4,199 matches
-
în când, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. Îl îndemnam în gând să deschidă gura. „Dar să nu o dai pe morala cu familia, mama, tata și nevasta care nu mai doarme de grija mea că, zău, te înjur“, l-am avertizat. A vorbit în cele din urmă: „Știți, io l-am ascultat pă tov. profesor. A fost în vară la noi, la Ufegheghetebe, pă Ianculi. Și cu tov... nea... Ăla cum de-i zice, că-i mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sapă gropi sau face cofraje, descarcă betoniera sau tencuiește, întinde fierul-beton sau sudează armături, mătură frunzele sau încarcă molozul în camioane, se simte în plină natură. Mioriticul din el gâlgâie revărsat și libertatea zburdă deplină. Poate cânta. Poate urla. Poate înjura. Îi poate povesti biografia colegului de lopată din celălalt capăt al șantierului. Poate fluiera după femei. Poate alerga câinii. Poate să aducă un casetofon și să-l asculte pe cel mai în vogă manelist urlându-și suferințele după beția cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de câștigat nu aveam de unde. Râdea și mă privea ca pe o ciudățenie. A chemat-o și pe fetișcana aceea și i-a spus, vesel nevoie mare: „Junele gazetar primește la bursă doi poli de la tac-su“. Nu l-am înjurat. Am bâiguit ceva și am plecat. După aproape 30 de ani, am intrat iarăși în acel bloc, împins de nu știu ce demon al amintirii. Stătusem pe o bancă, îmi băusem obișnuita sticluță de votcă și mă lovise dintr-odată curiozitatea: unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
suferința unei lumi despre care nu-mi vorbise nimeni, nu o întâlnisem în nici o carte. O lume care nu existase până atunci pentru mine și care, descoperind-o, nu știam dacă să o cred, să o compătimesc sau să o înjur, cum făceam adeseori când nu înțelegeam ceva sau mi se părea că-i fals. Era lumea foștilor, a scăpătaților, a deposedaților de averi, mulți dintre ei cu stagii prin pușcării, părăsiți de familii, dați afară de prin casele lor. O galerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tot drumul vieții. Așa am trăit, crezând că ticăloșia este trecătoare, oricât de odioasă ar fi. Crezând celui slab și ajutându-l cât m-am priceput sau am putut. Mi-a dat Dumnezeu ispite felurite. Am mințit, am furat, am înjurat, am blestemat, am înșelat prietenul, i-am luat nevasta celui care a avut încredere în mine, am făcut pe alții să mintă, m-am îndoit de părinții mei, mi-am oropsit fratele și multe, multe alte ispite m-au încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
practică, de civilizație și de o anume educație - cât, mai ales, din păcătoasa noastră mentalitate că „merge și așa“. Ne facem că nu observăm mizeria în care suntem siliți să săvârșim cele mai intime acte fiziologice, strâmbăm scârbiți din nas, înjurăm sau drăcuim, blestemăm îngrijitorul că nu-și face datoria și, împinși de nevoie, ne ușurăm în împuțeală. Nu este un secret pentru nimeni că ne ducem viața într-o cloacă. Imaginea reală a mentalității românești, a gradului de civilizație o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dezvoltate și, mai apoi, al tranzitoriei curvăsăreli, ajuns în cele din urmă la Arhiva Cinematografiei. N-avea de ce să-mi fie rușine de mizeria aceasta, din moment ce mi-o înduram, lună de lună, an de an, ca și cum atinsesem pragul împlinirilor ultime. Înjuram doar din greu când îmi luam plicul cu banii cu care mă prețăluiau, bani dați în dispreț, ca și cum ar fi vrut să-mi arate, la lună, că doar atât însemn: un pumn de firfirici, aruncați ca unui pomanagiu de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
urlat doar la Vichi: — Nenorocito! Îți dai seama în ce m-ai băgat?! Curvă afurisită, cu tot neamul tău! Te-ai prins ce mi-ai făcut?! Trombă a sărit și a dat să mă lovească. Țipa și el. — Ce-o înjuri, bă? Eram în apărare! Eram atacați. Erau cu bolșevicii. Trăgeau și ei. Ea n-are nici o vină! N-a știut. Nimeni n-a știut. Credeam că n-o să se afle, că războiul trece și cine-o să mai țină minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a curat, a pîine dulce. Era totuna dacă muncise toată ziulica la cîmp ori dacă purta aceleași boarfe o săptămînă Întreagă. Ea mirosea Întotdeauna a tot ce e mai bun pe lumea asta. Și să știi că era o necioplită. Înjura ca un birjar, dar mirosea ca prințesele din basme. Sau, cel puțin, așa mi se părea mie. Dar dumneata? Ce-ți amintești cel mai mult despre mama dumitale, Julián? Am șovăit o clipă, adunîndu-mi puțin cîte puțin cuvintele care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Farfuridi reprezintă o masă mai largă în epocă, el numai ca persoană e prost, nu și ca politician. Receptează exact evenimentele, are simț politic, se teme pentru „interesele partidului”, pe care le-a apărat împotriva lui Cațavencu („care ne-a înjurat și ne-a batjocorit de atâta vreme pe toate tonurile”). Temându-se pentru „interesele partidului” simte o combinație cu urmări mai adânci decât s-ar crede. Formând pereche cu Brânzovenescu, prin depeșa lor despre „tradare” pe care vor s-o
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
se adresează celui poreclit Bazdrângu. „Vasile, cine e, mă, Bazdrângu?“ „Nu știu, to’ar’șu pedagog!“ Ceilalți chițăie de râs. „Da’ să-ți faci pantofii cu pătura știi?“ Vlăjganul nu mai zice nimic. Stă cu bărbia În piept și-i Înjură din ochi pe colegii lui de cameră. „Atunci ia-l pe prietenul tău, Măndel, faceți rost de niște cârpe curate și În zece minute să fie lună În camera pedagogului. Hai, fuga!“ Lunganul pleacă bucuros că a scăpat cu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
doilea și se mai rățoiește puțin și pe acolo. Coboară apoi până la parter și numește doi care să măture prin fața căminului. Iarăși găsește câțiva care s-au Întins pe pat să mai doarmă și alții care se bat și se Înjură Încă de la prima oră a dimineții. „Ce aveți, mă, de Împărțit la ora-sta?“, zice Grințu În timp ce-i apucă de gulere și-i dă cap În cap. Își privește ceasul și spune ca pentru el: „Ia uite, nu-i nici șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cine e rezervată. Șef sală: Îl lasă pe Valerică și trece, cu pieptul puțin bombat, În fața lui Zale. — Da’ cine sunteți dumneavoastră? Zare: — Etee, nu vrei să-ți fac și un curricumul vitae? Șef sală: Ridică vocea. — Cee, mă și Înjuri? Valerică: — Șini te-o-njurat, bre? Omu’ aista vorbește pă latinește cu mata și mata ziși că te-o-njurat? Priviri fixate una Într-alta, de la numai zece centimetri distanță, a lui Zare și, respectiv, a șefului de sală. Mușu: — Noa, d’api că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ofițer și bătea pas de defilare prin curte. Când Îl apuca dracii lui era periculos că apuca te miri ce cu mâna, un baston, un topor, o coasă și te trezeai că vine să se lupte cu tine. Striga și Înjura, zicea „bifoimate“, dă unde o fi auzit și el d’alde astea și-ți dădea la cap imediat. Acuma, nu era problemă dacă era un om mare, că știai că-i nebun și te fereai, da’ mai erau copiii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și afară, unde șoferul ambulanței Îi simte și el și se trezește. Apare buimac În ușă și nu Înțelege de ce proprietarul cazanului toarnă apă rece cu furtunul pe boasca abia dată În fiert. Tudor Îl lovește când iese pe ușă Înjurând și șoferul Îl Întreabă jovial: — Ce-ai, bre, nea Tudore? Popescu iese și el. Un fel de lehamite i se citește pe față. Se Întoarce din ușă și-i face semn bătrânului că a venit omul cu caii. Peste mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de pe capul omului care vrea să moară În foncția de primar, ba! Într-o zi au adus un prizonier. În timp ce oamenii patrulei Îl Înconjurară pe general pentru a-i povesti peripețiile acțiunii lor, un ofițer se apropie de Neamț, Îl Înjură și chiar Îl amenință băgându-i pumnul sub nas. Câțiva dintre „voluntari“ văzură scena și-l puseră la punct pe ofițer; ei nu permiteau nimănui să se atingă de prizonierul lor. „E prizonierul nostru, au zis ei. Ce, dumneavoastră l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
este cel mai desăvârșit erou de Harlequin care poate exista În viața reală, oftă Courtney. Cred că o să-mi modelez eroul următorului meu roman după el. —După Philip? Era greu să-ți imaginezi un erou de Harlequin jeluindu-se și Înjurând din cauza cearșafurilor, dar cred că genul ăsta trebuia adus la zi pentru noul mileniu. —Bette! E Înalt, frumos și puternic. E și străin, pentru numele lui Dumnezeu, arătă ea, fluturând un exemplar din Dulce și sălbatică iubire și indicându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Neculai țârcovnicu’. ― Și splina porcului era cam groasă la coadă - a adăugat Todiriță... Au stat ziua următoare și încă o noapte, fără să se știe când vor pleca. Locotenentul trecea mereu spre Biroul de Mișcare al gării și se întorcea înjurând. Nimeni nu îndrăznea să-l întrebe ceva. Ninsoarea și vântul se potoliseră. Abia pe la chindie, în cea de a doua zi, locotenentul a trecut pe la fiecare vagon. Când a ajuns la vagonul patru, a ordonat: ― Sergent Dumitru Dinsus, peste zece
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vă uitați năravul în vagon. După plecarea locotenentului, a început foială ca în iarmaroc. Când, în sfârșit, fiecare și-a văzut bagajul pus în ordine, Dumitru a ordonat: ― Hai să coborâm, ca să nu-i dăm motive locotenentului să înceapă a înjura cum l-am auzit înainte de plecare. Întâi a coborât Dumitru și, așezându-se pe un loc potrivit, a strigat: ― Băieți, în coloană, câte patru, adunarea! În timp ce executau ordinul cu mișcări precipitate, împiedecându-se în valize sau desagi, unul a apreciat: ― Să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Patologia medicinii legale pentru începători”. Pe ușa lui se găsea un bilet: „Lucrez ziua începând cu 1/1. Fie ca Domnul să ne binecuvânteze această nouă epocă cu mai puține cazuri decât în prima jumătate a unui secol sângeros - N.L.” Înjurând în barbă, Danny scoase un carnețel și un pix, notând: „Doctore - ar fi trebuit să știu că îți vei lua liber în noaptea cea mai plină a anului. E un caz 187 interesant de partea Comitatului - mascul, mutilat sexual. Material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fost. Rupi fotografiile și fututele alea de negative și nu-i spun lui Johnny Stomp că l-ai turnat. De acord? Sifakis scuipă o flegmă groasă de sânge și un „S-să te fut!” Buzz îl pocni peste genunchi. Grecul înjură în grecește. Buzz zise: — Voiam să vă dau, ție și lui Lucy, o șansă să vă împăcați, dar cred c-o sfătuiesc să-și găsească o locuință ca lumea. Nu vrei să-i ceri iertare? — S-s-săăă te fffffffff...! Buzz scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înfrunta cu cel din piele de bou, iar mușchii lui tari împingeau un bărbat slab de aproape patruzeci de ani. Brusc, Benavides se înmuie. Mal luă mâinile de pe el și își aduse aminte de o chichiță de la dosar: Sammy îi înjurase pe poponari în fața lui Lesnick. Era un punct slab pe care l-ar fi putut specula. Sammy Benavides alunecă lângă perete, urmărind duelul din priviri al lui Smith cu Lopez. Mal încercă să facă semne cu mâinile, dar nu reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care se zbate e că dracii lui Mika-Le fac parte din "arta prismatică" și trebuie o viziune specială ca să le descoperi calitatea. Băieții sunt 59 împărțiți în două tabere: unii, partizani ai lui Mika-Le, trag și ei beneficii și alții înjură pe Greg de "prismă". Mini râse, învinsă de verva lui Nory. - Eu, care cunoșteam parola, i-am făcut-o lui Bonifaciu, deși mi-e simpatic, cu ochii lui celești și peisagiile lui nobile. Dar când poți necăji un bărbat!. . . Elena
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Am spus și relele pentru că în universul copilăriei nu te întâlnești numai cu binele social - acceptat, cu optimumul moral, cu exemple pozitive. În grupul de copii și adolescenți, constituit aleator, am învățat să fumez țigări cu mătase de păpușoi, să înjur, să folosesc cuvinte și expresii vulgare, pentru a nu fi mai prejos de ceilalți băieți, să spun minciuni, pentru a ieși din încurcătură și chiar să iau, fără mustrări de conștiință, struguri, știuleți de păpușoi pentru copt sau pălării de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pereții casei sale parcă lucesc, iar febra îi face trupul să vibreze ca un ciocan care lovește o coardă metalică. Undeva în depărtare aude țipete, apoi zgomotul unui pat răsturnat. Aude vocea fiului său și a lui Anjali care se înjură reciproc. Întoarce capul, încercând să înțeleagă ce au să-și spună. Dar i se pare că vorbele lor vin de pe altă lume. Din baia sa de ceapă, Pandit Amar Nath Razdan își pledează recursul final. Pagină separată Gita coboară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]