220,173 matches
-
Dvs. ați rămas cu niște figuri, nu neapărat de țărani?... Nicolae Breban: Faptul că tatăl meu a fost arestat, că nu a plecat cu administrația, că a rămas cu țăranii, că a slujit în biserică... și asta a rămas, pentru că acum 10-15 ani, când m-am întors cu mama cu mașina... încă venea lumea să plângă: "doamna preoteasă, bine că v-ați întors"; apoi există un țăran Bud, unul din băieții primarului Bud, cu care tatăl meu a făcut o horincie-n
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
întors cu mama cu mașina... încă venea lumea să plângă: "doamna preoteasă, bine că v-ați întors"; apoi există un țăran Bud, unul din băieții primarului Bud, cu care tatăl meu a făcut o horincie-n sat, care m-a căutat acum vreo 20 de ani în tot Bucureștiul, să afle unde stă domnul Breban, a aflat unde sunt și mi-a lăsat sub ușă o scrisoare: "Domnule Breban, vă rog veniți la noi la Recea, vă așteptăm" - deci iată cum rămâne
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
foarte mult și-n Apuseni, și-n Făgăraș pe urmele lor, și v-aș putea povesti zile-ntregi ce am aflat de la acei țărani. Ce să zic, depinde ce cauți. Marian Ilea: V-ați luptat cu cenzura de tip comunist, acum, dacă ar trebui să caracterizați și cenzura asta de factură economică sau de economie de piață, dacă le-ați pune pe un cântar, care ar fi segmentul pozitiv și care ar fi negativ al celor două tipuri de cenzură? Vine
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
care semnifică, într-un vocabular personal, o geantă încăpătoare în care poți să pui orice, metaforă inspirată pentru această carte atît de aparte; apărută tot la editura pariziană Seuil, ea și-a găsit locul într-o colecție ne-onorată pînă acum de marele poetician, Fiction & Cie. De unde poate și deruta librarilor care, în așteptarea cărții și deja puși în încurcătură de titlul ei, o anunțau unii ca pe un roman, alții ca pe un jurnal, alții ca pe niște memorii. De
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
închis pentru a lăsa să se scurgă, printre zonele ondulate ale trăirii, dimensiunea fictivă și destinul asumat al scriiturii. Inițial, am citit romanele semnate de Florina Ilis, ulterior mi-am dorit tare mult să o cunosc pe autoarea empirică, revenind acum la dorința de a fi iarăși singură cu cărțile ei. De ce însă din această buclă se scurge ficțiunea în locul realității și al biografiei e greu de spus. în primul rând poate din cauză că Japonia din Cinci nori colorați pe cerul de
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
aveau să evoce istoria in-ului. Undeva la umbră, șușotind discret cu George Banu, zîmbitor și distant, în același timp, prezent și absent, privit de toți ochii, direct sau pe furiș, era Peter Brook. El însuși instituție, reper, model, vis. Acum, îl vedeam. Întors cu fața la mine, umbrele și siluetele au căpătat consistența luminii și a chipului său. Un festival este, la urma urmelor, un fel de spectacol, un act teatral, spune Brook. Pentru ce și pentru cine faci un festival, așadar
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
și extra muros. O formă, și ea esențială, de căutare, de exprimare a personalității unui creator. Un moment rămîne, de pildă, descoperirea pe care Brook a făcut-o pentru "Mahabharata", în 1985: Carrriere Callet, Boulbon, la cincisprezece kilometri de Avignon. Acum, Școala de la Trillade, la doi kilometri și jumătate de mers, ieșind dintre zidurile cetății. "Sizwe Banzi e mort", un text despre identitate, rasism, regăsire, o temă predilectă a anilor șaptezeci. Nu este suficient să exiști, să trăiești, trebuie să dovedești
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
și nemotivat, al unor cronici. Polițe se plătesc peste tot. Am dormit o oră și la patru dimineața am traversat Avignon-ul amorțit ca să iau naveta și să ajung la Cariera Boulbon, la Lever de soleil al lui Bartabas. Acolo unde, acum exact zece ani, Danaidele lui Purcărete și-au spus istoria. Povestea este specială în sine, inedită și, evident, de neuitat. Sculatul, plecatul, luna, vîntul, cloșarii, mizeria din oraș, frigul încă al nopții, călătoria pînă acolo, ascensiunea în liniște, vorbitul în
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
maestrul Wolfgang Sawallisch mă ruga într-o vineri să-l salvez, intrând în premiera operei Don Giovanni care avea loc la München duminică seara. Urma să debutez la faimosul său Festival în rolul Donnei Elvira chiar în acea vară, iar acum ce puteam face decât să dau curs invitației lui Sawallisch, care nu găsise o interpretă în măsură să cânte la nivelul dorit, în special dificilisima arie Mi tradě. Luni după-amiază, după premiera care a fost un triumf pentru Sawallisch și
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
Coryntina. Într-adevăr, dar nu ne desprindem de Megavijăn confirmând o zicere mai veche a prietenului: -Exploatarea năprasnică a omului de către televiziune, zicea el, a aruncat lumea într-o nouă formă de sclavagism, fenomen care, spre deosebire de alte vremuri, este acceptat acum cu plăcere și, deseori, chiar cu evlavie. În acest sens, cel puțin în familiile noastre, este de notorietate cazul soacră-mi care, după executarea cu responsabilitate gestică a trei cruci, a sărutat ecranul MegaVijănului fix în dreptul frunții domnului ministru Gheorghe
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
143 de roni, procentul va fi însoțit, indiscutabil, de suficientă opulență și, implicit, obezitate pentru a mă face, în calitate de ginere responsabil, să-i atrag atenția asupra riscurilor ce incumbă din... Și chiar i se adresează părintește soacră-si: -Mami, de-acum o mai rărești cu telenovelele și cu manelele... Lași televizorul și umbli - înțelegi! Îți găsești și matale un coleg de pensie, vă mai amintiți de păcatele tinereții, mai faceți un jogging sub clar de lună... Strănepoata răzeșilor a înțeles din
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
rutiere, cu morți și răniți, unii reporteri teve să-i spună incident, în timp ce unei întâmplări banale să-i spună accident... Hopa! Avem imagini în direct pe B1 Tv de la nunta columbenilor. Este chiar momentul când o voce autoritară comandă: Și-acum, la dans! Desigur, prima pereche, mirii! Ea înaltă, suplă, El cu umerii sub mâinile ei. Ay, Doamne, ce imagine! Aplauze pentru B1 Tv.
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
Dumitru Hurubă Multă vreme prietenul Haralampy a crezut, dar acum, în urma unor psiho-socio-investigații ample, este convins că mulți conaționali au murit revoltător de tineri fiind răpuși de-o boală necunoscută care se manifesta prin apariția în mintea lor a unor televedenii bizare proiectate pe niște ecrane uriașe, halucinant-virtuale. Acestea (televedeniile
Cartofi pai cu mujdei de usturoi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10382_a_11707]
-
Președintele Traian Băsescu, aflat pe litoral, s-a așezat la o masă de pe Terasă împreună cu soția, și a comandat o apă minerală și o cafea... Într-adevăr, telespectatorii, așteptaseră încordați să afle dacă Președintele comandase și cafea sau numai apă. Acum se simte o adiere de relaxare în toată țara. - Și de ridicol, zice Haralampy sorbindu-și trăscăul. Ce om indolent!
Cartofi pai cu mujdei de usturoi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10382_a_11707]
-
în ecranul mare al cronometrului strâns pe încheietura brațului stâng de o curea lată de piele neagră,... fix la unșpepatrușcinci! - (ca și cum natura chefalilor, care era să nu fie niciodată la timp, ori să nu admită nici o măsură de timp omenească, acum acceptase deodată timpul, sosind și ei precis ca acceleratul în gară). Chestia era că nu puteai să-i pescuiești. Erau iuți și nepăsători, lor păsându-le doar de viteză și de cine știe ce scop. Cu guvizii era altceva, complet altceva; și
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
weber povestește o întîmplare de pe vremea cînd era la Cotroceni care-ți dă fiori pe șira spinării: "Eram la o ședință în care se discutau Legile Siguranței Naționale. Deși aveam mobilul închis, acesta a transmis un mesaj din acea întîlnire. Acum vreo doi ani. Trageți dv. o concluzie. Eu am ascultat acel mesaj. Sigur, cred și în fenomene paranormale, dar nu despre ele este vorba, în condițiile în care telefonul era închis. Nu aveam nimic în Sent messages și cu toate
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
replici cucoană-țăran, în care cucoana evită cuvîntul, iar țăranul îl spune și apoi concluzia lui D.B.: "Așadar, p... vreți să ziceți, dragii mei traducători, nu fofoloancă sau ștromeleag și nici altă găselniță-moartea-pasiunii, și p... vă rog frumos să scrieți de-acum înainte că mult ne mai place s-o purtăm prin cea gură". Nu, domnule Bucurenci, e taman pe dos: dacă vrem literatură erotică, e nevoie de un vocabular mai bogat decît cuvîntul țăranului lui Creangă sau decît cel auzit la
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
ni-l imaginăm pe baciul moldovean în ipostaza lui Nechifor sau al lui Gheorghiță". Să ne imaginăm și noi că sclipitorul eseu al lui Alexandru Paleologu (Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu) n-ar fi apărut acum aproape 30 de ani și să-i citim măcar această a treia, proaspătă, ediție. Ca să vedem cât de "unanim" (citește: unilateral) este sus-amintitul consens. Și să ne investim mai eficient fantezia.
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
discreției lui s-au născut, la Sibiu, și sub ochii mei, miracole. Spectacole care se nasc, firesc, din ei, actori și regizor, din nevoile lor, din mesajul pe care simt că îl au de transmis, din ce și cum construiesc acum, mîine, peste doi ani. "Cartoteca","Decameronul", "Chang-Eng"... Spectacolele lui Vișa de la Sibiu, de după întoarcere, care mă obsedează, care ocupă un loc confortabil în memoria mea afectivă, spectacole de o forță și de o modernitate pe care puțini s-au ostenit
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
ritualic la cimitir, la mormîntul lui Vișa, popasul sub copacul mare, umbros din preajmă. De curînd, copacul s-a tăiat. Carmina Burana și spectacolul lor cu Decameronul. Mozart. Milan Kundera și , carte pe care i-am dăruit-o, în franceză, acum doisprezece ani. Doamna Moga și băieții de la Librăria Humanitas din Sibiu. Am aflat de la ei că, înaintea plecării în Germania, au reușit să-i procure varianta în limba română, de la editură. Autoironia. Ochii lui din Idiotul și din Cumnata lui
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
dar și că trebuie să fim atenți ce facem cu el. Cum trăim, este teribil dacă descoperim valoarea lui CUM. Cred că Virgil a avut șansa ca, de la un moment dat, să intre în lumea lui "cum". M-a întrebat, acum cîțiva ani, ce regret cel mai mult. Reținerea de a spune ce simt față de oamenii pe care îi iubesc, i-am răspuns fără nici o ezitare. M-a luat în brațe. I-am promis că fac eforturi să nu mai adaug
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
nici o ezitare. M-a luat în brațe. I-am promis că fac eforturi să nu mai adaug altele și altele și că mă străduiesc să părăsesc acel tărîm. Primul exercițiu l-am făcut cu el, atunci. Și mi-a ieșit! Acum, VIRGIL FLONDA, un mare actor de talie internațională, de o rigoare și de un profesionalism cum tot mai rar se vede, Virgil Flonda prietenul meu discret și nobil, nu mai este... A fi sau a nu fi? Granița-i imperceptibilă
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
prin ochii depresiei de azi. Printre amintiri nu se rătăcește, nici măcar din întâmplare, vreuna optimistă. Instantaneele nu fac decât să accentueze starea de depresie, resemnarea în fața unei existențe care are, pe zi ce trece, tot mai puțin farmec. "Îmi zice / Acum sunt îngrozitor de mahmur/ Pe motiv de un chef aseară/ Privesc cearcănul meu maro ca/ tutunul de pipă/ am stat aiurea până la 5 dimineața/ și-am fumat într-una/ ficatul mărit se lăbărțează printre coaste/ am corpul tot intoxicat cu nicotină
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
relația transatlantică. Am vrut să fac experiența acestei relații, pe viu. Apoi am fost foarte des în țările din centrul și estul Europei, am călătorit cît mi-au permis posibilitățile, de la Trieste pînă la Tallin. R.B.: Este România pentru dvs. acum doar o țară turistică sau și un fel de acasă? întrebarea mea vizează în aceeași măsură și Germania. R.W.: România este țara de care mă leagă primii 35 de ani din viață, este o țară despre care știu foarte
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
Toți străjerii, Majestate,/ Vă urează sănătate". în primele săptămâni ale lunii iunie ^40, după ce Frontul Renașterii Naționale se transformase în Frontul Națiunii - din care evreii nu mai puteau face parte - se dădea la radio imnul noii formațiuni: "România mare e acum mai mare/ Fiindcă avântul ei s-a mai mărit". Cu refrenul: "mai mărit". Mi-a rămas în minte șocul simțit la auzul primelor cântece legionare, care te luau pe sus. Cu ce putea pune pe gânduri pe un adolescent, ce
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]