13,210 matches
-
cu mine ne pregăteam să ieșim din nou în stradă, unchiul meu, pe atunci de 80 de ani, a scos dintr-un dulap vechiul drapel cu coroană, pe care îl ținuse ascuns vreme de 45 de ani, și l-a înmânat solemn tinerei generații. Unchiul meu nu era un monarhist fervent, era doar un domn în vârstă care nu renunțase, vreme de jumătate de secol, la speranța de a vedea sfârșitul dictaturii comuniste. E greu de negat faptul că, în Occident
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
încă nu lăsase locul verii, deși codrul era înfrunzit și lanurile erau verzi ca mătasea. Soarele ardea, era vremea cireșelor și doamna Ilinca își dorea să ajungă cât mai grabnic acasă la Mărgineni, dar porunca de la vodă le-a fost înmânată într-un răvaș semnat: Ioan Șerban Cantacuzino Basarab Voievod. Răvașul îi invita la București, unde, spunea vodă, îi așteaptă toți cei dragi ai lor. Mihai înțelese imediat că era vorba de un ordin și porunci vizitiilor să ia drumul Bucureștiului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiu: rodul învățăturii sfinției tale. Mirarea îl făcu pe înțeleptul Theodosie să-și ridice sprâncenele. — Acum doresc să citești sfinția ta scrisoarea către divan a ieromonahului Ștefan în pricina moșiilor lăsate de maica mare, doamna Ilinca, și vodă Constantin îi înmână mitropolitului documentul. — Nu mă prea ajută vederea, așa că mă rog măriei tale s-o citească. Brâncoveanu luă înapoi pergamentul și începu să citească. Pe măsură ce înainta în text, vocea creștea în intensitate: — „Fiind Șerban Vodă om mânios și silnic, pohtea să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
muntean: un ar-măsar negru pur sânge, strălucind de sănătate și de bogăția harna șamentului cu care era împodobit. Urcând treptele casei, i s-a pus pe umeri o blană de samur iar, imediat cum a trecut pragul, i s-a înmânat o casetă cu o mie de zloți de aur și bijuterii de argint. Au fost primiți în sala mare a conacului, unde era adunat un fel de divan din marii boieri veniți în suita domnească. Discuțiile erau purtate în limba
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
elegantului palat imperial, doi demnitari otomani i-au prezentat voievodului darul sultanului, un cal de rasă arăbească din grajdurile împărătești. Brâncoveanu a luat căpăstrul cu mâna lui, l-a ținut câteva clipe admirând freamătul nărilor armăsarului nervos, apoi l-a înmânat lui Ștefan, șoptindu-i: — Vezi dacă e însemnat cu semnul hergheliilor brâncovenești. — Nu e, șopti Ștefan. Exaporitul, fiind la mică distanță, cu ciudă se simți obligat să-i arate voievodului cât de onorat fusese: — Marele sultan Mustafa v-a făcut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că au marfă pentru voievod și pentru marele spătar Mihai. Paza de la poarta Vlah seraiului nu i-a lăsat să treacă, dar tânărul a scos de pe deget un inel de pecete făcut din argint și a cerut să-i fie înmânat marelui spătar. Peste câteva minute, Mihai s-a înfățișat cu inelul la vodă care a dat poruncă să fie primiți negustorii. Au intrat făcând temenele după obiceiul turcesc, dar au stat sprijiniți de perete până când au ieșit negustorii ce se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
caii și mă întorc să vă arăt. Când prințul dispăru pe ușă, Del Chiaro se apropie de stolnic și i spuse în șoaptă: — Azi cu puțin înainte de chindie excelența sa (și aci făcu un gest cu capul spre ușă) mi-a înmânat ca să pun la păstrare o scrisoare a sfinției sale mitropolitul Antim prin care cere măriei sale să i se considere retrasă demisia ce a înaintat-o cu câteva zile în urmă. Din scrisoare reiese că vodă l-a amenințat pe mitropolit cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
protocolul, scoase de la piept scrisoarea pecetluită și spuse răspicat: — Am poruncă să n-o dau decât măriei sale Constantin Voievod sau domniilor lor beizadelelor Constantin sau Ștefan. Căpitanul Totoescu, arătând spre prinț, spuse răspicat: — Domnia sa, beizadea Ștefan Brâncoveanul. Trimisul se plecă și înmână scrisoarea. Ștefan o cercetă atent, era pecetea patriarhului Ierusalimului și întrebă sec: — Cine ți-a dat-o? Când? — A venit de la Stambul cu un arbănaș. Mi-a dat-o aseară la poștă la Rusciuc. A fost mult până am trecut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
subțire, de ai fi zis că-i copil dacă de sub pieptar nu i s-ar fi ghicit rotunjimile trupului, cu mers nesimțit, plutind parcă, în târliceii din brocard auriu la fel pieptarului. Ținea capul aplecat în jos, doar după ce îi înmână doamnei Safta perinița minusculă cu acele cerute înfipte în ea, ridică spre Ștefan fața întrebătoare și ochii ei verzi cu luciri de piatră prețioasă îi cercetară pe ai lui. Nici o bătaie de gene, o clipă cât o veșnicie. Fata fu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
această lume și pe cealaltă, Ocrotitul lui Allah în cele Două Zări, Cârmuitorul globului de Pământ și Ape. Porunca stăpânului nostru se află înscrisă în acest firman, iar Mustafa Aga se uită de jur-împrejur să vadă cui se cuvine să înmâneze spre citire firmanul de mazilire. Era evident că nu se pregătise pentru aceasta. Trecu în revistă din priviri chipurile mai multor mari boieri și se opri asupra marelui logofăt Ștefan Cantacuzino. I se păru că în felul acesta respectă protocolul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
multor mari boieri și se opri asupra marelui logofăt Ștefan Cantacuzino. I se păru că în felul acesta respectă protocolul, pentru că marele logofăt era echivalentul în Țările Române al marelui vizir și acum devenise primul bărbat al țării. Când îi înmână sulul pecetluit, exprimând voința sultanului, Mustafa nu-și putu stăpâni un oftat. Îi părea rău că aveau crezare vorbele care începuseră din Fanar să stăpânească Istanbulul, cum că Vodă Constantin era vinovat de mânia Cantacuzinilor, pentru că îi dăduse la o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că bine ești cuvântat în vecii vecilor. Amin, spuse în românește vodă spre cei trei fii ai lui, pentru că între timp Radu se deșteptase, apoi împăturind foaia i-o înmână turcului, rugându-l să i-o dea spătarului Mihai Cantacuzinul în vederea expedierii. Mustafa Aga privi nedumerit și ripostă: — Expedierea scrisorii este treaba mea. Fie ca pacea lui Allah să fie cu voi! Salută protocolar și ieși lăsând boierii să intre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
femei, doar vodă și cei patru feciori ai săi zâmbeau ca de pe zugrăveala de la Hurezi, doar că între sprâncene li se desena la toți încruntarea..., chiar și lui Mateiaș mezinul. Ultimului boier care-i sărută mâna, Io Constantin Voievod îi înmână o scrisoare către Ștefan Vodă. — Mă rog finului nostru Ștefan Vodă să aibă grijă de averea noastră, ca vânzările de bucate și de vite să se facă după obicei, la întoarcere să le găsim pe toate în bună stare. Documentul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Pierduți? Pe 21 februarie, deputăția adresei fu primită la palat cu ceremonialul obișnuit. Domnitorul refuză să o asculte; în ciuda insistenței sale, președintele adunării nu avu câștig de cauză; cum domnitorul pofti afară deputăția, președintele nu mai putut decât să-i înmâneze adresa primului ministru. Dezbaterile care urmară după acest incident nu mai avură decât o foarte mică importanță. Sesiunea trebuia să se încheie pe 2 martie; nu se votase niciun buget; adunarea se aștepta să fie prorogată și ceru această prorogare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
el; plângerile sunt grupate cu această pricepere în care excelează îndemânarea orientală. Concluzia este o cerere formală de detronare a prințului. Doi deputați, unul fiu de hospodar, celălalt fost ministru, amândoi aspiranți la tron, sunt desemnați de către partidul lor ca să înmâneze acest act de acuzare puterilor garante. Dar cum totul în această țară, chiar și hotărârile cele mai drastice, pare să se prefacă în incidente comice, tragedia se transformă în vodevil. Pentru că fostul ministru, purtător al memoriului, nu a putut aduna
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ministru, purtător al memoriului, nu a putut aduna fondurile necesare călătoriei sale, el face să circule o listă de subscripție pentru a și le procura. Domnitorul află și subscrie cu 300 de ducați. Nu știm dacă acest memoriu a fost înmânat sau nu; s-ar zice că da. Paginile cărții albastre, abordate la deschiderea camerelor franceze pentru sesiunea din 1863-1864, conțin un avertisment grav la adresa Principatelor Unite; existența acestor provincii ca stat independent este pusă sub semnul întrebării într-un mod
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
-Nimic nu este nou sub soare. Ce-a fost va mai fi. Și ce este a mai fost. Cu toate acestea noi învățăm mereu și noul și vechiul. Primește acest cristal de cuarț care îți va fi ghid-continuă pastoforul superior înmânându-i un cristal de mărimea unui ou mare de gâscă. -Mâine vei pleca la piramidele faraonilor. Vei supraveghea lucrările de restaurare. Vei căuta și vei aduce în sanctuarul lui Osiris-crucea egipteană de aur, care era mânerul sabiei lui Horus, când
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
să-mi iau totuși examenul final de capacitate, adică de terminare a patru clase normale, după care puteam urma cursul superior. Media generală 6,26, iar la purtare 6. Și totuși până atunci foaia mea matricolă, după care mi se înmîna o copie, arăta note mari, între 8 și 10, în cei trei ani anteriori, iar la purtare 10. Domnul Lascăr îmi dăduse acel 6 la purtare, dar nu mai îmi păsa... Și părăsii școala. Cine ghidează pașii unui tînăr? Unde
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pledeze bombastic, spunând că clientul său, civilul bondoc și gras din boxă, poet imprudent și obscur, avea ceva cu glanda tiroidă, care glandă putuse să-l aducă spre manifestări incontrolabile, așa cum spunea avizul unor celebrități medicale, aviz pe care îl înmîna prețios și sigur de el, judecătorilor... Piesa de la dosar, acuzatoare, ridică el vocea, adică volumul de versuri Om, nu era emanația unui spirit lucid, ci a unei dereglări care se identifica cu articolul... paragraful... cerea instanței să-l considere iresponsabil
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de afară. tragere la sorți de un calculator, din nu știu câte zeci de mii de candidate. La un moment dat, cineva mi s-a adresat: - Doamnă, vă rog să defilați puțin pe scenă! Unul din membrii juriului vă vor Înmâna un chestionar. Trebuie să fiți foarte atentă cum răspundeți: totul trebuie să fie firesc, sincer, apoi, vor urma Întrebările suplimentare ale juriului, la răspunsurile pe care le veți da pe hârtie. M-am ridicat de pe scaun și cu emoție am
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
fumegânde, ascunzându-se ici și colo sub cețuri murdare. Cartierul Pripp. De fapt, termenul însemna: Perimetru Izolat pentru Segregație Permanentă. Nu era decât o siglă, dar devenea un coșmar atunci când ți se luau celelalte semne de identitate și ți se înmâna un tichet care aviza autoritățile că te aflai sub jurisdicția Organizației Pripp. Criza se declanșase cu mult timp în urmă, cu mai mult de un sfert de secol, iar în partea de jos a fiecărui tichet se găsea încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
armate, aducându-i mesaje din partea Centralei de transmisii în caz de urgență, care fusese pusă în funcțiune de militari. Centrala preluase sarcina de apărare a orașului de la forțele speciale de poliție (aflate sub conducerea lui Slater). UNELE DIN MESAJE LE ÎNMÂNA MARELUI JUDECĂTOR. ERAU REZUMATE CONCISE, PRIVIND SITUAȚIA DE LA SUPRAFAȚĂ. PE STRĂZI CIRCULAU PATRULELE. PLUTOANELE EXECUTASERĂ DEJA O DUZINĂ DE JEFUITORI. CAMIOANELE TRANSPORTAU PROVIZII DIN REGIUNILE PERIFERICE SPRE ANTREPOZITELE DIN ADĂPOSTURI, UNDE DEJA ÎNCEPUSERĂ SĂ PREGĂTEASCĂ MICUL DEJUN ÎN MILIOANE DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
care moțăie bătând darabana cu degetele. Cucăi, cucăi, Gicule, nu mai ții la băutură... Mă, și-altădată ne duceai pe toți pe brațe, la neveste, și ziceai doamnelor, acesta este soțul dumneavostră, Îmi face o deosebită plăcere să vi l Înmânez În condiții un pic afumate. Al dracu’ erai și tu... Tresărind, Gicu saltă un castravete din farfuria cu murături, apucă și o bucată de pastramă de lângă mămăligă și plescăie a Încântare. Tovarăși, că domni nici nu pot să vă mai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fi putut pierde. Nereușind să facă lumină în acest nedorit episod, s-a consolat. Mari i-au fost, însă, surprinderea și bucuria când, după câteva zile săteanul cu care fusese la oraș i-a bătut la ușă și i¬a înmânat bijuteria pierdută. (Făcând ordine în căruță a descoperit, din întâmplare, minusculul obiect și l-a restituit păgubașei). Aproape fără excepție, bunurile aparținând altor persoane și găsite în diverse împrejurări erau redate celor care le-au pierdut. Nici un gospodar din sat
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
îl vizită. Numai că acolo, într-un loc în care nu era în largul lui, băiatul îl simțea nesigur pe el, stânjenit, marcat de imensitatea clădirii în care fiul său își câștigase un loc, fără nici un ajutor din partea lui. Îi înmână lucrurile pe care mama le considerase indispensabile unui elev intern, schimburi curate, cearșafuri, șervete, ciorapi și mâncare. Auzind de bursă, bărbatul oftă ușurat. Încercă, de mai multe, ori să-i spună ceva. Neîndrăznind până la urmă, mohorât de sfiiciunea care
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]