5,591 matches
-
instruiți călușarii, cum au fost inițiați în cultul acestui „joc”, care au fost tainele acestui cult, ce trebuia să cunoască lumea și ce trebuia să rămână secret, numai pentru călușari. Mistere, mistere, mistere...Ce bine-mi pare că au rămas învăluiți în mister! Aici ar trebui să pun punct și să-i acopăr cu respectul cuvenit. Dar mai am câteva imagini ale călușarilor, în amintirile copilăriei mele, care îmi bat insistent la poarta sufletului. Mai târziu, mult mai târziu... eram elev
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
dau cât mai mult din ce pot da, fiindcă simt tot mai acut cum timpul îmi cere vamă când mă las amăgită de lentoarea scurgerii clipelor. Din umbra porții înserării, întorc privirile spre semenii mei rămași în urmă și îi învălui cu același zâmbet pe care optimismul mi l-a așezat pe față. (...) Asemenea unui liliac înflorit a doua oară la poarta înserării, în acest volum întâmpin cititorii cu ramurile încărcate de parfum și frumuseți păstrate în suflet pentru ei și
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
Acasa > Poezie > Credinta > POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului DOMNUL ESTE PĂSTORUL MEU El mă ține în poale Mă omoară cu pietre Pe străzile învăluite într-un vânt teribil Cu fulgi lânoși aruncați pe pământ Prin urmele sângelui feciorelnic Și al pragului meu de alge Prin mitra preotului împodobită cu ornamente El cântă ceea ce niciodată nu s-a cântat El mă ține în poale Mă
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
vânjoase au cuprins-o iar chiloțeii atacați pe la spate au trecut obstacolul fundulețului ei, refugiindu-se pe picioare Calea astfel deschisă a creat momentul culminant care le-a umplut toate simțurile. Un soare strălucitor i-a trezit. Prin hublouri razele învăluiau două trupuri complet nude strâns îmbrățișate. Făcând ochișori a durat puțin ca să-și dea seama ce se-ntâmplă cu ei. Anica a simțit sub ea ceva umed. A sos prosopelul de protecție dar acesta nu avea pete de culoare pe
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
apele ca o aripioară înotătoare. Percepția e pur vizuală nimic logic; apare și dispare, ca la orizont aripa unui delfin. Impresiile acestea - constatări simple, pe care cândva, cine știe când, le vor scoate la iveală niște amintiri. Atunci le voi învălui în cuvinte alese și frumoase, acum nu pot să scriu și nici nu am cu ce. Îmi mângîi privirea cu întinderea lichidă fără de hotar peste care zvâcnesc pescărușii... © Din antologia lirică FERESTRE COLORATE de Rodica Elena LUPU Editura ANAMAROL, București
PESCĂRUŞII de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375056_a_376385]
-
a fost decît născocire. Am avut pentru noi primăvară; Fiecare-n parte și-a trăit vară. Toamnă ne-a adus miresmele ei Atât de plăcute, dar prevestitoare De iarnă... iar iarnă aduce ninsoarea, Și nici nu știm când ne va-nvălui neaua... Și iarna aduce, încet sau brusc, înghețul Și nici nu știm cum, sau când sau unde Ne va ajunge din urmă... Poate în curând va fi prea tîrziu; Poate în curând nu va mai fi timp... Nu lasă norii
POATE ÎN CURÂND VA FI PREA TÂRZIU ( VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373806_a_375135]
-
niște șocuri electrice măresc viteza de circulație a sângelui, iar motorul principal care era inima, abia dacă mai face față ritmului. Se priveau intens unul pe celălalt, goliți de cuvinte. Doar privirile lor străluceau de lumină împrăștiind radiații care-i învăluiau într-o atmosferă de taină. Sebastian, privind-o în ochi pe Adriana, întinse mâna spre brațul ei, îl mângâie, până ce degetele li se împletiră între ele. - Adriana... - Știu Sebastian ce vrei să-mi spui, nu-i nevoie de cuvinte. Te
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
lirism, dar ai spus că știi ce vreau să-ți zic și iată că acum îmi reproșezi că nu trăiesc ca tine momente poetice. - Nu dragule, nu asta îți reproșez, departe de mine gândul, dar noi femeile trebuie întotdeauna să învăluim totul în cuvinte pline de farmec, de mister și înconjurate de acea aureolă multicoloră ca o auroră boreală întâlnită adeseori în țările nordice, să dăm vieții o nuanță de culoare pastel, plină de speranță și nu de deznădejde. Dacă nu
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
ceva normal. - Ești gata? întrebă ea. Așa arată camera ta? Este frumoasă. Diferă doar mobila și lipsește patul pliant al lui Cristian. Sebastian se apropie de ea și îi înconjură mijlocul cu brațele. Lipindu-i corpul de pântecele sale fu învăluit de un miros suav binecunoscut lui. Nu știa pe moment ce putea fi. Se lumină pricepând cu ce se asemăna mirosul pe care-l degaja corpul Adrianei. Era un parfum de orhidee asemănător cu cel împrăștiat de regina florilor sale
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
de braț pe Sebastian privindu-l în ochi să descopere dacă și el trece prin același moment pătrunzător. Îl văzu liniștit și prin aceasta înțelese că oricât de departe ar fi fost de credințele creștine, când o asemenea muzică te învăluie în misterele sale, nu poți decât să devii prizonierul acelor tainice mistificări ale realității cuprinzându-te într-o aureolă a misterului. Au ascultat în liniște întreaga slujbă până ce soborul de preoți a părăsit lăcașul ieșind în ușa mânăstirii, apoi cu
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
omenesc într-o combinație celestă, creând o voluptate divină a dragostei ce-i va uni mai târziu. Erau conștienți de faptul că amândoi își doreau acest lucru, numai momentul când se va întâmpla trebuia bine ales ca totul să fie învăluit în acel mister ce-l pot crea doi parteneri care lipsiți de inhibiție se dăruiesc unul celuilalt folosindu-și toată pasiunea acumulată în timp. Adriana era convinsă că se apropie acea clipă magică, adevărata împărtășanie din potirul iubirii, unei iubiri
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
pe obraz. Cum apăruseră în fața vilei și flăcăii Adrianei, cei doi îndrăgostiți au încetat să-și mai facă jurăminte, însă cine i-ar fi privit cu atenție, ar fi descoperit cum ceva mirific și suav plutește în aer și-i învăluie, acoperindu-i cu un dulceag parfum de orhidee. Referință Bibliografică: PARFUM DE ORHIDEE - roman / capitolul 21 partea a II a / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1871, Anul VI, 14 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
că marea e geloasă... Părul mi l-ai răsfirat, Mirosea a flori de câmp... M-am despletit, m-ai sărutat Pe sâni, Pe buze, Pe obraz... Pe mâini, Pe umeri, Pe grumaz... Pluteam ,cuprinsă de extaz... Mă învârteam roată-roată, Mă-nvăluiai în brațe toată... A doua zi iară... Și iară... Și - așa s-a dus întreaga vară... Am mai venit, an după an, Și tot frumoasă eu eram! Îmi deslușai în zori chemarea, Știam că e geloasă marea O vedeam albă
DRAGOSTE PE ȚĂRMUL MĂRII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373849_a_375178]
-
scrum./ Singur mă aflu,/ sorbind marea de-amar,/ marea Samsarei,/ marea amară și rea” [...] (24). Întrebările curg, într-o chinuitoare zbatere de a desluși un sens, de a găsi o explicație a situației, de a se apropia de ceea ce rămâne învăluit în taină. „Oare/ pentru-a mă face/ întreg, întregit, împlinit,/ desăvârșit,/ mi-a dat El Shaddai, mai/ întâi, fericirea/ de-a iubi și/ de-a fi/ eu însumi/ cu nemărginire iubit ?/ Iar la sfârșit,/ cealaltă față, cealaltă/ jumătate, reversul ființei
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
ieșean dezbate o amplă problematică, realizând o adevărată panoramă a unei bune părți din literatura universală, având ca personaj central FEMEIA cu toate fațetele ei văzute și nevăzute, arhicunoscute și necunoscute, intuite și neînțelese, pe care le dezvăluie și le învăluie simultan, dovedindu-se un admirabil zugrav al slăbiciunilor, dar și al talentelor acesteia. „O întreagă mitologie-subliniază postfațatorul eseului- este cuprinsă în această primă secvență din «muzeul de imagini» străbătut de eseistul ieșean: desăvârșirea androgină, nostalgia cântării sufletului-pereche, ideea biblică a
FEMEIA ARHICUNOSCUTĂ ȘI ARHIENIGMATICĂ de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373882_a_375211]
-
povestesc viețile lor trecute pe la diverși stăpâni și diferitele lor pățanii la și cu aceștia, întâmplări fericite și nefericite, în funcție de caracterele acelor stăpâni. Ei, veți zice, un simplu exercițiu de imaginație! Așa ar fi dacă povestirile cailor nu ar fi învăluite în căldura sufletească a talentatului autor. Farmecul romanului este dat tocmai de povestirile cailor trecute prin filtrul sufletesc al iubirii lor de către autor, narațiuni care reprezintă comentarea evenimentelor din viața lor. Evenimente petrecute în România comunistă și postdecembristă, privite, e
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
-l știam, dar, de când îl cunoscusem, tot ce mâncam, beam sau vorbeam, avea aroma lui. Mă întrebam dacă voi reuși să nu cedez acestei ispite puternice, care se chema IUSTIN și, în același timp, îmi doream să mă las imediat învăluită de dorul sufletului și al trupului meu bolnav de iubire neconsumată, care tânjea după atingerile lui. Abia înghițeam câte puțin din mâncare. Îmi trecuse foamea ce-o simțisem după săniuș. Foamea mea era alta și de această dată îmi doream
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
apărut într-un vis în care se afla ca într-o curte interioară deschisă cerului, plină de bănci de piatră ca niște paturi, îmbrăcat în alb. Privea spre mine și ironic, dar mai ales plin de căldură și tandrețe. Mă învăluia cu privirea dumnealui. M-a chemat aproape și a început să-mi vorbească. Unde înainte era ca o rumoare în fundal, când a început tata să vorbească, toți au devenit ca niște statui. Numai noi doi eram activi. Am avut
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
În sfărșit au mai rămas ceva bani pentru vopseaua de ouă, mirodenii pentru masa de Paști. De cozonaci nici nu putea fi vorba, fiecare sărbătoare trecea astfel, uneori găsea în comerț cozonac și cumpăra unul de poftă. Săptămâna Mare trece învăluită în miresme de tămâie zi de zi la vicernii și denii. Lumea se aduna în biserică urmărind cu atenție fiecare etapă a suferinței lui Iisus, la fiecare stauie din toate cele paisprezece se imortaliza durerea prin care a trecut Iisus
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V de ANA PODARU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374008_a_375337]
-
socialist elevilor - nu făcea decât să o întărâte și mai tare. Așa se face că și eu, ca mulți alți copii ai acelei epoci ciudate, am fost botezată într-un cerc restrâns, pe-ascuns, în noapte. Evenimentul continuă să fie învăluit în memorie într-o aură de mister, fiind singurul de la care tata, deși era adept frenetic al fotografiatului, nu a îndrăznit să imortalizeze nimic. Asta nu-nseamnă că generația noastră nu ar avea amintiri sau știință despre religia creștină, înseamnă
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]
-
ar crede că nimic nu mai poate fi descoperit legat de universul franciscan. Cercetătorii au mult de colindat pe cărări uneori bătătorite încât își pot epuiza toate resursele de apă vie, trezindu-se totuși pe urme știute, în hățișurile istoriei, învăluiți în ceața miturilor, a legendelor înflorite, exagerate și uneori mistificate după dimensiunea admirației și pietății față de sfântul favorit. Cu toate acestea, mereu se vor găsi spirite cercetătoare, fascinate de filonul de lumină freatic care să aducă un plus de aer
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
îndrăgostise până peste urechi de ea. Hotărât să îi ceară mâna la acest bal, prințul o invită pe prințesa-vrăjitoare la dans. Ei, dar tocmai pe când se pornise muzica, o bubuitură grozavă scutură palatul prințeselor din temelii și un nor negru învălui toată suflarea. Ce mai țipete pe prințese! Ce mai forfotă! Pe când se liniști totul în sala de bal, mai ia-o pe Prințesa Cora de unde nu-i. Dispăruseră odată cu ea și Dragonul de Foc și viermele Mărului de Aur, căci
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Să zbor Cu șoaptele visării să trăiesc așa O clipă fericită nemuritoare , Lângă o amintire prefacuta-n stea Sclipind printre mărgăritare ... Să zbor prin gândurile împrăștiate Uitând de tine-n amintirea tăinuita, Să-mi descânt toate șoaptele spulberate, Ce-au învăluit iubirea mea adormita... În lumina clipei doar mângâierea Să-mi sece privirea înlăcrimata , Cu aripile-ntinse să sting durerea Ce-mi frânge speranța însângerata ... Să pot privii când lacrimile mă inundă , Să zbor cu tot ceea ce m-ai fermacat , Departe
SA ZBOR de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375562_a_376891]
-
vârf de lance , Răsturnat într-o iluzie cu rotații complete, În sfera ascunsă cu semnificație finală Miscata-n cadența unei respirații prelungite . Sunt sfera nemișcata de sub bolta amintirii noastre, Între strigătele tăcerii încadrată de vitralii , Într-un joc cu realitatea învăluit de forme Cu umbre ascunse-n pată aceluiași punct . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Sunt sfera de sub bolta amintirii noastre / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2200, Anul VII, 08 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Rusu : Toate
SUNT SFERA DE SUB BOLTA AMINTIRII NOASTRE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375578_a_376907]
-
de pușcărie. Tot de-atunci, membrii familiei făceau tot ce le stătea în putință pentru a-l da uitării, desigur, adaugă Maugham cu o fină ironie, „dacă i-ar lăsa vecinii” măcar o generație sau două, adică până când timpul va învălui rătăcirile sale într-o mantie romantică. Fiind cei doi logodnici foarte tineri, tatăl Isabelei a decis să amâne ziua căsătoriei cu un an. Dar iată că taman atunci o mare bancă dă faliment, tatăl lui Eduard se trezește fără niciun
FERICIREA-N BANI SCĂLDATĂ E-N ESENŢA EI RATATĂ ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375554_a_376883]