2,613 matches
-
șarpe." ("Muiere") Universul realului și cel cosmic sunt cei doi poli între care pendulează poezia lui Nichita Stănescu. Poetul, în aspectul cel mai notabil, încearcă un univers de imagini noi, de cuvinte noi; deplasează sensurile cuvintelor, le dă alte nuanțe, întruchipându-le în simboluri care deschid receptivității noastre adevărate galaxii. Imaginile devin sau abstracte și generale, sau dureros de concrete, lăsând cititorul să decidă ce univers cuprinde, spre ce aspiră. Dezlănțuit și pur în dragoste, lasă viitorimii formule memorabile: Îmi fac
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
devenirea și devenirea se înnobilează prin vis. Poemul "Laocoon" reface tradiția macedonskiană a macabrului: "Marele vierme, vatră în chin de carne,/ Aproape alterată, aprinsă-n sinea ei, noapte de noapte, sa-și răstoarne/ Sufletul unsuros pe ochii mei". Visul se întruchipează din elemente telurice un vis al conștiinței treze. Numai astfel poate atinge perfecțiunea. Poetul nu ezită să lupte în ciuda terfelirii visului în nămol: "Cădea-n fântâni și-n rime și-n păsări sta înfipt". Sesizam accente faustice în procesul devenirii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o talpă în gură" (Gh. Pituț Străinul"). 15 "Răsfrângerea de demult" a lui Cezar Baltag este răsfrângerea în moarte. "Decât șerpii cei cu moarte în fiorul mușcăturii/ Mai vârtos veniți în mine/ Visul galben al săcurii." La George Alboiu șarpele întruchipează tot sentimentul morții: "Ca șerpii/ vor cânta tânguitori în ierburi/ în ultima noapte a aducerii aminte" ("Clopotele"). 16 "Căci nu sunt mulți adolescenți care/ Pot însoți un șarpe" (A. Păunescu). 17 "Șarpele cu ochii de diamant/ Ridicat pe iedera de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
capitol din Kama Sutra de importanță capitală pentru femei, cel pe care bărbații ori îl citesc foarte târziu, ori nu-l citesc deloc; nonconformismul său nu se oprea aici: în fiecare zi schimba poziția de atac, modelată de el am întruchipat extazul într-o varietate acrobatică uluitoare; sexul nu era, ca pentru foștii mei extratereștri, o chestiune pur biologică ori sportivă; el îl ridica la rang de artă. Țin minte că abordările sale fanteziste deveniseră senzația firmei; dimineața, cum ajungeam la
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
planuri îl constituie tensiunea emoțională puternică, lirismul și dramatismul textului deoarece personajul reacționează, gândește și se exprimă într-o situație limită. Prin toate aceste calități deosebite, personajul trezește în sufletul ascultătorului (cititorului) nu compasiunea, ci admirația și prețuirea, deoarece el întruchipează însușirile alese ale omului din popor, ale poporului însuși, cu o gândire și înțelegere profundă a fenomenelor. Din portretul ciobanului răzbate mai degrabă un protest puternic împotriva unei morți premature, nedrepte, nefirești și de aceea absurde. La fel de realizat și impresionant
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
căror sprijin poate depinde de succesul sau eșecul unor politici, așa cum arată în mod repetat sondajele de opinie. Pe de altă parte, sprijinul pentru sistemele politice se bazează mai mult pe obiceiuri, pe dragostea pentru țară sau pe viziunea ideologică întruchipată de națiune. Rezultatul este că acest sprijin este mai stabil, sau, dacă se schimbă, evoluția este lentă de exemplu, ca rezultat al influenței mediului sau al variațiilor condițiilor de viață personale. Deși intuim că se petrec schimbări în nivelurile de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și îi recunosc pe ceilalți ca fiind "exprimați" ("reprezentați" ar fi un termen prea precis) prin grupul comunitar respectiv. Legătura dintre membru și grup este "imaginea" pe care membrul o are despre ceea ce este el, cel puțin în privința relațiilor umane întruchipate de grupul comunitar. Astfel, un membru al unui trib sau al unei familii se leagă de grup prin imaginea relației cu alți membri ai tribului sau familiei, prin caracteristicile împărtășite între ei, printr-o "moștenire" comună. Pe de altă parte
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mai curând decât noi asociații. În practică, totuși, dezvoltarea acestor grupuri nu pare să fie suficient de răspândită pentru a concluziona că asistăm la apariția unei noi forme de sentiment comunitar. Organizațiile care izvorăsc din aceste mișcări sau care le întruchipează sunt și ele constrânse să adopte anumite scopuri de politică publică pe care încearcă să le impună sistemului politic. Uneori, idealurile cultivate de mișcările sociale ies la lumină cu o forță deosebită, însă impactul real al acestor organizații atinge obiective
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
O abordare cu adevărat realistă impune ca dispozițiile și comportamentul să fie examinate în paralel, deoarece prescrierile înaintate de constituții nu numai că influențează comportamentul, dar sunt și enunțuri comportamentale în sine privind caracteristicile pe care ar trebui să le întruchipeze guvernările. Este dificil de combinat analiza tiparelor organizării guvernamentale și examinarea dispozițiilor constituțiilor. Cele două elemente se împletesc, dar nu în aceeași măsură sau în același fel în toate țările. Pe de altă parte, în timp ce guvernările există peste tot și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
solemne, care au avut o viață scurtă. Dacă această situație are un efect asupra legitimității în ansamblu a regimului este o chestiune ce necesită o investigare suplimentară. Conținutul constituțiilor Constituțiile se bazează pe principii generale pe care încearcă să le întruchipeze. Adesea, modul cel mai solemn de a face acest lucru este reprezentat de "declarațiile drepturilor", înscrise și expuse de obicei la începutul documentului, deși aceasta nu este o regulă Declarația americană a Drepturilor a constat într-o serie de zece
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
politici precum Locke, Montesquieu, Rousseau și alții puteau fi traduse în instituții și proceduri specifice. Nu este totuși surprinzător că, din moment ce au existat divergențe de opinii între acești teoreticieni, au existat și divergențe între constituții privind principiile pe care le întruchipează. Divergențe au existat și la nivel practic, privind cel mai bun mod de operaționalizare a acestor principii. La nivelul principiilor, nu toate constituțiile susțin că puterea ar trebui dată "poporului"; și nici că o putere considerabilă ar trebui transmisă regiunilor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
garantate de constituție. Acestea sunt în mod caracteristic foarte ample, incluzând puterea de a elabora legi și, în multe cazuri, de a supraveghea și chiar de a răsturna guvernul. Se susține că astfel de parlamente sunt suverane, sau cel puțin întruchipează suveranitatea populară. Dacă forurile legislative s-ar putea împărți în doar două grupuri adunările puternice ale țărilor liberale și organele pur simbolice ale statelor autoritare destinul și caracteristicile acestor organe ar fi mai ușor de înțeles. În realitate, deși legislativele
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
apară când societățile se află în etapele de lansare și de dezvoltare, ca rezultat al descreșterii legitimității forțelor tradiționale și în special a grupurilor comunitare, existente în societățile subdezvoltate. În acel moment se produce un vid de legitimitate, forțele armate întruchipând adesea speranțele partizanilor unei transformări în țară. Deoarece forțele armate au putere fizică, ele pot întreprinde cu succes o lovitură de stat, în contextul în care organizațiile etatice sunt relativ simple. Deoarece au o organizare ierarhică care se extinde de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în anii '80. Concepția juridică pe care o susțineau în mod tradițional analiștii sovietici excludea posibilitatea acceptării așa-ziselor drepturi "burgheze" de a avea păreri diferite; sau, mai exact, astfel de drepturi "nu existau", întrucât se considera că statele comuniste întruchipau idealurile clasei muncitoare. Totuși, perspectivele în această privință s-au schimbat spre sfârșitul conducerii comuniste în Europa de Est (White et al., 1982: 222-62). În lumea a treia, presiunile pot veni în mod deschis din partea partidului unic sau a forțelor armate, sau
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
conducători iar conducătorii, de oameni prin structurile pe care le-am analizat în acest volum : grupuri, partide, guverne și birocrații. Ca rezultat, toate sistemele politice au un caracter "reprezentativ", nu în sensul constituțional tehnic că există neapărat adunări legislative care întruchipează suveranitatea poporului, ci în sensul politic mai general că opiniile și propunerile populației sunt comunicate guvernului, și invers, prin organe intermediare. Totuși, nu toate relațiile sunt indirecte. Pot exista și chiar există trei tipuri de legătură directă. În primul rând
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
succese, națiunile au trebuit să se sprijine pe lideri. Aceasta și pentru că populației îi este mai ușor să urmeze un individ decât să acționeze pe baza unor valori abstracte; cel puțin îi este mai ușor să sprijine valori dacă sunt întruchipate în persoana unui lider. Așa s-a întâmplat în trecut cu monarhii; dar și atunci, generalii și alte tipuri de uzurpatori au primit frecvent demonstrații de sprijin din partea oamenilor, chiar împotriva monarhilor aparent bine înrădăcinați. În condițiile de după al Doilea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Peste tot în lume, liderii sunt în centrul atenției populației. Mulți au fost dictatori și tirani, dar au fost și mulți care au contribuit semnificativ la unitatea țării lor și au făcut ca populația să se simtă mai aproape de valorile întruchipate de țara respectivă. Pericolul ca sistemele politice să se dezintegreze doar din cauza multiplicării grupurilor nu este prin urmare foarte mare. Legăturile directe există; ele devin slabe doar dacă sistemul politic în sine este șubred de exemplu, dacă edificarea națiunii este
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
elementare ale normalității sociale. Ei construiesc în interiorul oricărei comunități conștiente de coerența sa un corp exogen, supus în chip misterios propriilor sale legi, necon-formîndu-se decît propriilor sale imperative, propriilor sale dorințe. Apăruți din altă parte sau de nicăieri, fanaticii conspirației întruchipează Străinul în sensul deplin al cuvîntului. Cine sînteți voi, oameni buni, de unde veniți? întreabă Michelet denunțînd conspirația iezuită. Pe unde ați trecut? Santinela Franței nu păzea bine în acea noapte frontiera, căci nu v-a văzut... Oameni care umblați noaptea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
decît ceea ce este vrerea voastră. Eu sînt ce sînteți voi și voi sînteți ce sînt eu și cu toții credem în tine, Germanie. PECETEA ISTORIEI Indiferent de model, că e vorba de Cincinnatus, de Alexandru, de Solon sau de Moise, chiar dacă întruchipează puterea instituțională, sacerdotală, omul providențial apare întotdeauna ca un luptător, ca un combatant. Fiind întotdeauna amenințat, aflat mereu la marginea prăpastiei, el refuză să se supună destinului. Pe de altă parte, fie că reinstaurează sau bulversează o ordine, fie că
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nu se mai recunoaște în sistemul instituțional cu care pînă atunci se identificase mai mult sau mai puțin fățiș. Puterea, principiile pe care aceasta se sprijină, practicile pe care le pune în funcțiune, cei care o exercită și care o întruchipează se confundă cu "altceva", se înfățișează ca realități ostile sau străine... Și aceasta este vanitatea pe care, în mod specific, Franța a cunoscut-o adesea în ultimele două secole ale istoriei sale. Legitimitatea "tradițională", pentru a prelua termenii, deveniți clasici
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
legenda mareșalului Pétain ilustrează și confirmă modelul). Dar mai are și misiunea primordială de a asigura continuitate comunității de care este răspunzător de-acum înainte. Altfel spus, fiind garant al respectării regulilor continuității, transmiterii și succesiunii, valorile pe care le întruchipează sînt acelea ale perenității, ale patrimoniului, ale moștenirii. Rolul său este de a preveni accidentele istoriei, de a evita rupturile produse de aceasta, de a-și asuma răspunderea viitorului în funcție de fidelitatea sa față de un trecut cu care, firește, se identifică
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
colective 39... Tată sublimat pe care îl regăsești sau îl reclădești, om în vîrstă prestigios, cap de coloană sau șef de bandă, aceste două imagini nu pot fi definite în termeni antagonici. Mai întîi pentru că un același personaj le poate întruchipa pe amîndouă, asumîndu-și simultan ambele roluri: cel mai bun exemplu, în acest sens, este însuși Hitler, în același timp cancelar și Führer, adică bucurîndu-se de un dubiu prestigiu, al legalității restaurate și al misteriosului aventurier predestinat 40. Se întîmplă așa
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pare a face parte din el". E un text lipsit de orice echivoc: ceea ce, pentru Michelet, asigură, în raport cu toate celelalte forme de organizare colectivă, superioritatea "acestor mari și frumoase sisteme numite națiuni", este, într-adevăr, convingerea că aceste sisteme reprezintă, întruchipează, înscriu, în ceea ce are mai profund realitatea socială, însuși principiul unității. De aici și inegalabila măreție a Franței, națiune-tip, națiune-simbol, națiune exemplară, care nu este nici imperiu, cum este Anglia, nici juxtapunere de țări, cum este Germania, nici foșgăială
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
așteptărilor milenariste. Orice sistem politic, oricare ar fi principiile de la care se revendică, oricît de democratic pretinde că este, ține cont de principiul întruchipării, al personalizării puterii; orice lider, orice șef de partid încearcă, mai mult sau mai puțin, să întruchipeze Salvatorul, în sfîrșit, se știe rolul pe care-1 are, ca factor esențial al coeziunii colective, prezența "altuia", frica de "altul", adică imaginea Barbarului ce se agită pe la porțile cetății, ciudățenia lui, amenințare pe care el o reprezintă pentru securitatea grupului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în jăratic aruncă, bucăți de aramă Tare, scump aur gălbui și argint. Pe-un trunchi după aceea 465 Pune o mare și grea nicovală și iute-ntr-o mînă Ia un ciocan barosan și-n mîna cealaltă un clește Și-ntruchipează întîi o năprasnică pavăză mare. O-mpodobește-mprejur, cu un cerc întreit o încinge Strălucitor de metal. Cureaua-n argint e lucrată, 470 Arma-i făcută din cinci metalice straturi. Deasupra El cu priceperea lui închipuie mii de podoabe. La
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]