3,744 matches
-
care regele este masat după baie. Servitorul care face aceste masaje nu știe nimic. Cel care-l amestecă în ulei este sclavul Annio de la curte. Dacă otrăvirea nu este întreruptă, în curând n-o să mai poată urina, după care va înnebuni și își va da duhul. Ei, acum ce zici de marfa mea, Stiliano? Sunt un negustor mai rău decât Gundeperga sau decât cel care-a primit-o în patul său de dragul tronului? Nu-mi venea pur și simplu să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unguent parfumat și l-am trântit la pământ, dislocându-i un umăr. Abia când m-am apucat să îndepărtez de pe el uleiul letal, frecându-l cu cearșaf, Rotari s-a ridicat în picioare și mi-a blocat mâinile. - Stiliano, ai înnebunit? Al cui e sângele ăsta de pe tine? Încă gâfâind de atâta efort, am izbutit totuși să-i spun ce mi se întâmplase. Auzind treaba cu unguentul, m-a rugat să-l ajut să și-l scoată din piele, nu înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
melodie, Învățându-i și pe copii că „Îl Încălzeam la focul uman / al geloziei / și-apoi În pat Îmi spunea mereu / nu meriți nici doi bani“. Pe el Îl durea capul și era nervos, nu-și mai amintea de ce. — Mă Înnebunești, Îi spusese. „Și mă gândeam la Începuturi“, continuase Emma cu o perfidie fățișă, „când Încă eram inocentă... și-l obligam mereu să-mi spună / ești minunată, ești minunată“. Antonio Închisese aparatul și, ca să-l pedepsească, Emma nu mai deschisese gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a săruta buclele Camillei, fine, fine, de un castaniu mahoniu minunat - dar domnișoara Sidonie sări dintre cearșafuri ca un spectru. Nu o treziți, domnule avocat, abia a adormit, bâlbâi somnoroasă. A făcut un adevărat balamuc aici, toată seara, ne-a Înnebunit și pe mine, și pe doamna - pentru Dumnezeu, n-o treziți. Elio o blestemă, pentru că un bărbat are dreptul să-și sărute micuța. Balenă grasă, frigidă și fără copii, ce știi tu despre ce Înseamnă dragostea unui tată? Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mirosea a fum, a untură și a praf. Să se desprindă. Să zboare departe, pentru câteva ore. Dar Emma nu era un ascet indian, nu putea să se golească pe dinăuntru, mintea ei era un vârtej În mijlocul căruia se zbătea Înnebunit gândul la Antonio, care se postase insensibil jos, În stradă. Sentința Îl scosese din minți. Situația asta nu putea să mai dureze. Trebuia să-și schimbe casa, dar unde să meargă? Nu câștiga destul pentru a plăti o chirie. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
seculare ale platanilor, aruncând așchii de lumină peste apa Tibrului. Pe pontoane Începeau să se contureze primele umbre. Stoluri de rândunele se roteau deasupra acoperișurilor și ale antenelor, pe care le confundau, probabil, cu arbori fără frunze. Erau isterice și Înnebunite de sosirea iminentă a zilei. Zero traversă podul și ajunse la Insula Tiberiană. Biserica, luminată de proiectoare, părea un decor teatral. În mica piațetă, la obelisc, un furgon de poliție supraveghea spitalul izraelian. Polițistul de la volan Îl privi suspicios. Zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Polițistul Îl prinse de picior. Rămase În mâini cu gheata lui sportivă. Celălalt agent - tânăr, cu chip de diacon - se aruncă asupra lui, prinzându-l de cot. Dă-i pace Antonio, oprește-te. Trebuie să te stăpânești, la naiba, ai Înnebunit?! Antonio Încercă să scape de coleg, Îl Împinse și Întinse piciorul, să mai dea un șut corpului Încolăcit de sub autocar - nu mai vedea nimic: doar o masă de carne inertă, neajutorată. În clipa aceea revăzu parcarea discotecii și pe Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
efectul unor pastile de ecstasy. Unul Își tatuase pe torace o navă. Altul Își incizase pe spate și pe bicepși șerpi, dragoni, femei goale, spade, sirene, samurai. Miria spuse că Axel Rose Îi tatuase fluturele de pe sân - o duruse să Înnebunească. Dar era fantastic, roșu-strălucitor, o culoare minunată. Paolo se pricepea să lucreze cu acul, era cel mai bun În domeniu. Oamenii veneau din Sicilia pentru a fi tatuați de el. — Dar pe prietena ta n-o pot tatua - o avertiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scaune, În sala de așteptare, În timp ce erau aduse persoane cu targa - oameni care avuseseră accidente de mașină sau infarcte. Valentina nu-și dăduse seama până atunci câtă lume se Îmbolnăvește, se rănește sau moare Într-o singură zi În Roma. Înnebunesc, dați-mi un pic de morfină, ceruse mama unei infirmiere, iar aceea Îi răspunse că legea nu-i permite, așa Încât Emma Își Îndurase durerea. Era o tipă dură. Nu plânsese nici acasă și nici la urgențe. Lucrul acesta o impresionase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doar a mea: e a noastră. În sala de așteptare, chipuri plictisite o priveau cu ostilitate - căci era acolo, Înaintea lor. Așteptau În purgatoriul acela anonim al birocrației. Un tip răzbunător voia să-și denunțe vecinul căci pianul lui Îl Înnebunea. O doamnă neglijentă Își pierduse portmoneul și se lamenta că Încercase să-și blocheze cărțile de credit, dar la bancă o trimiseseră naibii și Între timp cine știe ce șmecher Îi Înghițea toate economiile. Un negru uriaș Învelit Într-o tunică albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
asta ai crezut. — Am Încercat să-i tai gâtul soției mele, spuse Antonio așezându-i valiza În portbagajul situat deasupra scaunelor. Fata Îl privi uimită - căscând ochii ei mari și albaștri. Trebuia s-o spun cuiva, se scuză Antonio, altfel Înnebunesc. — Nu cred, spuse Sarah. Tu ești atât de bun. — Ce te face să crezi asta? râse Antonio amar. — Te cunosc, spuse ea. Eu nu mă Înșel niciodată. Urcă o familie de francezi. Se așezară pe scaunele de alături. Doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se știe cu ce ocazie, Îi luase locul. Omul așezat la măsuță care se apleca Înspre ei, căci În confuzia aceea generală nu reușea să le audă vocile, era tati al lor, care se Îndopa cu plăcintă cu mere - era Înnebunit după ea - și se interesa de școală, de echipa de volei și de prietenii Valentinei. Nu putea să creadă că Vale, așa drăguță cum era, Încă nu avea unul. Tati râdea - căci ea se rușină să-i spună că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi rupt. Luminile sunt stinse. Hei, este cineva? strigă. — Dumnezeu e pretutindeni și În orice lucru, răspunde o voce masculină. Dar trebuie să știi să recunoști prezența divinului și pentru asta trebuie să-ți deschizi inima către Sfântul Duh. — A Înnebunit? șoptește agentul simplu. — Aprinde lumina, spune celălalt, Înaintând În vârful picioarelor spre sufragerie. O fantomă plină de riduri Îl privește de dincolo de canapea, Învăluită Într-o aureolă albăstruie. Are ochii sticloși și glasul psalmodic: bineînțeles că da, doar e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a aflat că Zoe era la Therapia, unde își aveau casele Moruzeștii, persecutată de mai multă vreme de poliția turcească. Știa foarte bine că acolo nu avea nici o putere, însă era disperat fără ea. Gândul că trecuseră 18 ani îl înnebunea. Nu știa dacă îl dusese pe Omul Negru acasă, nu-și amintea nimic. Nici după aceea nu l-a mai văzut vreodată. Totuși, nicicând nu a regretat că își ținuse cuvântul față de el. Pentru Zogru era de neconceput să promită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se făcea o odăiță în care Achile își instalase un duș fix, cu stropitoare. Dedesubtul lui avea o cadă de tinichea care arăta ca o balenă. Și-a aruncat din mers hainele și-a sărit direct în cadă. Zogru era înnebunit de frică și nici nu putea să se miște. Oricum nu avea cum să iasă până când servitoarea nu se întorcea să-și termine curățenia ori până când n-ar fi deschis cineva un geam. Era prins și terorizat. Achile a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
trebuie să folosească mouse-ul, observ că nici asta nu pricepe, îi propun să intrăm pe ,,facebook”. Numai ce aude cuvântul ,,facebook”: Trosc! Nică îmi dă o carte în față. Îmi pun un pansament și îi spun: Ce-ai Nică? Ai înnebunit? Apoi, Nică revoltat: Tu chiar mă crezi atât de prost? Oi fi eu venit de acum 150 de ani, dar, în acea vreme, mai ajunseseră și pe la noi, la bibliotecă, niște cărți mici, cu expresii și cuvinte în limba engleză
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
unde părinții mei obișnuiau să meargă. Am fugit cât de repede am putut. Când am ajuns la locul accidentului, două trupuri însângerate zăceau în mijlocul străzii. Erau părinții mei. Cineva, Andrei, i-a lovit. Când am aflat, pur și simplu am înnebunit, am turbat și imediat ce l-am văzut am luat briceagul din buzunar și l-am înjunghiat, cât mai adânc, cu multă, multă ură, apoi stăteam lângă el și plângeam, regretam ceea ce am făcut, mă durea sufletul. Brusc, am decis să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fugă cât o țineau picioarele. După vreo douăzeci de minute, ajunse acasă la bunici. Se strecură înăuntru fără să trezească pe nimeni, direct în camera ei, cu gândul la cele întâmplate. Avea două variante: ori tocmai văzuse magie adevărată, ori înnebunise complet. Spera sincer ca prima variantă să fie cea corectă... Rus Raul, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Avram Iancu” Târnăveni Mureș profesor îndrumător Fodor Daniela Un fir de iarbă Un fir de iarbă, asemenea unei pastile tămăduitoare, este întreaga
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nu te împăuna cu mine, tinere, că te trimit înapoi unde te așteaptă cuțitul fratelui tău. Zilpa, cel mai bun spion dintre toți, povestea cum se certau și cum se hărțuiau unul pe altul cu privire la prețul mătușii mele. Laban parcă înnebunise, iar Iacob scuipa la picioarele lui. Până la urmă au căzut de acord la un an de muncă. Cât despre zestre, Laban a pretins că e sărac. - Am atât de puțin, fiul meu, a zis el, cu o voce dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copil ar fi putut să aibă grijă de ea. Ajuns în oraș, Laban a vândut cei doi câini pe o sumă derizorie pe care a și pierdut-o apoi la un joc de noroc. Pierderea celor doi câini l-a înnebunit pe tata. În noaptea în care Laban s-a întors, țipetele, blestemele și înjurăturile s-au auzit până târziu. După aceea, tata nu și-a mai descrețit fruntea. Iar pumnii nu i s-au descleștat decât după ce a găsit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fund. Dar fluviul a fost milos și n-am pierdut nici un animal. Când soarele se culcase deja printre crengile copacilor, doar taurul cel mare, măgarii, femeile și copiii rămăseseră pe malul celălalt. Ruben și Iuda s-au luptat cu taurul înnebunit de groază, care se zbătea ca un animal dus la tăiere. Le-a luat foarte mult timp să aducă vitele de partea cealaltă și când, în fine, au reușit, soarele apusese. Mama și cu mine am trecut ultimele, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
când Iacob a spus prețul pentru fiica lui, Hamor a pălit. - Ce fel de barbarie e asta? Cine te crezi, ciobane, să pretinzi sângele bărbăției de la fiul meu și de la mine, de la curtenii mei și de la toți supușii? Probabil ai înnebunit de la prea mult soare, de la prea mulți ani petrecuți în singurătate. Îți vrei fiica înapoi, așa cum e acum? Probabil îți pasă foarte puțin de această fiică dacă te joci astfel cu viitorul ei. Dar în timpul ăsta Shalem a făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
primesc în cercul lor. Sunt un grup vesel. Liora, Mahalat, Gia, Yara, Nadia și Yael, a zis ea, numărându-le pe degete. Au cele mai bune bârfe. Ele mi-au spus povestea fiului femeii din Salem care s-a sinucis. Înnebunise, a zis, cu vocea mai înceată, când a aflat condițiile groaznice în care se născuse. - Dar ce l-ar fi putut înnebuni în halul ăsta? - E o poveste urâtă, a zis ea cu sfială, încercând să-mi trezească și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Au cele mai bune bârfe. Ele mi-au spus povestea fiului femeii din Salem care s-a sinucis. Înnebunise, a zis, cu vocea mai înceată, când a aflat condițiile groaznice în care se născuse. - Dar ce l-ar fi putut înnebuni în halul ăsta? - E o poveste urâtă, a zis ea cu sfială, încercând să-mi trezească și mai mult interesul. - Astea sunt de obicei cele mai bune povești, am răspuns eu. - Bine atunci, a zis Gera, punându-și de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu violență În picioare, răsturnîndu-și scaunul. - Toată lumea Îl iubea. Nimeni de pe insula asta nu i-ar fi făcut niciodată nici cel mai mic rău. Asta e tot ce am nevoie să știu. Iar dacă tu gîndești contrariul, Înseamnă că ai Înnebunit! Și plecă trîntind ușa În urma lui. CÎteva minute mai tîrziu, Jeanne făcu același lucru, dar În tăcere. Christian pretextă vag un telefon pe care trebuia să-l dea coechipierului ca s-o șteargă la rîndul lui. Numai Milic n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]