198,372 matches
-
mărilor- haznale s-au tras obloane s-au pus lacăte și corbul dostoievski dragul de el blestematul de el răscrăcăratul își drege cu trăscău psihedelic glasul dar voi - chiar așa chiar de unde știți că sunteți vii cârpaci ai nimicului chiar așa chiar dar oamenii au creat moartea de când tare trudit Doamne te-ai așezat pe zări să te odihnești să te visezi îți voi injecta poezie în sânge (fragment) crește pe tăcute nevăzut în mine și nu știu pentru ce și
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
pământ râme fără culoare își dezmiardă plictisul digerând știri politice în chiar mijlocul grădinii câinele meu care a murit de un an se mai înoarce din când în când Ții minte cum lătra de nerăbdare așteptând plimbarea de după-amiază? Exact așa latră și acum conștient că nu-l mai aude nimeni Stăpânul lui, stăpânul fostului câine de cum intră în grădina uitată simte tot sufletul câinesc al acestei lumi Pe străzi, plimbându-se fragezi și triști mă silesc să văd trecătorii cum
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
o șchioapă decît ministrul. El începu la rîndul lui să se scuture ca un cîine care iese din apă, dar cu tălpile fixate pe podea, atent să nu pășească, mai ales cu piciorul beteag. Cît puteau s-o mai țină așa? Pe lîngă ei erau tot numai VIP-uri, în cupluri disproporționate ca vîrstă. Babe care înotau în perle și care dănțuiau ca la horă cu puțoi dați cu gel în cap și antrenori de fotbal sau oameni de afaceri necurate
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
o durere continuu sporită, pe care nici Dante nu a imaginat-o în lumea sa de dincolo de poartă: Lasciate ogni speranza, voi, ch'entrate. Cum din vechile cetăți au rămas doar câteva pietre măcinate și tot mai albite de vreme, așa din noi, câteva frânturi de oase, care țin pământul să nu cadă în haos. O operație radicală, ca un sacrificiu pentru un zeu gelos pe veșmântul ce-mi flutura, ca o replică, în mai multe lumi, și un preot nătâng
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
un zid de ispitire între tine și Dumnezeu ea dansează deasupra minții tale ca 10 leproși vindecați nimic din carnea mea nu e valabil privesc cu ochii de popă mișcarea damei fac o rugăciune vreau ca sora mea să trăiască așa ca o nălucă pe-un turn care zvâcnește mărgele de ce ar vrea viața asta să intre în mine mai mult decât i s-a dat cu toată dragostea ei cu lamă dublă dacă sora mea nu e o femeie simplă
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
potopea săgeți în pieptul vânatului plugul ara pieptenul pieptăna acul cosea oglinda oglindea foloseam lucrurile pentru că erau bune și frumoase erau bune și frumoase pentru că le doream le împrumutam, le schimbam, le trimiteam de-acasă să pască depărtările și era așa de bine și cald, fericirea era posibilă pe-atunci trecea pragul casei la chindii și noi comunicam unii cu alții așa cum comunică apele în mare. Apoi a trebuit să ne întoarcem la lucruri să le despuiem de forme să le
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
dar deschiși, și, fenomenal! - pășind sigur. Singura hibă (sau poate noroc?) e că nu scoate o vorbă. Vizităm ambasada, la chemarea ei! - e după orele de program, ar fi trebuit să ne înregistrăm încă din primele trei zile, dar, treacă, așa sunt oamenii de creație, nu prea ordonați. Doi băieți destul de veseli de la serviciul consular ne-au citit și înregistrat pașapoartele și ne-au lăsat în plata Domnului, grăbiți și ei să mai prindă ceva din restul acestei binecuvântate zile tropicale
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
țipătul roșu de nou născut lățindu-se la răsărit și cotul tău stâng suferind de ieri când ai sprijinit toate zidurile să nu se prăbușească orașul cu mine la braț: "dă-o-ncolo - ciupercă otrăvitoare" claci cu toată talpa - uite-așa mi se mărunțesc diminețile n tęte-ŕ-tęte distanța e o realitate precisă de câtva timp se măsoară în sentimente difuze le pastrez astfel să nu mă împingă la suprafață mai desfigurată decât mă presimt și dacă perfecțiunea nu poate avea copii
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
bine ne bagă pe toți în iad cine naiba respiră de parc-ar avea plămâni în loc de creier? cum alergi desculț în pijamaua vărgată?! fuguța înapoi în pat - na c-ai deschis iar fereastra - o boală din astea nu se vindecă așa...cu trucuri ieftine hai recunoaște nu e nicio fereastră în zid nu e dar nici zidul nu mai e zid (dacă nu te potolești!) - limba scrijelită cu nume și love și slove de corazon (palimpsest de scursori și claustofobie) un
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
aidoma fetei aspirînd mireasma unei grădini, înfiorată de așteptarea unuia, încă nevăzut și neștiut existînd însă pentru ea în astă lume... tot astfel așteptarea fiecăruia răsfrîntă într-o tandrețe pulsînd sub stern pentru cel existînd pentru noi toți nu-i așa frate Roger? nu asta ai voit de fapt să-mi spui cuprinzîndu-mi palmele în toamna peregrinărilor mele la Taize'? ochiul tău, o întîmpinare odihnind pe mulți din cei ce azi se lasă găsiți
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
te minte? Adevărul și minciuna. Doar minciuna. Și tangoul. Ce să facă ea într-o Argentină unde lumea se simțea bine și fără ea, într-o țară care putea s-o ducă bine și cu dictatură militară și fără Kiki? Așa a ajuns ea la Paris. Dintr-un soi de refuz al locului comun. Al unui orgoliu asumat. Străzile goale ale unei adolescențe lucide. Și setea ei de a iubi și a fi iubită. Și neputința ei de a fi altfel
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
bine ținut. Uneori cu contabilitate dublă.Și presiunea, teroarea chiar, a unei ipocrizii cu morgă. Și adolescența rătăcită prin ani, și maturitatea care vine repede, și viața care ți se curge printre degete. Ce zici Romero ? Romero dă din cap, așa e, dar nu mai spune nimic. Parisul e și țara lui. Ce fel de țară mai e și Argentina asta de unde au tot plecat unul după altul? Mori de vie sau pleci să trăiești în altă parte. În Argentina nu
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
precum Kiki la Paris cînd are totul de-a gata acasă, aici, la Buenos Aires? Don Antonio n-a fost zdravăn, ce vrei, poet! A tocat banii femeilor la Paris și acum vorbește de rău Argentina. Să-i fie rușine, zău așa, Kiki, nu-l asculta! Tu ai totul. Păi, tocmai asta și era, Kiki nu voia nimic de-a gata și își dorise să facă totul de una singură. Nu datora nimănui nimic. De aceea și plecase la Paris, să studieze
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
argentinieni, unul din Santa Fe, iar celălalt din Punta Arenas, în }ara de Foc. Parisul și ea, Caterina Maria Luiza Onetti, fata lui Don Julio Onetti, mult iubitul și iubărețul ei tată. Toată lumea îi spune Kiki. De mică a fost așa și Kiki a rămas. I-au plăcut mai mult mașinile și tractoarele decît păpușile. Ar fi trebuit să fie băiat, dar nu a fost după felul ei de-a fi. La șase ani știa să călărescă un poney, la opt
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
bătrînă, poate înțelegeam, dar pipițe din astea de vîrsta mea, vorbesc serios, nu înghit. Măcar să fie ceva de capul lor. }i-ai găsit. Ce-o fi găsind Romero la ele, mi-e greu să pricep. Păi dacă e să fie, așa de variație, să am iertare, pot încerca și eu variații personale dacă am chef și mi se năzare. Așa trăim aici, sigur că nu-ți place, timpurile s-au schimbat, dar să nu-mi spui tu mie acum că dacă
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
lor. }i-ai găsit. Ce-o fi găsind Romero la ele, mi-e greu să pricep. Păi dacă e să fie, așa de variație, să am iertare, pot încerca și eu variații personale dacă am chef și mi se năzare. Așa trăim aici, sigur că nu-ți place, timpurile s-au schimbat, dar să nu-mi spui tu mie acum că dacă îți plăcea ție de Don Carlos sau Dr. Allende nu călcai strîmb pentru o noapte. E adevărat că în
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
parfum de din alte vremuri, ce să-ți spun că și rugbiștii lor parcă sunt mai stilați decît ai noștri. Am luat și eu pasiunea asta a lui Romero pentru rugby. Să vezi ce-am pățit la Monte Carlo. Cam așa îi scrie Kiki mamei ei din Buenos Aires. Căreia îi crește tensiunea brusc cînd află pe unde e Kiki și în ce anturaj se tot învîrte. Și, aici, acasă, era cu ochii pe ea să nu întîrzie jumătate de oră, cum
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
apoi să mergem tot împreună cu MD la o vilă unde ea locuia temporar și avea de lichidat o moștenire. Avea aranjat să vină un client pentru un nud de Van Dongen de care soțul ei voia să scape. Cel puțin așa îmi spunea ea. În ziua aia se anunțase un client, eu încurcasem borcanele pentru că MD, pusă pe șotii, și să se răzbune pe soțul ei gelos, îmi spusese într-o noapte, cînd deja întrecusem măsura, că un domn bine - ea
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
spaniol brunet și simpatic din Madrid. Zicea ea. Eu am rîs ca o proastă și am zis bine, dacă e să mai și cîștigăm cîte 5000 de euro fără să ne doară capul, de ce nu. Să mori de rîs, mama, așa s-a întîmplat. Adică nu s-a întîmplat nimic. Domnul care venise pentru tabloul de Kees van Dongen era un domn extrem de bine îmbrăcat, cam în vîrstă, mi-am zis eu, părea sărit de 50, nu știam eu chiar gusturile
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
aceeași intenție tandră apoi când se întâlnesc nu se mai recunosc pleoapa clipitei ca un capac de coșciug cade simultan peste febra deja banală din doi necunoscuți Ce părea a adăposti un mare secret zidul acela din piatră nisipoasă vuia așa de molcom pergamentat de biciurile anilor de arșiță palimpsestul ploilor grafomane cenzurat de iederă totuși vuia și vuia ca un tren din memorie într-o seară ploioasă împrejmuia poate o grădină dar nu avea nici o intrare era ca o frunte
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
o seară ploioasă împrejmuia poate o grădină dar nu avea nici o intrare era ca o frunte de meloman adâncit în tristețe de neconsolat sau niagară prinsă cu magnetofon și adusă dar unui copil orfan nu eram singurul deși multă vreme așa am crezut câțiva cari în anumite nopți nu reușeam să adormim cu povești irezistibil eram atrași de zid ne venea să ne sprijinim fruntea de acea frumoasă liniște de eram singur cu el mai și plângeam ca un copil orfan
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
și când încetează să mai bată, Când scutece de lacrimi fericite O înfășoară. O nopți dăruite vântului și morminte în mine Sub frunze moarte, ochi ai lumii cealalte, De unde vă întoarceți pentru a mă conduce Către locuri ascunse în miracol? Așa îmi sunt vedenie mie însumi. Din praful oaselor ies, îmi așez umbra Peste o altă carne. Fiți ploaie fericirii Acum făcută viață oricui mă atinge Cu respirația și salivează lacom. * în vindecare sunt Și vindecări mă înconjoară. Din tot ceea ce
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
ea însăși dăruită Neantului și forțelor? Stau înaintea zidului deschis de înger Pentru a ieși din temnița creată de oameni Și am pe spinare povara cărnii ce iubește Cu o iubire ajunsă la cer Mai înaltă decât cerul. Aș iubi așa până când s-ar preface în infinitul de a fi mângâiere A fiecărei treceri de Dumnezeu în Dumnezeu. Sufletul meu e leacul fericirii, Sub el se-așează în ofrandă mirii, Din vindecare în vindecare mergând așa Până la carnea (aer subtil) a
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
înaltă decât cerul. Aș iubi așa până când s-ar preface în infinitul de a fi mângâiere A fiecărei treceri de Dumnezeu în Dumnezeu. Sufletul meu e leacul fericirii, Sub el se-așează în ofrandă mirii, Din vindecare în vindecare mergând așa Până la carnea (aer subtil) a ta, Iubito făcută pulbere, Culme pe care duhul coboară Pentru a-mi aprinde rugul, Pentru a mă trage în plămânii săi Până la nuditatea grației. Ce văd din ceea ce nu e vedere? Ce parte a lacrimei
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
se trag Beți de a fi și de a plânge. Să nu aud că oamenii mă cheamă, Chemarea fiind mortuară. Pereche mi-e de ceea ce mi-e teamă, Lucruri mărunte, gemete la vamă. Va spune lumea iar că sunt nebun, Așa sunt oamenii, făcuți din nebunie, Iar eu, vai mie, din lacrimi mă adun, Coșciugul lor îmi e substanță vie. * Nu e despărțirea de carne Despărțirea de infinit? în seara asta am ieșit din arme, Glonț care, lumină din lumină, în
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]