JAPONIA-MISTER ŞI FASCINAŢIE(JURNAL DE CĂLĂTORIE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351548_a_352877]
-
Becali, și nici în dosul stanii, ca să nu-I mai audă câinii - care lătra la Lună după Caravană care nu mai vine să ne-o ia odată pe Minunată doamna a lunii arginti, pe numele ei adevărat Diana-Luna-Hecate, - i-au îngropat pe toți ciobănii într-un singur Sat planetar cu Scut antiatomic, care va ploua în curând cu “foc stelar” și cu “morți electrici” ... Supărat pe Focul negru de mânie care vine acum din cer, Obama răspunde că nu e adevărat
AMINTIRI DIN SATUL PLANETAR CU SCUT ANTIATOMC SI ALTI MORTI ELECTRICI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351497_a_352826]
-
vorbă cu el și să-l rog frumos să mă ia și pe mine în coarnele lui ancestrale, genealogice și imperiale... și să mă ducă unde o vrea el... la margini de ape sau la margini de pădure, să mă îngroape, sub zăpadă argintie la rădăcina unui copac secular. Și dacă bătrânul Cerb Atlant nu va veni la Întâlnirea dintre Pământuri, în pădurea verde de cristal și plasmă albastră, plângându-se că e prea frig în Satul planetar și nu mai
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
stătea la fereastră Și privea mirajul țărmului discret Peste care toamna roșu-violet, Parfuma cu brumă Dunărea albastră Am rămas pe gânduri măcinând tăceri Când mijeau în jururi flori de chihlimbar Și treceau prin aer oamenii de var În poieni abstracte îngropând averi, Timp în care două lacrimi de mărgean Curg pe-brazul doamnei brune de la geam Referință Bibliografică: Doamna brună / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 702, Anul II, 02 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate
DOAMNA BRUNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351637_a_352966]
-
rămâi cu bine! Dimineața se apropie, vine! Nu uita ce ți-am spus Domn de Dumnezeu uns, Unde vei vedea lângă Olt o stâncă Și unde apa e mai adâncă Temelia mănăstirii să fie săpată, Acolo voi fi și eu îngropată. Dispare cu totul în penumbra cortului. ). Scena 2. ( Mircea cel Bătrân se trezește buimăcit de somn. Se ridică pe jumătate în patul domnesc și strigă la străjeri.). MIRCEA CEL BĂTRÂN Arest! Străjeri ! A fost cineva pe aici? A fost vreo
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
De Mircea mare conducător. Eu plec! Rămâi cu bine! Nu uita ce v-am spus Domn de Dumnezeu uns. Unde vei vedea lângă Olt o stâncă Și apa limpede, adâncă, Temelia monăstirii să fie săpată. Acolo voi fi și eu îngropată! MIRCEA CEL BĂTRÂN ( Către meșterul Niculai. Am să-ți vorbesc meștere Niculai ( Meșterul se apropie de Domnitor. ). Așa cum mi-a spus Mihai Pe Cozia o iubește și nu pot Să-l las cu ea, așa socot. În vis mi s-
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
de refugiați politici din Turcia, unde a prestat, pentru a supraviețui, lucrări necalificate în construcții. A ținut legătură cu Institutele culturale franceze, care i-au facilitat accesul la cărți și întâlniri cu personalități ale timpului. Înainte de a părăsi țara, a îngropat o parte dintre manuscrisele sale, într-o cutie de metal, în via părinților săi, lângă un piersic, recuperându-le patru ani mai tarziu, după Revoluția din 1989, când s-a întors pentru prima dată în țara natală. Alte manuscrise, pe
FLORENTIN SMARANDACHE de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/351592_a_352921]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > NUNTIREA VIEȚII MELE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 703 din 03 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Mi-s visele de-o vreme, de groază sfârtecate Și le îngroapă iarna pe sub zăpezi și lut Nu cer decât un mugur de viață și ce poate Să se sfârșească astăzi când nici nu a-nceput? N-am brațe și mă doare cum sevele îmi seacă Izvoarele din mine se-ascund de
NUNTIREA VIEŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351655_a_352984]
-
a dorit ca această piesă să fie cântată la înmormântarea lui. A murit în 1943, în Beverly Hills, California, înainte de a împlini 70 de ani. Un cor a cântat Privegherea de toată noaptea la înmormântarea lui. A vrut să fie îngropat în Elveția, dar condițiile din cel de al doilea război mondial au făcut ca această cerere să nu poată fi îndeplinită și a fost înmormântat la New York. Nu pot încheia fără a-i creiona sumar și pe ceilalți compozitori ai
CORUL „TENEBRAE” (TENEBRAE CHOIR) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351640_a_352969]