21,363 matches
-
mai vechi pentru a înălța clădiri noi cu rateuri și izbânzi printre care aș include Mystic River, așa cum printre eșecurile evidente aș situa Changeling. În acest nou film, tezele regizorului sunt evidente, am putea spune mult prea evidente pentru ca acest accent să nu devină chiar o temă de reflecție asupra propriilor instrumente, metode și teme, asupra sa ca actor cu o carieră îndelungată; un film care devine astfel manierist. Clint Eastwood este preocupat nu numai de ciocnirea dintre generații, ci și
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
are o geografie determinată și, evident, nici un specific local sau regional, în România problema Cărții-obiect s-a particularizat indiscutabil după l990. Pentru că dincolo de nenumăratele ei posibilități expresive, Cartea-obiect a devenit un subiect de meditație morală, iar destinul său a căpătat accente patetice. Memoria culturală s-a transformat în rememorarea unei drame și imaginea butaforică a cărții s-a preschimbat într-un mormînt gol, cu alte cuvinte în cenotaf. Parcă anume spre a fractura continuitatea noastră simbolică și a ne dizloca din
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
etc., s-au văzut rapid împinși în umbră, producîndu-se un nou val de privațiuni progresive. Cel ce "maximizează confuzia" nu e cumva pledantul pe care-l avem acum în vizor? Oare "industrializarea progresivă", de factură în bună parte stalinistă, punînd accentul în chip nerealist pe "industria grea și pe pivotul său , industria constructoare de mașini", cum suna formula rețetarului de partid, a constituit realmente o modernizare, a împiedicat economia României de a se situa mai prejos de cea a țărilor necomuniste
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
instaurarea dominației comuniste (inițial) și apoi consolidarea sistemului. Nu are sentimente, nici măcar resentimente, gândește totul rece, perfect detașat, în termenii unei partide de șah. Discursul său este cel al unui om puternic, inteligent, stăpân pe sine, superior, ironic, uneori cu accente de umor, mai degrabă sfătos decât imperativ. În conținut însă acest discurs conține germenii tuturor crimelor comuniste. Aproape că se poate monitoriza modul odios în care toate ideile sale au fost transpuse în practică. Reiese însă limpede faptul că Leonte
Profesionist în slujba răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7620_a_8945]
-
tur de forță, posibil în principal datorită modului în care Updike își orchestrează strategiile discursive, în primul rând cele axate pe detaliul fizic, universul domestic, sexualitate si erotism, religie și credință (David Lodge) corespunzătoare celor patru mari direcțiilor urmărite, cu accente diferite, în aproape toate romanele sale. La aceasta se adaugă calitatea ironiei și darul de a folosi imaginativ limba, asemenea lui Nabokov care îi servește drept model, precum și precizia sa stilistică, pentru care James Wolcott l-a numit pe Updike
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
-și volumul, Gabriel Dimisianu parcurge un drum de-a lungul căruia omul din el îl ajunge din urmă pe critic, pentru ca în final, substituția desăvîrșindu-se, omul să ia locul criticului. Tocmai aceasta e rațiunea împărțirii volumului în două părți: mutarea accentului de pe personaje și întîmplări pe ființa intimă a autorului. Așadar 1) "Amintiri și portrete literare" și 2) "Jurnal reluat (fragmente)". Cum spuneam, cine îl cunoaște pe autor simte că numai el ar fi putut scrie volumul. Căci între omul Gabriel
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
și adâncime. Nu același lucru se poate spune despre restul. Dialogurile dintre personaje sunt de obicei lineare și fără relief, confesiunile urmează, aproape toate, aceeași direcție (trăim vremuri grele, oameni buni), iar motivația psiho-morală a acțiunilor fiecăruia e furnizată artificial. Accentele biblice, profetice sunt în mod vizibil supraadăugate pe materia destul de subțire a cărții. Romanul "eroului" pasiv glisează pe romanul larg-social, iar acesta, pe acela politic la care ar trebui să fie aderent. Mirii nemuririi e mai curând un scenariu cinematografic
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
grele ale criticii de la noi: Nicolae Manolescu, Marian Papahagi, Gheorghe Grigurcu, Barbu Cioculescu. Alt lucru curios legat de poetul Radu Ulmeanu: dacă mai toți scriitorii români au încercat să se reinventeze după schimbarea de regim politic din decembrie 1989, punând accentul pe textele scrise în libertate sau publicând ediții binișor revizuite ale textelor mai vechi, autorul volumului Laptele negru mizează încă estetic pe versurile scrise în timpul comunismului. Poemele elaborate în cei 19 ani de libertate ocupă doar 20 din cele 250
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
riguros exacte, exprimate într-un fel sau altul de toți cei care, încă din anii '70 ai secolului trecut, au analizat poietica lui Radu Ulmeanu. De la primele poeme scrise la mijlocul anilor '60 (perioada maximei libertăți în comunism) devine limpede că accentul liricii sale cade pe viziune și pe trăire, în detrimentul grijii pentru formă. Atunci când sentimentele sparg pieptul poetului, iar viziunea unește cerul și pământul, când imaginile se revarsă în cascadă, cine să se mai împiedice de-o rimă șchioapă sau de
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
Daniel Vighi. Primele recenzii și articole publicate la începutul anilor '80 pun în evidență un Daniel Vighi în ipostaza de elev silitor, destul de crispat, închis pedant la toți nasturii. Comentariile sale descriu cuviincios ceea ce trebuie, niciun fir de umor sau accent sentimental nu tulbură perfecțiunea încremenită a ansamblului. Totul este corect, dar complet lipsit de viață. Recitite astăzi, după aproape trei decenii, comentariile despre poeții de la cenaclul "Pavel Dan" sau despre poezia lui Vasile Dan seamănă cu florile uscate presate între
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
Melnicu întreprinde o sinteză a celor știute din enorma bibliografie consacrată acestui fenomen și protagoniștilor săi. Cu o salutară importanță acordată intruziunii anecdoticului în demersul său, care, altfel, poate, ar fi devenit fastidios, Roxana Melnicu realizează o retrospectivă captivantă prin accentul personal ce s-ar putea sintetiza în câteva fraze concluzive, precum aceasta: "ș...ț psihanaliza parcurge un traseu "mitic": începe prin a avea caracterul profan al unei întreprinderi burgheze, trece prin mitul eroic al aventurierului explorator al unor teritorii virgine
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
pentru care Cristina și Glonț sunt martori exemplari. Reușite aici sunt câteva cadre psihedelice luate având pe fundal un tapet oribil cu o lume de guzgani enormi, ca niște sacerdoți impenitenți ai unei mese negre. Și aici se poate observa accentul apăsat, exagerarea, ca în scena de întânire la metrou, undeva într-o budă decorată excesiv până la nevroză cu graffiti. Regizorul a încercat fără succes să îmbine armonic toate aceste registre de sensibilitate cu corespondent în filmografia sa anterioară, obținând ricoșeuri
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
a României - ca o ironie a sorții, chiar ca locuitor al orașului Stalin - și în plină ofensivă a realismului socialist, de o rediscutare teoretică a unui parcurs artistic deja realizat, și de aclimatizare a unor argumente estetice deja verificate. Mutarea accentului de pe umanismul absolut, luminos și abstract, pe unul circumstanțiat social și politic, nu constituie nici o abdicare de la principiile inițiale și nici o concesie făcută imperativelor clipei. Luîndu-și ca țintă absolută cadrele socialului, adică existența individuală și colectivă într-o anumită perspectivă
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
nu au nici stofa histrionică a unor doamne care țin să-și arate simandicoasele vanități feminine. Dimpotrivă, în loc de umoarea postișă a unor discuții de politețe previzibilă și stearpă, de felul convorbirilor acelora în cursul cărora protagonistele, sub cuvînt că pun accentul pe idei, se pun pe ele însele în lumină, aici dăm peste un dialog de veritabilă ținută filozofică. "ținută filozofică" însemnînd: îndrăzneală, lipsa spiritului servil și flerul lucrurilor importante. Și, peste toate aceste însușiri, un sentiment neașteptat pentru lumea în
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
mi s-au părut textele lui Octavian Soviany, Ștefan Borbély, Dumitru Chioaru; atenția acordată de mulți ardeleni demonstrează că e vorba de un "lucru bine făcut", de o întreprindere temeinică). Desigur, nu e vorba de o epopee, nici de un accent joyce-an asupra limbajului - deși autorul sugerează destul de des importanța limbajului pentru Ulise/ Scribul din Onești: "Ulise al orașului meu, ficțiunea/ mă împinge fără să vreau în cuvinte/ labele ei puternice de oxigen/ așezându-mi-se pe trup ca pe manuscrise
Din familia înalt-țintitorilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7497_a_8822]
-
partea a doua în 2005. Mi s-a părut că The Ring a reușit să preia ceva din experimentul suprarealist, pentru că scurtmetrajul mortifer, meduzant intră în datele cinematografului experimentelor suprarealiste ale unui Bunuel și mai târziu David Lynch cu un accent morbid pronunțat. Lăsând la o parte story-ul cu suspansul cuvenit, filmulețul proiectat preț de câteva minute corespunde unui fotomontaj similar dicteului automat și răspunzând unor recurențe malefice. Fiecare element al scurtmetrajului capătă relief și traversează pelicula pentru a se concretiza
Fiori fioroși și groază îngrozitoare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7506_a_8831]
-
aduse. Gîde e un scriitor ajuns relativ tîrziu la celebritate, în jurul vîrstei de cincizeci de ani, după ce lumea, zguduită din temelii de un război mondial, a devenit pregătită să-l primească sărbătorește pe cel care, propunîndu-și tulburarea, dezmorțirea conștiințelor, găsise accente șocante pentru acele vremuri. Omul și artistul aveau din plin gustul surprizei și al provocării; s-a vorbit de proteism, de ambiguitate, de principiul contradicției. În răspăr cu destui contemporani ai săi, Gîde era convins că viața nu poate fi
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
pentru fenomenul acesta viu, dinamic, în mișcare. E ca și cum ar privi mereu o bucată de rocă secționată care vorbește, prin alcătuirea ei, de timp, de naștere, de creație, de dumnezeire. Cuvîntul populează mintea lui Purcărete cu imagini, cuvîntul îi pune accentele pe ce simte că este important pentru el într-un text, cuvîntul însuflețește iraționalul, bîntuirea halucinațiilor. Tot ce face Silviu Purcărete pleacă de la cuvînt și de la căderea lui în interiorul lumilor pe care regizorul le poartă. În obsesii, în bucurii, în
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
odată cu el. Repetițiile, sau felul în care le-am perceput eu, sînt întotdeauna ca o transă. Purcărete este bîntuit de ce aude el în text, de muzicalitatea care îi vibrează în auz și în simțuri, de un dramatism pe care anumite accente îl dau unor anumite cuvinte, de sonorități, de ritmuri, de o atmosferă cu care el coexistă pe toată perioada repetițiilor. Este un devorator. Se încarcă de tot ce este în jur, banalul se dă de trei ori peste cap și
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Robert Turcescu și Casa Presei au terminat videoclipul al single-ului „Un refren”, piesa care s-a calificat în finala selecției naționale Eurovision 2013. Videoclipul a fost regizat de Bobby Păunescu și filmat alb-negru. Singurul accent de culoare este reprezentat de Monica Bârlădeanu, „guest-star” al clipului. „Bobby și Monica ne-au făcut o surpriză extraordinară. Colaborarea cu ei a însemnat enorm pentru noi, toți cei din «Casă Presei», iar rezultatul se vede. Citește și: Badea despre
Turcescu şi Casa Presei au lansat videoclipul pentru Eurovision by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72601_a_73926]
-
apare complet absorbită de melodia metrilor imparisilabici: "Albastra noapte E toată ploaie argintie, E vis de-naltă poezie, De cîntec și de șoapte. O! cer, natură, O! Dumnezeu, mister albastru, M-ai ridicat peste dezastru, peste blestem și ură". (Excelsior) Accentele oratorice, satira politică, autobiografia trucată rămîn prezente, dar tot ceea ce a fost violență și sarcasm se spiritualizează. Pendularea între două universuri, între tematica tradițională și mijloacele tehnice din ce în ce mai evoluate, se concentrează în cîteva poeme scrise, toate, în jurul anului decisiv 1890
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
despre tribunalele noastre și, pe de alta, despre disecarea unor cazuri umane de o complexitate pentru care tribunalele nu au și n-ar trebui să aibă competențe. Cred însă în judecata nuanțată a cercetătorilor, care vor trebui să pună toate accentele necesare, avertizați asupra mecanismelor fricii, asupra distorsiunilor generate de totalitarism asupra abisalității umane etc. Foștii informatori sunt singurii români pentru care decembrie 1989 nu a fost ocazia unei eliberări: pentru ei pedeapsa nu are termen de prescripție, fie că au
Un trecut care nu trece by Vasile Popovici () [Corola-journal/Journalistic/7146_a_8471]
-
și Ťgeneraționistăť. Dovadă, răspunsurile foarte ponderate la ancheta publicată în Echinox în 1979, sub titlul stănescian Dreptul la timp, realizată de Nicolae Băciuț." (pag. 7) Nu ușoara maliție la adresa pretențiilor de centralizare lunediste se cuvine, în primul rând, reținută, ci accentul, cu focar mai adânc, pus asupra autonomiei strategice a grupării clujene. Oricum, în istoria acesteia, începutul deceniului al nouălea reprezintă numai o secvență, nici măcar, ne sugerează Ion Pop, cu mult mai fertilă decât celelalte două, care o încadrează, în timp
Argumentul Echinox by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7149_a_8474]
-
mai sus și nuanța de rezervă față de încrederea excesivă într-un Occident nescutit de imperfecțiuni, de un impozant aparat al intereselor proprii și, desigur, permeabil la "intrigile" internaționale, astfel cum l-au prezentat, e drept, cu un incomparabil mai puternic accent critic, cîțiva faimoși "disidenți" de la Soljenițîn și Bukovski la Goma. P.S. Aflu de la o emisiune tv. că eroica Doina Cornea, suferindă la ora actuală, avînd o demnitate ce-o împiedică a cere ceva în nume propriu, trăiește dintr-o pensie
Mărturiile Doinei Cornea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7152_a_8477]
-
fel de prisme verticale cu o geometrie amintind de perspectiva inversă din pictura bizantină, care erau folosite, însă, în continuare, ca suport pentru compoziții bidimensionale, acum el capătă o cu totul altă pondere. Ba s-ar putea spune chiar că accentul se deplasează fără echivoc de pe bidimensional pe tridimensional, în condițiile în care ideea de tridimensional acoperă un alt conținut. în timp ce altarele aveau, pe lîngă funcția imediată de suport, și un rost ambiental într-un sens mai larg, tridimensionalul este înțeles
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]