2,667 matches
-
limba în care vorbim, de credințele noastre sau de timpul în care trăim. Când citești, să zicem, Despre viețile și doctrinele filozofilor de Diogenes Laertios (secolul al IIIlea), ai motive să te crucești de „absurditățile“ ce au umplut mintea unor învățați de seamă vreme de aproape o mie de ani. La fel și când parcurgi unele scrieri din epoca patristică, aflând, de pildă, că sensul acestei vieți constă în a te pregăti pentru moarte. Ce să mai spun despre unele credințe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
discuțiile sale, mai ales situații aporetice, fără nici o ieșire. Aveau destule motive cei vechi să-l socotească átopos, nicicând la locul său. La fel s-a spus însă și despre câțiva sceptici sau, puțin mai târziu, despre unii stoici și învățați creștini. Știm că lui Tertulian (cca 160-220), scriitor creștin din Cartagina, i s-a atribuit o spusă care, după multe secole, a generat discuții nesfârșite: „Credo quia absurdum“ („Cred deoarece este absurd“). Între timp s-a văzut că aceste cuvinte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
despre cele cu adevărat credibile este ineptum și nu absurdum: „Et mortuus est dei filius: prorsus credibile est, quia ineptum est“ („Și Fiul lui Dumnezeu a murit; este cu totul de crezut, deoarece este nebunesc“). Dacă acela care a atribuit învățatului creștin spusa de mai sus a avut el însuși simțul celor paradoxale, atunci nu a procedat nepotrivit. Putea să citească și în acest fel secvența respectivă: „este cu totul de 146 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 145. 146. crezut, deoarece
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
deja că taina Crucii, prilej de sminteală pentru iudei, este o nebunie pentru înțelepciunea greacă (I Cor. 1, 18-25). Tertulian s-a lăsat purtat de efecte ora torice al căror ecou se mai aude și astăzi.“ Sunt redate imediat spusele învățatului creștin din Despre trupul lui Hristos, V, 4: „Fiul Domnului a fost răstignit, și nu mi e rușine de acest lucru, pentru că trebuie să ne fie rușine. Și este cu totul vrednic de crezare că Fiul Domnului a murit, pentru că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
adevărului l-ar oferi de această dată absurditatea însăși, ceva ce apare imposibil minții omenești. O astfel de interpretare, stranie și originală, nu ar fi exclusă pentru vremea lui Tertulian. Numai că, adaugă Gilson, e greu de crezut că un învățat creștin, deși orator admirabil, ar fi asumat absurditatea drept criteriu al adevărului.<ref id="148">Cf. Pierre Bühler, „Tertullian: the Teacher of the «credo quia absurdum»“, în Jon Stewart, Kierkegaard and the patristic and medieval traditions, Ashgate Publishing, Aldershot, 2008
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ci orientează privirea către acea dispută realmente dramatică și indecisă pe care o reprezintă viața omenească. s-a conturat între timp și o altă interpretare, ce caută să facă legătura între logica probabilului din tradiția aristotelică și logica paradoxală a învățatului creștin. Întrucât invocă frecvent atitudinea rațională, Tertulian ar uza în aceste fraze de un raționament probabil(ist). Astfel, dacă pentru Marcion întruparea Domnului este improbabilă, Tertulian consideră că tocmai această improbabilitate justifică acceptarea certitudinii sale. Spunând că Hristos a înviat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
caută de fapt o structură logică în cele spuse de PARADOX ȘI NONSENS 149 149. Tertulian, acea formă de raționament care se sprijină pe o pre misă (im)probabilă. Însă cred că e riscantă această ipoteză, deoarece ar face din învățatul creștin un filozof oarecare, de felul celor numiți neoacademici, pe care el însuși îi discută cu severitate (XXIII, 2). Ce ar putea să asigure saltul de la improba bilitatea maximă la certitudine? Doar credința însăși, când s-ar accede la cele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ai fi văzut când s-a ivit din nimic, ai fi știut și când s-a reîntors în ni mic.“ Accesul la acest gen nou de antinomie, transfigurată, cum inspirat s-a spus la un moment dat, este decisiv pentru învățatul creștin. Va pune imediat în discuție o altă rezervă a lui Marcion, anume că faptul Întrupării ar apărea nedemn de Dumnezeu (IV, 1). Însă de ce să Se rușineze Domnul de ceea ce El Însuși 152 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE iubește
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sunt văzute de unii ca nebunie, înainte de toate suferințele și patimile lui Dumnezeu. Cum ar putea unuia ca Marcion să-i apară demn de Domnul faptul că se naște și poartă un trup, este răstignit și închis într-un mormânt? Învățatul acestui veac se vede pe sine înțelept tocmai fiindcă nu crede așa ceva. „Dar înțelept vei fi [tu, Marcion,] doar dacă vei fi fost nebun [stultus] în această lume, crezând în cele nebune ale lui Dumnezeu [dei stulta]“ (V, 1). Este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se poate situa la distanță de ceea ce proferează logica obișnuită a gândirii. 172 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 177. În acest loc, Kierkegaard îl întâlnește - și nu doar în literă - pe Tertulian din Cartagina. Referința implicită la o afirmație atribuită învățatului creștin este ușor de sesizat. „Ofensa rămâ ne deci în afara paradoxului, iar motivul ei este quia absurdum; intelectul nu a observat asta, însă a observato para doxul, care se ia acum după mărturia ofensei. Intelectul zice că paradoxul este absurdul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
latină, reluată aici de două ori, ne trimite la ceea ce i s-a atribuit lui Tertulian. Această expresie este în definitiv o capcană pe care neo întinde tradiția lungă a unor comentatori, căci ea nu este de găsit în paginile învățatului creștin. Cu toate acestea, în textul vechi ar putea fi identificată o sursa posibilă a ideii cu privire la ofensa proprie intelectului. Nu vreau să spun că Tertulian se află la originea celor scrise de Kierkegaard. Însă, deși îi desparte o istorie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
facem doar transmițători ai cuvintelor, purtători inerți ai ecoului gândirii altora. Negația constituie unul din indicatorii faptului de a învăța, în sensul tare al termenului, deoarece a învăța presupune a te afla cu toată ființa ta prezent la cele de învățat, a te raporta ca întreg la ele și a le însuși în măsura în care se armonizează cu acest întreg. Și ceea ce nu se armonizează va fi reținut, dar ca neîncadrându-se, ca negat. Sensul tare (dar, în mod paradoxal, uneori și cel
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
au mai trebuit să reia de fiecare dată întregul parcurs al existențelor anterioare. Această acumulare de experiență, de soluții de supraviețuire, această structură de răspunsuri la întrebări viitoare care este cultura, dă seama de condensarea a nenumărate experiențe desfășurate. Gândind învățatul din perspectiva traseelor, scurtăturile ne permit să parcurgem drumuri pentru care altfel ne-ar trebui câteva vieți. Ceea ce justifică ideea că, într-un fel, trăim și ceva din viețile înaintașilor noștri, Istoria fiind cea chemată să ne lumineze natura acestor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
serie de mărturii ale discipolilor privitoare la Maestru. Dacă din acest text s‑ar suprima digresiuni pe marginea credinței, moralei, hasidismului, pe alocuri Împănate cu citate pilduitoare din Talmud sau cu pedantismele lui Franckel, povestirea s‑ar putea rezuma astfel: Învățatul Ben Haas (pe numele său adevărat Oscar Leib) se apucase pe la paisprezece ani să scrie poeme În ebraică. Cam pe la o mie opt sute nouăzeci, Întorcându‑se dintr‑un pelerinaj din Țara Sfântă, se va stabili la Praga, unde Își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu putea fi taxat o atitudine scandaloasă care ar fi venit În contradicție cu principiile sale expuse În lucrarea Vara și pustie. „Arta e cunoaștere, iar cunoașterea e asexuată, cu alte cuvinte «amoral㻓, citează Franckel o aserțiune a lui Haas. Învățatul Ben Haas, care era Îngemănarea poetului cu moralistul, două vocații contradictorii, se va strădui așadar, ca acea cunoaștere asexuată a artei, căreia orice trăire Îi era prețioasă, să fie În consonanță cu acele principii etice care nu o vor sărăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să dau echivalentul unor stări absolute ale intelectului și viziunii: starea de geometrie și, deasupra ei, extaza. Melodioasele plângeri ale poeților nu le-am prea înțeles. Și azi cred că locul întîi în Cetate e al Preotului, celelalte, urmând, ale Învățatului și Luptătorului. Dar, fără îndoială, al patrulea loc îndată după acestea se cuvine Poetului. Lumea ar pierde o podoabă de preț dacă tribul ciudatelor, încîntătoarelor făpturi s-ar stârpi. Ce jale a cuprins Vechimea când năierii din vremea lui Iulian
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trimite la Universitatea din Göttingen, a cărei bibliotecă matematică era, în ținuturile din mijlocul Germaniei, cea mai completă. Îl ajută să-și tipărească teza, cât și prima sa carte Disquisitiones arithmeticae. Îi servește o pensie, după instalarea la Braunschweig ca învățat particular. Gauss trece doctoratul în 1799, nu la Göttingen (care cădea în regatul Hanovrei), ci la Helmstedt, singurul orășel universitar al ducatului Braunschweig. Aceasta, din deferență pentru protectorul său. Teza e celebră. Ea privește demonstrarea riguroasă a teoremei fundamentale a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
În chip de Bine ați venit! dar fără să ia seama că hrămarii nu sosiseră doar de colea, de după gard, îi duse repejor în fața vârtelniței uriașe, abia scoasă din stadolă. Asta e-o-leană , pronunță el, în silabe rare, cuvântul cel nou învățat. E un soi de vârtelniță, pe care o poartă vântul și nu mai consumăm energie din sistemul național. Se folosește la sorbit apă pentru canalul de irigații în grădina de legume... Trandafira, însă, l-a înghiontit să nu mai lungească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acuma am activitatea asta la Club. Dar, când m-am apucat de goblen, nu aveam activitate, stăteam în cameră 23 de ore din 24. O oră pe la aer, pe la club sau pe unde eram. Un coleg în cameră m-a-nvățat goblen, să zic așa, mi-a arătat, a avut încredere, mi-a dat material, mi-a dat pânză, mi-a dat ață. Bineînțeles, nu d-aia care trebuie, a desfăcut un prosop, ață de pe-un pulovăr, ciorapi, din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cauciuc. Ăla-l scoteam. Și portbagajul... mă lăsam o dată pe el și trăgeam o dată cu forța. Sau mă suiam, ca să iau casetofonul, pe capotă. Și săream în călcâie exact pe mijlocu’ la capotă. Și se deschidea ușile singure. La Dacii. Eram învățați. Dacă nu, le băgam acid de baterie direct pe gaura de la cheie. Era treaba rezolvată! (Râde.) N-am iertat nimic... Am furat mult. În Băneasa, la țară. Simplu vă spui că luam, veneam la dumneavoastră-n vie seara și vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
e așa. Mai cu un medic, s-ar prosti, dar pe ăia nu-i poți... De ce? E oameni cu carte! Mai mă-nvăța unu’... M-a-ntrebat: „Câte picioare are scaunul ăla?“. Zic: „Trei“... I-am spus normal: „Patru“. Și m-a-nvățat toți... Am spus normal: „Patru“. Lor le era frică cu pedeapsă mică. Lasă, mă, spun ca mine: „Patru“. M-a pus să văd literili alea cu ochiu-nchis. Mă-ntreabă: „Ce-i?“ - „E trei“, că mă-nvățase băieții. „Bravo, ești bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eu, aicea, nu pot să spun că am prieteni adevărați... dar îi consider prieteni pentru că unii știu să respecte, știu să se comporte, au caracter, chiar dacă sunt deținuți și sunt după gratii. Și, așa cum spuneam mai ’nainte, am avut de-nvățat de la unii, de la alții, am avut ce-nvăța. Și mi-a plăcut întotdeauna să fiu un băiat cuminte, serios. De la oameni care sunt oameni maturi, oameni care au discernământ. Moral, spiritual. De la unii înveți sfaturi bune: să nu mai greșești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Își dădea și el seama că ea este mai isteață și mai energică decât el. Încă din primii ani de studenție s-a gândit, după ce-și făcuse un mic calcul, că n-ar fi rău să se apuce de învățat italiană - limbă care nu prea se studia -, dactilografie și stenografie. Când a absolvit facultatea, erau într-adevăr o mulțime de fete care știau engleză și franceză, de le luai cu lopata, dar pe cunoscătorii de italiană îi căutai cu lumânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu două cafele fără zahăr sau și acest truc face parte din banalele tale încercări de resuscitare a memoriei? Îmi amintești de mama, terapeutule. Deși nu avea școală ca tine s-a oprit săraca în clasa a 8-a cu învățatul, pentru că trebuia să mă nască pe mine, apoi să ne ridice acoperiș deasupra capului proceda la fel. Da, așa făcea și ea, sperând că o să-l trezească pe tata din nebunie. Mama îl aștepta pe tata până umbrele se ascundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și-a vădit înțelepciunea, pentru că nu-i puțin lucru să ai de soț un bărbat chipeș la port și cu lăudat dar al vorbirii. Cât despre puțina știință de carte a sa, nu-i o pagubă prea mare, fiind destui învățați care n-au după ce bea apă și care, pentru un ban cu bortă, abia așteaptă să scârțâie din pene ce li se cere de către cei cu stare. Așa se și cade! Bun urmaș va fi pentru Degeaba-Împărat, tot megieș al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]