2,593 matches
-
purtătoarea lui de vorbe, a zis la oteveul lu’ Dan că i-a dat și zece milioane de euroi. Io nu cred asta cu milioanele, fiindcă nu se justifică suma, dacă o raportăm la eventuala prestație a monicăi. Chiar dacă ajunge șefă la cancelaria prezidențială a lu’ meirul, tot nu se justifică. Ce dracu’, domnule, cu zece milioane de euro o lua pe condolița rais și dădea lovitura!!! Gicu Îngână cu halba-n mână - Iubesc femeiaaaaaa, de dor nebunăăăă, femeia brunăăăăă, cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
un soț. Vreau să-ți fie clar: Patrick nu va fi niciodată soțul altcuiva decât al meu. La sfârșitul zilei, cu mine-i însurat. A urmat o pauză, de parcă doamna Saxton și-ar fi reîncărcat revolverul cu muniție. Apoi continuă: —Șefa ta mi-e prietenă apropiată. Mai tot timpul mă vizitează la casa din Millbrook. Discutăm adeseori despre reducerile de personal. O slujbă ca a ta este extrem de precară, nu-i așa? Iată o mișcare inteligentă din partea doamnei Saxton: șefa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
continuă: —Șefa ta mi-e prietenă apropiată. Mai tot timpul mă vizitează la casa din Millbrook. Discutăm adeseori despre reducerile de personal. O slujbă ca a ta este extrem de precară, nu-i așa? Iată o mișcare inteligentă din partea doamnei Saxton: șefa mea de redacție este alergică la fetele newyorkeze care se întâlnesc în mod deliberat cu bărbați însurați. N-o să tolereze așa ceva la ea în redacție. S-ar putea spune că doamna Saxton plantase un câmp de mine. —Doamnă Saxton, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în redacție. S-ar putea spune că doamna Saxton plantase un câmp de mine. —Doamnă Saxton, îmi pare foarte rău pentru neînțelegere, i-am spus. Patrick este doar o cunoștință, nimic mai mult. Sincer. Vă rog nu-i pomeniți nimic șefei mele. Stai departe de el, mă avertiză glacial și închise. Doamna Saxton mă băgase în sperieți rău de tot. În mod clar, nu merita să-mi pun în pericol cariera de dragul lui Patrick Saxton. Trebuia să plec de la Julie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care nu mai era acuzată de cosmopolitism. Cenzura n-am simțit-o decât la TVR, care deși era suportabilă, nu prea dădea știri pozitive despre hippies, și la tipografie când ne scoteau câteva texte din revista liceului (eram redactora ei șefă pe atunci) pe motiv că sunt prea pesimiste. Cinematograful „Siderurgistul” ținea săli pline la Oscaruri și Cannes-uri primite cu câteva luni în urmă. Filmele rusești erau semnate de Mihalkov, Tarkovski, Kudașvili, marii regizori „sovietici”, dar și de Fellini, Antonioni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cum te... și-ți mai dă drumul prin curte, iar te prinde, iar te...”. I-am zis că și la noi e același folclor despre bărbați. S-a mirat foarte. Femeia era o combinație de islamism cu egalitarism comunist. Era șefa unei organizații de femei care avea drept problemă centrală faptul că, după ce li s-a dat voie să aibă animale în proprietate, bărbații șterpeleau găini și capre de la femei. În rest, nici o problemă specială, că deh, ce Feminine mistique să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tolerează, ci se încurajează să fie diferiți. Nu au de ce să se simtă prost. La conferința organizată de Grette Tartler la ambasadă, Arhiepiscopa de Elsinore, o femeie divorțată cu doi copii, o femeie de vârsta mea, stătea cu mândrie în dreapta șefei lesbienelor daneze. Nu scuipa în sân, nu-și făcea cruce: piei, Satană! Acolo, Mircea, mi s-a părut că am atins o clipă raiul. În ultima seară m-am întors la Mica Sirenă m-am cocoțat până la obrazul ei rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe ușa apartamentului, stingea lanterna, că în bucătărie ardea lampa cu petrol, și depunea prada sau raportul. „S-au dat drepturile de ulei și le-am luat pe toate.” Eu o aveam pe doamna Ursaciuc, fie-i numele binecuvântat. Era șefa unei case de comenzi din Colentina. Mergeam prin spate, băteam cu semnal în ușă. Dacă nu erau băieții de la Miliția Economică să se aprovizioneze, îmi deschidea. Acolo, înăuntru, Paradisul: supe Vegeta, salam din carene-carne, conserve chinezești, ulei de floarea-soarelui, unt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o broșură Carter Spink. Doamne, ce aberații. — Trish ? — Ăă... da ? Mă răsucesc pe călcâie și văd o femeie în smoching cu o față cam stresată. Are în mână niște foi pe care scrie ceva și mă fixează stresată. — Jan Martin, șefa personalului care servește la petrecere. Nu ești pe lista mea. Ai mai lucrat pentru noi până acum ? — Sunt nouă, spun, cu voce joasă. Însă am lucrat pentru Ebury Catering. În Gloucestershire. — N-am auzit de ei. Își consultă iar hârtiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să o aduc. Dispare și nu rezist să nu ies să mă uit la stativ, să văd ce haine mi‑a mai adus. Femeia cu ochelari mă privește o clipă, apoi vine și îmi întinde mâna. — Christina Rowan, zice. Sunt șefa departamentului de asistență personalizată. — Bună ziua, spun, uitându‑mă la o cămașă Jill Stuart, bleu deschis. Sunt Becky Bloomwood. — Și, după accent, sunteti din Anglia, așa‑i? — Din Londra. Dar am să mă mut la New York! — A, da? Christina Rowan îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să nu trag cu ochiul de după scaun, și... sigur. E Alicia Scorpia cu picioare lungi, cu Ben Bridges și un bărbat pe care îl știu, dar nu‑mi amintesc de unde. Cred că nu e nimic deplasat în asta. Ea e șefă aici cât Luke e plecat. Dar chiar trebuie să‑i ia biroul? Zău, nu putea să folosească o cameră de ședințe? — Îmi cer scuze că a trebuit să ne întâlnim aici, o aud spunând. Firește, data viitoare vin eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
stârnit de‑a binelea curiozitatea. Ce naiba se întâmplă la numărul 17 de pe King Street? De ce zicea Alicia să se întâlnească aici? E vreo sectă secretă sau așa ceva? Dumnezeule, n‑aș fi deloc surprisă să aflu că în timpul liber e vrăjitoare‑șefă. O iau înapoi, intrigată la maximum și ajung în fața unor uși duble modeste, marcate cu 17. Este evident o clădire găzduind mai multe firme mici, însă, în clipa în care trec rapid cu privirea lista cu numele lor, nici unul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ideea e că sunt pe drumul pe care vreau să fiu. Da, sunt, zic și îi zâmbesc. Foarte încântată. Nu‑mi ia mult să‑i găsesc Lallei haine pentru cină. După ce pleacă, ținând strâns de lista cu pantofii posibili, Christina, șefa departamentului, intră și îmi zâmbește. — Ce faci? — Bine, zic. Foarte bine. Ceea ce e adevărat. Însă, chiar dacă n‑ar fi - chiar dacă aș avea cea mai oribilă zi din viața mea - nu i‑aș spune niciodată așa ceva Christinei. Îi sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să scrie denunțuri tot mai țicnite, deși nefericitul a murit de mult în închisoare. Iat-o și pe astălaltă: ochi somnoroși, imenși, cozi grele, negre, rochie de călugăriță. Florăreasă, dansatoare, filatoare, ce-o fi țigăncușa asta magnifică... Nicidecum, e ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului, veselă, frumoasă, sfântă, măritată cu un coleg inginer, trimis pe doi ani în Siria. Așteptare cu lacrimi și lacăt, revedere disperată: bocet, giugiuleli, țipete. Soțul gras și guraliv nu rezistă interogatoriului, recunoaște, glumeț, rătăcirile: doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
datorie de onoare. Disciplina, cât mai multă disciplină“... dar nu putu evita sonorul ghidului. — Sunt conștiincioși, extrem de conștiincioși. Concentrați asupra lucrului, îndeplinind exact instrucțiunile. Punctuali, ducând la capăt ceea ce li se încredințează. Tocmai am avut cazul exemplar al unei tovarășe. Șefă de vreo 10 ani la un atelier mecanic, pe șantierul naval ÎNFRĂȚIREA. Exemplar, un caz exemplar, cum vă spun. Să fi zâmbit și ceilalți, oare, tot așa, un zâmbet egal, nemișcat, imprimat definitiv pe mască? Dominic tocmai voia să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nea Gică Teodosiu receptase fără întârziere apelul trimis către tov Titi, o sunase imediat pe Liliana, de la depozitul special, fiica tovarășului Vlăduț, șeful serviciului special, cumnatul Smarandei, directoarea magazinului pentru persoane speciale, cu care se avea bine Teodosiu Ortansa, sora șefă la spitalul special. Codul funcționa. Într-adevăr, au stabilit cu precizie când să vină, cum să facă, ce să aducă, cât unde care. Vorbele aveau forța esențialului. Substantive și verbe, comenzi limpezi, fără greș, izbind ținta, efficient, o dată și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Începea fierberea. Apoi, peste drum, de la magazinul de electrice, apare și de acolo o vânzătoare, ia și asta o sacoșă, tocmai când un client cerea să i se cântărească 15 kilograme. Auziți, 15 kilograme! Asta a declanșat explozia. A venit șefa magazinului, o harababură, ce mai. Deci, se reia avansarea. Poporul vociferează, nu mai dați decât 2 kilograme, atât, să ajungă pentru toată lumea. Vânzătoarele, foarte nostime și serviabile, își vedeau liniștite de treabă. Fiecăruia cât cerea, dar până la 6 kilograme, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o harababură, ce mai. Deci, se reia avansarea. Poporul vociferează, nu mai dați decât 2 kilograme, atât, să ajungă pentru toată lumea. Vânzătoarele, foarte nostime și serviabile, își vedeau liniștite de treabă. Fiecăruia cât cerea, dar până la 6 kilograme, așa hotărâse șefa. Era și un bețiv... Bine că e cald, mormăia bețivul. Că știți cum e, coniță, de câțiva ani numai când auzim de iarnă și ne îngrozim. Trăim ca în peșteră, coniță, luni grele de iarnă fără încălzire, fără apă caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acelea cu vicepreședinta ajunseseră să circule până și printre muieraticii de la Județeană. O săptămână a ținut-o invitată la casa de vânătoare din pădurea de la Obancea, până a distrus în fața ei și aparatul cu care fuseseră făcute pozele alea deșuchiate. Șefa Sanepidului l-a omenit și ea. Șefa de cadre de la Județeană îl chema când o luau crizele de nervi la stomac, mai ales în ajunul plenarelor. Dar nu s-a pus niciodată problema de dragoste chioară și de copii! Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și printre muieraticii de la Județeană. O săptămână a ținut-o invitată la casa de vânătoare din pădurea de la Obancea, până a distrus în fața ei și aparatul cu care fuseseră făcute pozele alea deșuchiate. Șefa Sanepidului l-a omenit și ea. Șefa de cadre de la Județeană îl chema când o luau crizele de nervi la stomac, mai ales în ajunul plenarelor. Dar nu s-a pus niciodată problema de dragoste chioară și de copii! Există până și aici, la amorurile repezite, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de compensate?!“ Un altul chemă ambulanța. Tânăra Mirandolina Crețu, proaspătă asistentă a maestrului Pârțângău, se gândi speriată: „Îmi șochează sarcina. Iese ecografia damblagită.“ Un câine, sub o Toyotă parcată chiar în fața intrării în clădire, începu să urle. Duduia Felicia, sora șefă, nu-și mai aminti de ce ridicase stativul cu cele patrusprezece eprubete goale. Îl privi nedumerită, intrigantă, cu puțină îngrijorare. Apoi îl lăsă la loc, pe marginea mesei, înspre chiuvetă. În zori, mai ales Dacă s-ar fi schimbat culoarea semaforului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
când Goncea era și el în plină ascensiune, asemănarea sa cu unchi-său era perfectă, până la contopire. Periodic, cam din două în două luni, Goncea trimite câte o coroană de flori la monument. O duceau trei florărese (Piticoata, Franțuzoica și șefa lor, Trambulina) de la Florăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Le însoțea Vandaxon sau Onufrie. În drum spre monument, florăresele se opreau și la biserica „Sfinții Constantin și Elena“. Popa Ioachim rostea o rugăciune, stropea coroana cu mătăuzul legat cu o bentiță tricoloră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu prea mult gel pe păr, de parcă vârful capului, sătul de îmbrăcămintea prea conservatoare, stă să explodeze. N-aș putea scoate nici un cuvânt, continuăel. Ce-ar fi să votăm? sugerează Charlotte. În mod clar, tipa încearcă să o facă pe șefa. Mi-o imaginez peste zece ani, într-un sat, căsătorită cu un bancher, gata să pună pe roate un institut pentru femei și să organizeze tot felul de acțiuni caritabile. Ce-ar fi să facă fiecare cum vrea? intervine Daisy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Un joc, cu potul, numit satisfacție! Virusul-spion care-și strigase spaima în eter, în momentul acordurilor finale din simfonia vieții doftoroaiei Eliza Gabrovescu (în timp ce pe țânțarul care-o injectase cu boala Rash îl durea drept în trompă), trimise aceste cântece șefei, prin e-mail, dar cum Mântuirea Sa trăia o partidă mortală de sex cu un nou partener media, Cosașul șef își printă fițuicile anonime și le vârî sul pe gaura cheii de la ușa Cumetrei ca să facă borș cu ele după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
încărcat, tractor, dacă trebuie. Plătim tot. Numai să ai grijă. Să răspunzi de grădină. Nu-mi plac paraginile. Vezi că eu am grijă de pergolă, de cuptor, de casă. De tot ce e dincoace de gard. Dar acolo, tu ești șefa. Vreau să fie de toate în curtea mea și să arate bine, am eu ambiția asta. Maestrul se îngrijea doar de gazonul de dincoace de gard, și asta rar, rar de tot, îi plăcea să ude cu furtunul, uneori, iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]