3,265 matches
-
românilor de passage care fac apel la serviciile sale. Nu le-a luat niciodată nici un ban, are o vorbă bună pentru fiecare, posedă un autentic duh al smereniei. Înconjurat tot timpul de resturi de piele, aracet uscat și capete de ață de cizmărie, este stăpânul unei existențe minunate, fără stresul zilnic al locuitorilor acestui oraș atât de bogat. Sub îndrumarea sa atentă, am reușit să-mi repar geanta de piele galben-lucioasă cumpărată cu numai cinci franci elvețieni de la magazinul Emmaus. La
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
numea "Dragostea din tei" sau "Numa' numa song", după cum l-au botezat japonezii. Atunci când lucram ca profesor suplinitor prin colegii, izbuteam să-mi calmez rapid elevii chinuiți de adolescența explozivă (ei, cu coșuri și Play-Station mobil, ele, decoltate și cu ața string-ului ieșind de sub blugi, un fel de mini-păpuși gonflabile însuflețite, triste imagini...) promițându-le că la sfârșitul cursului vom cânta împreună "Numa' numa' song". Absolut toți îmi cereau să le traduc versurile, și nu voiau să creadă faptul că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ceva dulce sau cine-mi pasează un măr, eu voiam să fiu prima pe fază și să le sar în întâmpinare. Ceva-ceva tot am câștigat până-ntr-a patra: ori de câte ori aveau poftă să mai molfăie sau cronțăne una-alta, veneau ață la mine, nu întrebau în neant. Fiindcă cel mai abitir se înfrupta Gigel Drăghici; începând dintr-a doua, copiii nu mă mai beșteleau Andibandicacarandi, Chiști sau Pișpi, ci mă strigau Penelopa lui Gigel, deși mi-ar fi plăcut mai mult
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
încolo tot timpul să-i dea inelul pe care i l-a furat, căci furat se numește ce făcuse ea !... și mai putea să mai facă ceva : să-i pună și pe ceilalți copii s-o strige : „Aurora-hoața, slabă precum ața“. Dănuț i-a pus, dar a găsit puțini amatori, și nici ăia nu strigau decît de formă, fără tragere de inimă. După ceva timp, tatăl și-a luat inima-n dinți și s-a dus să sune la ușa Aurorei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
însîngerată și m-a cam luat cu rău de la stomac. În plus, cînd am făcut pipi m-a usturat îngrozitor. Nu mai vorbesc de usturimile suportate cînd am încercat să mă spăl. Căcat ! O beștelisem ! Auzisem eu ceva de „ruperea aței“, dar chestia asta nu mă liniștea deloc. Cînd îți vezi puța ferfeniță n-ai cum să nu te pierzi cu firea ! Apoi, era clar că nu mai puteam s-o fac în seara aia. Ce o să-i spun tipei ? M-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
venise ciclul. Așa credea ea, dar de fapt sîngele nu era al ei, ci al meu. Eu m-am bucurat însă că nu trebuie să mai sufăr o umilință în plus, să-i spun că mie tocmai mi se rupsese ața, și am lăsat-o să creadă chestia cu ciclul. Tot nu puteam să mai facem, ce importanță avea care era motivul ? Pînă la urmă, faza penibilă a trecut și noi am luat cina ca un soț și-o soție, am
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Valentina Acasandrei, Mihaela Stafie și Floarea Popescu, să-mi fie acceptată. Expoziția a avut ca tematică artă eclezială și laică, la care selectarea lucrărilor pentru expoziție, cu toate că era de grup, după părerea mea a fost cam cusută cu ață albă, mi-au fost acceptate doar două lucrări ce au fost expuse rezemate undeva într- un colț, pe jos, pe simeze neavând loc, fiind înghesuite zecile de tablouri ce reprezentau cam același peisaj sinistru, privit din alt unghi, fără nici
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
totul absente din viețile noastre), lucrurile pe care le dau televiziunile sunt un excelent liant, un catalizator al relațiilor interumane. Bărbații discută despre fazele meciului din seara precedentă („Ai văzut ce gol a dat Bănel?“, „Da, foarte frumos a băgaton ațe! Ia ieșit!“ - și dăi și dezbate despre cât de frumos a fost golul sau cât de dur a intrat la minge fundașul X). Damele, firi mai sensibile, discută despre producții artistice, adică despre cât de bine arată latin loverul din
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tehnic, ce arată bine, dar te cam plictisește. Restul e publicitate. Comisarul se-ntoarce încet. To survive, be kind fwd Independent de ce vrea să fie Supraviețuitorul (continuarea poveștii comisarului Moldovan, dovada supraviețuirii regizorului septuagenar după două intervenții chirurgicale cusute cu ață de publicitate etc.), el este de fapt un fel de reality-show în care fiecare vine cu ce are mai bun : Loredana cu vocea, Ileana Lazariuc cu corpul, Jean Constantin (Limbă) cu limbarița, iar actorul, regizorul și scenaristul Sergiu Nicolaescu cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cînd o știu, de pe vremea studenției cînd venea la noi la bibliotecă, tot așa umblă. Lidia, îi spun, mai fă trei lucruri și-i rupi gîtul profesorului. Unu: îndoi fusta pînă la jumătatea genunchiului, o însăilezi cu un fir de ață și-o calci la presa pentru polietilenă. Doi: îți tai părul scurt, pînă deasupra umerilor, îl umezești, îl pui pe bigudiuri și-l usuci în cîteva minute la aerotermă; dai jos bigudiurile și-l piepteni într-o parte, tinerește. Trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Dă-mi un pic topul. Vreau să fixez mai bine umărul ăla. Îmi dau jos bluza, i-o dau și îmi iau înapoi puloverul, fără nici o jenă. Pe bune, acuma n-o să mă stresez că mă vede Danny. Acesta bagă ață în ac și începe să strângă cu mare siguranță tivul tricoului. — Și ia zi despre prietenii ăștia ai tăi cam ciudăței, care se căsătoresc, deși sunt veri, zice. Ce-i cu chestia asta? — Ba nu sunt ciudăței deloc! Șovăi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dat brusc seama că sunt făcuți unul pentru celălalt. — Ca în Când Harry a întâlnit-o pe Sally. Își ia o voce de reclamă la un film: „Erau prieteni. Se trăgeau din aceleași gene “. — Danny... — OK. Mă iartă și rupe ața. Și, tu și Luke ce mai așteptați? — Ce să așteptăm? Crezi că o să te măriți cu el? — Ha... bar n-am! zic, simțind cum mă colorez usor în obraji. Nu m-am gândit niciodată la așa ceva! Ceea ce e perfect adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pasiunile ei este gătitul și nu după multă vreme îmi face o demonstrație. Înainte de demonstrație avem nevoie de ingrediente, așa că o pornim agale către o băltoacă în drum spre toaletă. Odată ajunse, ia un bețigaș de pe jos care avea o ață cu un bold îndoit la vârf, găsește un viermișor, îl infinge în bold și spre marea mea mirare se apucă să pescuiască în baltă. Nu-mi închipui că nu a văzut râul la doi pași dar întreb totuși de ce nu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
aspirațiile globalizante și numărul mare de nominalizări la Oscar) își trosnea personajele cu coincidențe și nenorociri ca să-și afirme mai răspicat concepția despre lume și viață și că Babel, dacă o face, o face mai subtil răsfirînd nenorocirile pe o ață mai fină, conform unui model care se lasă mai greu deslușit. Dar tot Crash era mai consistent ; dincolo de schemă, aveai ce să apuci la personajele lui și la năpastele lor. în schimb, dacă încerci să intri mai adînc în viziunea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la diferite acțiuni ale partidulul comunist, nespecificate însă în referat. În condițiile ocupației sovietice a României, a participa la diferite acțiuni ale unui partid controlat și dirijat, de sus și până jos, de sovietici, nu era decât o formă de ațe pune în slujba inamicului, a ocupantului străin. Altfel spus, o formă de colaboraționism. Dar cu un tată și un unchi formați în U.R.S.S., adolescentul Ion Iliescu prezenta în ochii sovieticilor toate garanțiile pentru a fi promovat și utilizat, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
și n-oi scoate-o la capăt, apăi să te ții, nu mai scap de gura lor; − Măi Gheorghiță, așa mă cunoști tu pe mine? Dacă nu trebuie să știe nimeni, din gura mea n-o să afle nici un capăt de ață. Spune, mamă,ce vrei tu să faci atât de ascuns? − Bine, mamă, îți spun, că eu știu că n-ai să mă dai de gol. Am văzut la domnul învățător Obreja o vioară cu care ne cântă așa de frumos
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și pe la ora 2 dimineața plec de acasă la vie. Cocoloșit printre bagaje și hrana boilor, încet, încet ne strecurăm pe drumuri lăturalnice pentru ca nimeni să nu simtă lipsa tatei de la vie. Pe o lună, plină de vedeai să bagi ață în ac, pornim la drum și, în sfârșit, ieșim în șoseaua ce leagă Bârladul de Tecuci... Pietriș pe șosea. Curând trecem peste pârâul Pereschiv și Tutova și în jurul orei 8 iată ne intrând în Bârlad și apoi pe la Podul Verde
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în Amsterdam. Nu era gol, dar avea o perucă, era machiat ca o prostituată, avea o bluză decoltată sub care își pusese un sutien cu sâni proeminenți și o pereche de chiloți din piele mulați pe corpul gol, cu o ață în fund și cizme lungi cu niște tocuri imense. Crăcănat trecea prin mulțime, mergând țanțoș, toată lumea oprindu-se măcar o clipă pentru a-l urmări. Reacțiile erau diverse: uimire, râsete, revoltă sau pasivitate. Marți 21septembrie 1999 - sala Pruteanu Parcă ar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la face identități cu carne, cu suflet, cu frământări, cu sentimente, numai și numai din pricina harului de actriță. Magnetismul aparent spontan cu care își purta personajele prin scenă, intensitatea fanatică a trăirilor, echilibristica periculoasă și devastatoare pe firul transparent de ață dintre tragic și comic, glasul cu densități de bocet ancestral (uneori) sau cu gângureli de porumbiță ofensată (alteori), implicarea devotată până la nesăbuință în repetiții, au fost câteva din atuurile Adei la această vastă, colosală și obscenă „ruletă rusească” pe care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Ani mai târziu, În Japonia, Într-o mănăstire zen, am Învățat, Încercând diverse exerciții de meditație, că suntem traversați de o energie care coboară de sus și de alta care vine de jos. Axa aceasta trece ca un fir de ață invizibil prin cap, gât, coloana vertebrală - dar mai Întâi trupul trebuie să aibă o ținută dreaptă. Dacă stăm fără efort, leneși, cu umerii căzuți, capul aplecat, spatele Încovoiat, această legătură verticală nu se produce. Fără efortul de a Îndrepta axa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la Teatrul Mic a ajuns iute la Casa Scânteii, și Consiliul Culturii și-a „reparat“ greșeala Într-o manieră perversă și lașă: spectacolul a fost oprit sub pretextul că biletele nu se vindeau, camuflând astfel, Însă cusut foarte tare cu ață albă, cenzura. Cred că plecarea mea În America a coincis cu agravarea procesului de spulberare a iluziilor de libertate În care, ca și Iona, mulți crezuserăm. La scurt timp după oprirea spectacolului, Penciulescu și-a dat demisia de la Mic. Gestul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
se rodeze În timp: ca să devină universală, trebuie să se așeze ca pietrele peste care curge apa râului. De aceea, lucrul la punerea În scenă pentru prima oară a unui text este foarte fragil, ținând - ca de un fir de ață - de Încrederea intimă care se stabilește sau nu Între regizor, actori și autor. Când i-am cunoscut pe George Walker și pe Rob Ribman (autorii pieselor Zastrozzi, aleasă de Papp la Public Theater și respectiv Sweet table at the Richelieu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
liber al mâinii stângi, În care ține o țigară aproape de buze, În timp ce Întinde mâna dreaptă spre cartea următoare. Pe inelar sclipesc două verighete - a ei și a tatei, care, fiindu-i prea largă, este legată de a ei cu o ață neagră. Ori de câte ori văd morții În vis, Îmi apar tăcuți, mâhniți, ciudat de deprimați, cu totul altfel decât erau În viață. Îi simt, fără să mă mir, În locuri pe care nu le-au vizitat niciodată În timpul existenței lor pământene, În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pentru anotimpul respectiv, de parcă ar fi fugit dintr-un orfelinat (presupunerea mi-a fost confirmată mai târziu când am zărit cum este dusă de acolo de două călugărițe cu veșminte fâlfâitoare), care legase cu Îndemânare un fluture viu de o ață și plimba frumoasa insectă, fluturând anemic din aripi, ușor schilodită, de o lesă ca pentru spiriduși (probabil un produs derivat al numeroaselor lecții de aleasă broderie predate la orfelinat). M-ai acuzat deseori de o cruzime nenecesară În excursiile noastre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de pace, își oțelea cohortele cu greutăți atât de mari și marșuri atât de lungi, încât, în timp de război, lupta li se părea oștenilor floare la ureche. Juga boscorodește pe înfundate: Oare?... Chiar așa făcea Cezar? "E cusută cu ață albă"... Șendrea întoarce capul să-și ascundă zâmbetul. Duma își scoate sacul și se întinde în iarbă, lângă Herman. Neamțule, zice Duma și îi arde o palmă prietenească pe spinare, gurile rele șușotesc că la Cetatea-Albă, cu boambele tale, ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]