3,167 matches
-
Avila e pe aproape, cu opera sa intitulată Camino de perfeccion. Să remarcăm, în final, că în campania pe care Irina Mavrodin o poartă împotriva golului dezumanizant, d-sa manifestă o stranie reticență, o sfială, ca și cum ar fi fascinată de abisul pe care se silește a-l anihila. O cvasipermanentă inhibiție se vădește în discursul poetei, începînd cu lexicul simplu, surprinzător de simplu în raport cu cel opulent și nuanțat pe care-l mînuiește în postura-i de strălucită eseistă și mergînd pînă
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
avea aerul a semnifica plinul, se transmută într-un extaz mistic ce părea a semnifica golul, însă care e, în fond un prea-plin sufletesc la marginea exprimabilului, absolutul lăuntric la care sîntem în măsură a accede. Irina Mavrodin: Punere în abis, Ed. Eminescu, 2000, 172 pag., preț neprecizat.
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
din aceste inițiative o restaurare a verbului, a valorii eminente a verbului, într-o cultură ce a cunoscut de un secol și mai cunoaște tocmai ceea ce un Georg Steiner numea o universală Ťretragere a cuvântuluiť." Totuși, autorul atît de așteptatului Abis luminat e optimist: Chiar și acum după numeroasele naufragii prin care am trecut, chiar și în acest început de secol care a adus alte amenințări, alte dezastre, după încheierea ce părea promițătoare a sângerosului secol al 20-lea, îndrăznesc să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
unei înjositoare beții provocate de deruta ontologică: "Clarviziune și delir; utopie și coșmar al deznădejdii;/ Revelație și retragere a harului; predicatele noului ecleziast;/ Dezacorduri ale unui suflet în necontenită surpare; maledicta și eclipsele sacrului; invocații ambigue;/ Speranța ce purcede în abis; gravitații ale tărîmurilor morții;/ O nouă stirpe de demoni; ceața proclamînd îndreptățirea oricărui act; sau/ Ceea ce vomită mahmureala unui timp turmentat la răspîntii" (ibidem). Acest "timp turmentat" nu e decît eternitatea care i-a hrănit pe "fiii neprihanei", lovită de-
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
abia desprins de stratul hipnotic: "Mi-ar plăcea - de ce nu - / să locuiesc în turnul de fildeș / oaspete al propriei mele tăceri // cu lumea pierită / prin cețoasele văluri / cu lucruri aduse la irealele lor dimensiuni // într-un somn visător / aș străbate abisul unor duminici // stăruind în penumbră / mireasma și ea dilatată / ar tremura ca argintul // cu gînduri neretușate / aș pătrunde în răsfrîngerea clipei / doar în umbrele ei" (Miezul lucrurilor). De fapt e o "chemare de dispariție", căci în "haosul tîrziu" al unei
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
Răzvan Voncu Benjamin Fondane - Opere XIV. Baudelaire și experiența abisului, traducere din limba franceză de Ion Pop și Ioan Pop-Curșeu, ediție critică de Ion Pop, Ioan Pop-Curșeu și Mircea Martin, studiu introductiv și sinopsis al receptării de Mircea Martin, prefață de Monique Jutrin, postfețe de Ioan Pop-Curșeu și Dominique Guedj
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
-lea în locul celui de-al II-lea, are cel puțin două explicații valide. Prima ne este furnizată în Notă asupra ediției: întrucât Fundoianu este un autor bilingv, operele franceze trebuie publicate în paralel cu cele românești, iar Baudelaire și experiența abisului, deși ultima (și nefinalizată de autor), are prioritate întrucât n-a mai fost până acum tradusă în românește. Cea de-a doua se configurează post-lectură: avem de-a face cu un , care strecoară, în exegeza lui Baudelaire, propria filosofie de
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
filosofie de existență și propriile-i convingeri cu privire la rostul artei. Publicarea acestei ultime cărți acum, la începutul ediției, are rostul de a furniza cititorului prolegomenele operei ulterioare, atât ale celei românești, cât mai ales ale celei franceze. Baudelaire și experiența abisului este o carte cu un destin aparte în biografia, oricum stranie și convulsionată, a lui Fundoianu. Încheiată la începutul lui 1944, ea nu a fost totuși desăvârșită de autor, deoarece Fondane, se știe, avea să fie arestat la 7 martie
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
acces și la toate ezitările, sinuozitățile, revenirile și dubiile lui Fundoianu în legătură cu acest ultim text. Adaosul sporește valoarea sentimentală a cărții și îi oferă specialistului o cale de acces către „pivnițele” gândirii lui Fondane, mai ales că Baudelaire și experiența abisului este un volum cu o pronunțată încărcătură programatică. Nedesă vârșirea - care nu împietează cu nimic asupra valorii cărții, demult consacrată în critica franceză - subliniază și mai pregnant caracterul testamentar al textului. (Întrucât este vorba de o carte care reunește literatura
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
de care vorbea Cioran. Pentru că nu este o lectură critică obișnuită, ci o interpretare filosofică și morală a unei opere care până atunci fusese citită exclusiv în cheie estetică. Nu e vorba, deci, numai de menținerea cărții Baudelaire și experiența abisului printre referințele bibliografice valide și azi, ci și de inaugurarea unei modalități de interpretare pe care nu am mai întâlnit-o nici înainte de 1947, nici după. Practic, pe zeci de pagini - scrise în stilul copleșitor al lui Fondane din ultima
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
azi, ci și de inaugurarea unei modalități de interpretare pe care nu am mai întâlnit-o nici înainte de 1947, nici după. Practic, pe zeci de pagini - scrise în stilul copleșitor al lui Fondane din ultima sa fază -, Baudelaire și experiența abisului lasă impresia că adună și sintetizează, în interpretarea unui autor-cheie în istoria literaturii moderne, tot ceea ce știe și gândește autorul despre literatură, ființa umană și viață. Și, de asemenea, că scriitorul care, după un splendid volum de Priveliști (1930), părăsea
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
30-’40. Conștiințe pe care le unește atât nevoia de puritate și inocență, cât și căutarea obstinată a unui Dumnezeu care se ascunde. Și unul, și celălalt merg însă către Centru prin lungi ocoluri, trecând prin bolgiile spiritului și prin abisurile conștiinței, opera lui Baudelaire acționând ca o oglindă a crizei umanității pe care o trăiește și o resimte Fondane. Fără îndoială că ne-a lipsit această carte, care (în ipoteza fericită că ar fi fost tradusă imediat după apariția în
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
Voi regreta întotdeauna că nu i-am spus lui Șerban Tassian cât de mult l-am admirat. Arta lui incomparabilă mi-a fost și a rămas model inalienabil. (Nu numai mie). Am văzut, am auzit... de câte ori! Boema de aur. 'Privesc abisul în care mii de coșuri ne fumegă Parisul', așa începea Dinu Bădescu una din cele mai pucciniene arii-portret. În decorul mansardei înghețate îl asculta Mimi: Valentina Crețoiu. Venea imediat și cristalul pur din vocea ei: Ai mei îmi spun Mimi
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
să stea în pat, pe întuneric, să somnoleze sau să chiar doarmă, pentru că "Tot ce diminuează activitatea conștiinței e salutar". În afară de somn, nimic nu mă ajută", spune Cioran cel veșnic angoasat de "eclipsele" și cețurile creierului său. De fapt, nici "abisul matern" al somnului de după-amiaza nu îl ajuta întotdeauna, al deșteptîndu-se uneori "cu o senzație de apăsare și cu dureri peste tot". Asaltat de trupul său șubred pînă la limita la care exclamă: "Ah, părinții ăștia care n-au putut
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
un rest grotesc pare, mai degrabă, un paria. Actorii, Daniel Day-Lewis și Paul Dano, ca și regizorul au reușit să gradeze verosimil și sensibil acest traseu al degradării umane fără a face din aceasta o lecție de morală, cît explorarea abisului uman, a omului din subterană. Cei doi profeți, unul al bunăstării aduse de aurul negru, altul al Bisericii celei de-a treia revelații, devin victime ale propriei lor ambiții. Nu banii sunt miza ultimă, ci voința de putere, o pornire
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
fapt totuși concret, ireductibil, de utopia ce i se aplică, riscînd a o anihila. Exigențele purificatoare pot înainta neîndoios pînă la scheme geometrizante tăioase, dar nu se pot stabiliza într-o zonă rarefiată excesiv în numele unui eu ce, văzîndu-se în fața abisului, glisează fatalmente înapoi, spre ,lirismul viu", triumfînd în polisemia sa, în cuprinsul căreia tabla decelabilă a poeticii e doar unul din elementele constitutive. Cînd nu e doar un element indus din afară, aidoma altor factori de context, exteriori creației intrinseci
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
aluzie la scriitură și la actul scrierii, devine oglinda în care se reflectă scriitura vilamatiană, pentru a-și dezvălui semnificația narcisistă. Vila- Matas inventează alte metafore, printre care aleea („de la sfârșitul lumii [...] locul ideal pentru a scrie cu adevărat...”) sau abisul. Actul scrierii capătă succesiv semnificația drumului, a călătoriei, a depășirii unei frontiere, a unui prag, pentru a merge mai departe, pentru că „a scrie înseamnă a avansa în lumea urmelor, până la ștergerea urmelor, a tuturor urmelor”. Presărate pe tot cuprinsul cărții
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constituțiune. Dar în realitate toate acestea sunt producțiuni moarte, pretenții fără fundament, stafii fără trup, iluzii fără adevăr și astfel cultura claselor mai înalte ale românilor este nulă și fără valoare și abisul ce ne desparte de poporul de jos devine din zi în zi mai adînc... Ca să mai trăim în modul acesta este cu neputință." Și după ce socotea necesară descurajarea mediocrităților și considera că formele fără fond sînt stricăcioase, încheia prin această
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
oarbe/ ale unei absențe". Singura salvare este ca unii muritori să mai aibă calitatea de a conștientiza amenințarea fără-de-mântuirii, primejdia care dă năvală asupra omului, amenințându-i esența în raportul său cu ființa însăși. Primejdia prin excelență se ascunde în abis, iar pentru a o depista, este nevoie de acei muritori care ei, mai întâi ating abisul: În rest lumea-i plină de zei tocmiți cu ora/ pentru umilința noastră/ și rugăciunea: biată torță plimbată prin ploaie./ În rest apocalipsa de
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
conștientiza amenințarea fără-de-mântuirii, primejdia care dă năvală asupra omului, amenințându-i esența în raportul său cu ființa însăși. Primejdia prin excelență se ascunde în abis, iar pentru a o depista, este nevoie de acei muritori care ei, mai întâi ating abisul: În rest lumea-i plină de zei tocmiți cu ora/ pentru umilința noastră/ și rugăciunea: biată torță plimbată prin ploaie./ În rest apocalipsa de fiecare zi/ pe când adevărata moarte vine enervant de încet." În această vârstă a lumii scufundată în
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
rest lumea-i plină de zei tocmiți cu ora/ pentru umilința noastră/ și rugăciunea: biată torță plimbată prin ploaie./ În rest apocalipsa de fiecare zi/ pe când adevărata moarte vine enervant de încet." În această vârstă a lumii scufundată în beznă, abisul lumii trebuie să fie cunoscut și îndurat până la capăt. Dar pentru aceasta trebuie să apară exploratorii abisului. Unul dintre aceștia este Daniel Corbu, căci a fi poet în timpuri sărace înseamnă să aduci în dar prin cântec urmele zeilor dispăruți
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
prin ploaie./ În rest apocalipsa de fiecare zi/ pe când adevărata moarte vine enervant de încet." În această vârstă a lumii scufundată în beznă, abisul lumii trebuie să fie cunoscut și îndurat până la capăt. Dar pentru aceasta trebuie să apară exploratorii abisului. Unul dintre aceștia este Daniel Corbu, căci a fi poet în timpuri sărace înseamnă să aduci în dar prin cântec urmele zeilor dispăruți: "carnea mea histerizată de cântec". De aceea în această lungă noapte a lumii se cuvine ca poetul
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
această peticită speranță/ până și acest vis amputat/ și chiar această dimineață în care/ stai și privești picurii ploii pe un mormânt nou./ Cineva mătură curtea abatorului/ cineva spune: poftiți domnule Kafka!/ S-ar cuveni un imn pentru/ alunecarea-n abis/ s-ar cuveni o dovadă!/ Nu departe: o trompetă rezemată de zid./ Mâna clipocind ușor spre inimă."
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
în care te afli. Asta te tulbură. Ridici din umeri și-ți spui că e totuna, poate, dacă rămâi pe loc sau îți târâi picioarele de-a lungul cercului. Dacă te revolți, faci o săritură din destin. Fie și în abis. Dar trebuie să ai putere pentru această săritură. Mi-e somn. Voi continua mâine. M-â-i-n-e. Există Ťmâineť? Pe un cerc nu există decât amintiri pe care calci mereu, ca pe șopârle, sau Ťaziť. Voi continua azi.". Iată un exemplu de
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
mărturisim speranța, afirmă autorul, că Dicționarul limbii poetice românești nu este o "necropolă" a limbii, ci /.../ o imagine-tezaur a ființei limbajului nostru poetic". Intrăm pe teritoriul cuvintelor-simbol, printre termeni cărora le descoperim istoriile, într-o hartă spectrală a poeziei românești: abis a fost folosit întîia dată cu valoare poetică de Macedonski, ac e un termen arghezian, jale, inimă, ars ne vin de la Dosoftei. Unele cuvinte sînt redescoperite ca avînd valoare poetică după o perioadă de uitare, așa e, de exemplu, carne
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]