3,081 matches
-
pînă În ziua cînd aveau invitați; În aceste Împrejurări, o ciudată fraternitate se năștea Între ei, mai ales dacă era vorba de verii numiți Julius, Cinthia, Bobby etc. Pipo cobora din alt copac cu o mutră bosumflată: nu reușise să țintească la timp și rămăsese cu săgețile În mînă, avea trei săgeți În mînă. Și Cinthia tușea dar nu plîngea și se uita la Julius, care se uita la Vilma, care se uita la stăpîna casei: „Veniți! Veniți să vă curățați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stătuseră pînă atunci la gheață. Copiii se serveau singuri sau erau serviți de dădacele lor și mulți dintre ei, printre care desigur Pipo și Rafaelito, neisprăviții ăștia, scoteau din buzunare țevi de trestie și Împroșcau lichidul rece În obrazul musafirilor, țintind mai ales În ochi. Guvernantele dădeau fuga Îngrijorate și-i despărțeau pe micuții care se Încăieraseră, dar Victor, obișnuit cu toate acestea după atîția ani de slujbă În casa Lastarria, nu-și pierdea demnitatea și continua să-i servească, străbătînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prezentarea unei serbări organizate În curtea interioară a colegiului meu și era destinat revistei școlii, Deșteptarea. În acel articol, stigmatizam faptul că pistoalele cu apă vîndute elevilor În unele zile de sărbătoare le erau confiscate de Îndată ce se foloseau de ele, țintindu-i mai cu seamă pe profesori, iar aceste pistoale confiscate erau mai apoi puse În vînzare de profesorii care tocmai le confiscaseră. Articolul a fost cenzurat, iar eu am fost chemat la Părintele Rector, care m-a Întrebat de ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
brazilian, pe ea n-o privea chestia asta. — Probabil că a fost surprinsă să te audă vorbind de erotism! Din partea dumitale, era ceva nou! Dar de flamanda cu pricina nu mai vorbești? — „Există un erotism belgian?“. Recunoaște că era bine țintit. Era ceva poznaș. Ai fi putut să ții singur toate conferințele. Dar, bine că veni vorba, n-ai pus-o niciodată pe logodnica dumitale să-ți mîngîie penisul? Și nătăfleței ăleia nu i-a dat niciodată prin minte s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
adulților este, de departe, dascălul: pedagogul cu experiență ori tânărul optimist, mânat de îndrăzneala fertilă în ducerea la bun sfârșit a dezvoltării multiple, complexe, în sfera deprinderilor, abilităților și competențelor pluridimensionale. Modelul de dascăl ce emană din legea cea nouă țintește, cu legitimă și vizionară claritate, către omul care, peste ani, se va regăsi în chip fericit în „produsul” trudei sale, în bucuria învățăcelului mărturisită, deferent, peste vreme: Am prins gustul poveștilor de când educatoarea ne citea, cu atâta farmec, Albă ca
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
6). Deznodământul fatal nu se lasă așteptat. Oripilat de scena de orgie care pare să confirme rolul lui Ovidiu în depravarea Romei, pornită pe drumul sfârșitului (Vai ! Acvila romană e roasă de noroi/ De vermi ! Ea către ceruri, murind, ochii țintește), August pronunță sentința definitivă : La Tomis între barbari să moară neiertat (IV 7). Pe țărmurile getice, existența lui Ovidiu se desfășoară permanent sub semnul morții. După cum observă Sarmiza, el e slab, suferind și gingaș, și pare stins/ De-abea stă pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
există și deplasări de accente între opera antică și cea modernă. Un comentariu al corului din Oedip Rege reține mândria lui Oedip de a fi dezlegat misterul Sfinxului și încrederea lui în propriile puteri după depășirea acestei încercări aparent insurmontabile : Țintise sus, mai sus ca toți. Și cât/ De fericit era ! Așa/ De fericit ! O, Zeus, zdrobise el/ Fecioara care ghearele-și/ Chircea și în enigme prorocea ! Nicolae Ionel dezvoltă ideea și insistă asupra orgoliului regelui care ajunge să se creadă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
muzică, și de aceea toți se mută la Pavlovsk. De altminteri, eu ocup atenansa, iar casa propriu-zisă... — Ai închiriat-o? — N-n-nu. Nu... nu întocmai. — Închiriază-mi-o mie, propuse prințul deodată. S-ar fi părut că Lebedev tocmai spre așa ceva țintea. Această idee îi trecuse prin cap acum trei minute. La drept vorbind, nu avea nevoie de chiriaș. Primise deja vizita unui doritor, care-l anunțase că, poate, va lua casa. Lebedev știa că nu „poate“, ci cu siguranță o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iertați, o să moară și fără iertarea dumneavoastră. Acum a venit de dragul copacilor. — O, în ce mă privește, îi iert totul; puteți să-i transmiteți asta. — Lucrurile nu trebuie înțelese așa, îi răspunse prințul încet și parcă fără chef, continuând să țintească un punct de pe dușumea fără să-și ridice privirea. Trebuie să fiți de acord să vă primiți iertarea de la el. — Ce legătură are asta cu mine? Cu ce-i sunt eu vinovat? — Dacă nu înțelegeți, așa-i... însă vă aduceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cum rareori? Doar Pușkin a fost ucis. — Poate că întâmplător. — N-a fost întâmplător deloc; duelul a fost pe viață și pe moarte și a fost ucis. Glonțul l-a nimerit atât de jos, încât, cu siguranță, Dantes l-a țintit undeva mai sus, în piept sau în cap; însă așa cum l-a nimerit nu țintește nimeni, deci cel mai probabil e că glonțul l-a nimerit întâmplător pe Pușkin, greșindu-și ținta. Lucrurile astea le-am aflat de la oameni competenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
duelul a fost pe viață și pe moarte și a fost ucis. Glonțul l-a nimerit atât de jos, încât, cu siguranță, Dantes l-a țintit undeva mai sus, în piept sau în cap; însă așa cum l-a nimerit nu țintește nimeni, deci cel mai probabil e că glonțul l-a nimerit întâmplător pe Pușkin, greșindu-și ținta. Lucrurile astea le-am aflat de la oameni competenți. — Iar mie mi-a spus un soldat, cu care am discutat odată, că au ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întâmplător pe Pușkin, greșindu-și ținta. Lucrurile astea le-am aflat de la oameni competenți. — Iar mie mi-a spus un soldat, cu care am discutat odată, că au ordin precis, conform regulamentului, când se desfășoară în șiruri de pușcași, să țintească „la jumătatea omului“, chiar așa li se zice: „la jumătatea omului“. Asta-i, deci nu în piept, nu în cap, ci într-adins li se ordonă să tragă „la jumătatea omului“. Mai apoi l-am întrebat pe un ofițer, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lebedev nici nu putea fi la Moscova în anul opt sute doisprezece. E prea tânăr ca să fi fost. E ridicol. — Asta în primul rând. Să presupunem, însă, că putea. Dar cum poate susține pe față că un artilerist francez l-a țintit cu tunul și a tras în piciorul lui, așa, de distracție; că și-a ridicat piciorul și l-a dus acasă, iar mai pe urmă l-a îngropat la cimitirul Vagankovskoe și zice că a ridicat pe mormânt un monument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să se diminueze. În plus, trebuie avut în vedere faptul că atitudinile și comportamentul potențialilor emigranți se constituie numai la nivelul raționalității individuale ce vizează de asemenea interesele grupului proxim (eventual ale familiei lărgite). De asemenea, rațiunile de emigrare ce țintesc spre maximizarea veniturilor persoanei/familiei au totuși în vedere riscurile asumate, precum și intențiile de a le minimiza. Studiile realizate până în prezent în domeniu relevă că efectele economice ale migrației internaționale, pentru țările receptoare de imigranți, sunt, în esență, de două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
masă, caracteristică propagandei prin radio și presă. „Ambele plasează individul într-o situație cvasiprivată și psihologic izolată față de el însuși și propriile idei” (Lewin, 1947c, apud Visscher și Nicolau, 2001, 123), de unde ineficiența lor. În schimb, „modificările susținute de grup țintesc individul ca membru al unui grup”. Decizia de grup are efect de statornicire, datorat, pe de o parte, tendinței individului de a rămâne pe poziție și pe de altă parte, „angajamentului față de grup”. În timpul acelorași experimente, Kurt Lewin descoperă că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
nefericirii, ca orice ființă smulsă din linia viețuirii. A fi e o stavilă pentru infinitul inimii. Este atât de misterios fenomenul prin care un om crește peste el însuși! Trezindu-se, nu mai vede pe nimeni în jurul lui. Astfel, își țintește ochii spre cer, spre cea mai apropiată înălțime. În materie de singurătate, omul nu mai are ce-nvăța decât de la Cel de Sus. Spiritul înflorește pe ruinele vieții. Se spune: cutare cunoaște pe Spinoza, pe Kant etc. ... N-am auzit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-și modifica direcția și cursul existenței sale, când la această răspântie ea înțelege să-și valorifice toate virtualitățile în sensul ancorării în marele ritm al istoriei, atunci se apropie de momentul esențial, daă nu de culmea sa. Dacă România nu țintește înspre momentul ei solemn, dacă tot ce a trăit această țară într-un trecut de umilințe și un prezent de compromisuri nu se va răzbuna în voința de afirmare și de definire a unui destin, atunci totul este pierdut. În
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
proprie, separîndu-se de colectivitate. Epocile culturale de mare stil au o structură monadică. Lumi individuale, a căror armonie derivă dintr-o comună participare la spirit. O cultură nu atinge culmi decât în măsura în care individualitățile ei simt tentația demiurgiei. Marii creatori au țintit o umilire a lui Dumnezeu. Precum marile culturi își extrag avântul din pornirea lor demiurgică, așa și cu marile individualități. Orgoliul infinit este cea mai productivă salvare din mizeria condiției omenești. Mă gândesc la Hegel, considerând "momentul" său filozofic ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
eternitatea ei infirmă orice efort revoluționar. Dar revoluțiile n-au alt sens decât să sape edificiul de veacuri al mizeriei, să ruineze templul pe care i l-a ridicat imbecilitatea umană. Orice revoluție își are sursa în stomac; dar ea țintește înspre ultimele finalități ale spiritului. Omul care trăiește în mizerie și n-are spirit revoluționar este ultimul imbecil al pământului. El e incapabil de disperare, acest reazem permanent al revoluțiilor. Omenirea împărțită între exploatatori și exploatați oferă dualismul cel mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Vorbe. Vorbe goale. Își scarpină gânditor vârful bărbiei. Prefectura pretoriului reprezintă încoronarea carierei ecvestre, dar un cavaler poate să se ridice încă și mai sus. Împăratul își rezervă dreptul de a deschide ușa carierei senatoriale oricui dorește. La asta să țintească Strabo, de nu pare dispus să-și sprijine feciorul? Totuși, ca prefect al Gărzii, trebuie să fie pe deplin con știent de cât de puțină putere rezidă în funcția decorativă și în titlul de consul. Sau poate că nevastă-sa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
căzut deja la compromis cu eroarea și cu răul. FILENAME: TREI FEMEI ÎN JURUL INIMII... Asta e: toutes les femmes que j’ai rencontrées se dressent aux horizons - avec les gestes piteux et les regards tristes des sémaphores sous la pluie... Țintești prea sus, Belbo. Prima iubire, Maică Preasfântă. Mama care cântă ținându-mă În poală ca și cum m-ar legăna, pe când eu nu mai aveam de mult nevoie să fiu legănat, dar Îi ceream să cânte, pentru că-mi plăceau vocea ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
imposibile. Facultatea are scopul de a produce Învățați capabili să sporească la infinit numărul materiilor irelevante.” „Și câte secții sunt?” „Până acum patru, dar ar putea cuprinde În ele tot ce ține de știință. Secția de Tetrapiloctomie are funcție preparatorie, țintește să educe În simțul irelevanței. Un departament important este cel de Adynata sau Impossibilia. De exemplu Urbanistica Țigănească și Hipismul Aztec... Esența disciplinei stă În Înțelegerea rațiunilor profunde ale irelevanței ei, iar În secția de Adynata, și pe cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ce rămâne să fie descoperit și nemaipomenite revelații asupra raporturilor dintre macrocosmos și microcosmos. Nu vă iluzionați că suntem alchimiști de trei parale și vă Învățăm să produceți aurul. Asta-i treabă de pungași, iar noi vrem mai mult și țintim mai sus, În toate sensurile. Răspândim Fama aceasta În cinci limbi, ca să nu mai vorbim de Confessio, curând pe ecranele noastre. Așteptăm răspunsuri și idei de la docți și de la ignoranți. Scrieți-ne, telefonați, spuneți-ne numele voastre, să vedem dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să țăcăne, iar mirosul de benzină, abia simțit Înainte, deveni amețitor. Kay puse cartea jos și se uită la Mickey. Stătea destul de nonșalant, cu o mînă pe capota mașinii și cealaltă Încordată pe dispozitivul furtunului de benzină, și cu ochii țintiți pe cadranul pompei. Nu era frumoasă, dar aducea cu sine un anumit stil; și era nemaipomenit cîte fete - chiar fetele obișnuite - erau intrigate și impresionate de o asemenea poză. Șoferul mașinii era, totuși, bărbat. Mickey scurse ultimele picături de benzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
s-a Întîmplat? Întrebă ea. Spune-mi o dată! Respiră adînc. — Am fost cu Cole și O’Neil, la trei străzi de-aici. Gardianul a primit o solicitare de la Stația 58... Kay, Îmi pare rău. Cred că au fost trei Încărcături țintite spre Radiodifuziune, dar s-au Îndreptat spre est. Una a fost lovită Înainte de a provoca prea multe stricăciuni. Celelalte două au produs incendii... — Helen, zise ea. O prinse de braț. Am vrut să-ți spun. Dar n-au spus unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]