7,542 matches
-
indirectă la cea directă, de la subordonare la asimilare, statele Încercau, În general, să Își omogenizeze populația și să șteargă diferențele impunând limbi, religii, monede și sisteme juridice comune și susținând realizarea de rețele de comerț, transport și comunicare interconectate”. Așa cum adeptul silviculturii științifice visa la o pădure perfect inteligibilă, cu arbori uniformi, de aceeași tip și vârstă, aliniați În șiruri drepte pe un teren dreptunghiular curățat de tot subarboretul și fără braconieri, meticulosul funcționar al statului aspira la o populație perfect
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pe care l-am văzut acționând În silvicultura științifică, dar care aici atinge un nivel mult mai general și mai ambițios. Termenul potrivit pentru această aspirație pare să fie cel de „modernism extrem”. Ca și credință, acesta era Împărtășit de adepții unui spectru larg de ideologii politice. Principalii săi susținători și exponenți se aflau În avangarda inginerilor, urbaniștilor, tehnocraților, managerilor, arhitecților, oamenilor de știință și vizionarilor. Dacă ar fi să ne imaginăm un panteon al figurilor de marcă ale modernismului extrem
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
șterge” totul și a o lua din nou de la zero. Astfel, ideologia modernismului extrem tinde să devalorizeze sau să detroneze politica, considerând că interesele politice pot doar să dăuneze soluțiilor sociale concepute de specialiști cu ajutorul instrumentelor științifice specifice. Chiar dacă, individual, adepții acestei ideologii aveau păreri democratice cu privire la suveranitatea poporului sau viziuni liberale asupra inviolabilității vieții private (ceea ce le impunea anumite constrângeri), asemenea convingeri erau exterioare și, deseori, chiar În contradicție cu cele specifice modernismului extrem. Deși au ajuns să viseze la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
au propus foarte multe proiecte inginerești de mare amploare, cum ar fi Canalul Suez, care a fost terminat În 1869 și care a avut un impact enorm asupra comerțului dintre Asia și Europa. Paginile ziarului Le Globe, publicația socialiștilor utopiști adepți ai lui Saint-Simon, au găzduit nenumărate discuții cu privire la proiecte de mari proporții: construirea Canalului Panama, dezvoltarea Statelor Unite, acțiuni pe termen lung În domeniul energiei și al transporturilor. Convingerea că menirea omului este aceea de a Îmblânzi natura pentru a o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de norme de lucru rigide și, dacă era nevoie, reintroducerea mult-detestatului sistem de muncă În acord. Primul Congres al Tuturor Rușilor pentru Inițiative În Domeniul Managementului științific a fost organizat În 1921 și În cadrul lui s-au purtat dezbateri Între adepții taylorismului și cei ai energeticii (numită și ergonomie). În acel moment, cel puțin douăzeci de institute și tot atâtea publicații din Uniunea Sovietică erau dedicate managementului științific. Simbioza dintre o economie planificată la nivel macro și principiile lui Taylor privind
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
nu vedem bătăliile decisive ale revoluției viitoare”. În ajunul evenimentelor, bolșevicii aveau o bază proletară modestă, compusă În special din muncitori necalificați din Moscova și Sankt Petersburg, În vreme ce revoluționarii socialiști, menșevicii, anarhiștii și muncitorii neafiliați erau majoritari. Mai mult, lucrătorii adepți ai bolșevicilor nu se prea supuneau controlului ierarhic descris În Ce e de făcut?. În ceea ce privește practica revoluționară, Lenin spera că bolșevicii vor reuși să alcătuiască o structură centralizată, compactă și disciplinată. Însă realitatea era foarte departe de așa ceva. Cu excepția unui
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fațetă a modernismului extrem ce caracterizează gândirea lui Lenin: elogiul adus tehnologiei celei mai moderne și, mai presus de toate, electricității. El era celebru pentru afirmația următoare: „Comunismul Înseamnă Puterea sovietică plus Electrificarea Întregii țări”. Pentru el și pentru alți adepți ai modernismului extrem, electricitatea reprezenta o atracție aproape mitică, datorată, cred, calităților sale ca formă de energie. Spre deosebire de mecanismele bazate pe puterea aburilor, forța apei și motorul cu combustie internă, electricitatea este silențioasă, precisă și aproape invizibilă. Lenin și alții
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
țărani cu proprietăți mici și mijlocii, meșteșugari, comercianți privați și tot felul de lucrători nomazi și sub-proletari. Confruntați cu o societate rurală tumultoasă, nestatornică și „fără cap” (acefală), care era greu de controlat și avea puține avantaje politice, bolșevicii, asemenea adepților silviculturii științifice, au decis să Își restructureze mediul pe baza câtorva obiective simple. În locul a ceea ce moșteniseră, au creat un nou peisaj, format din mari ferme de stat construite ierarhic, ale căror culturi și cote de producție erau stabilite de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
piața” mētis-ului este frecvent una cu o concurență aproape perfectă, iar monopolurile instaurate la nivel local pot fi ușor destrămate de inovațiile venite de jos sau din exterior. Dacă o nouă tehnică funcționează, atunci are mari șanse să Își găsească adepți. Apărând tradiționalismul În detrimentul raționalismului, Michael Oakeshott pune accentul pe pragmatismul tradițiilor reale, existente: „Marea greșeală a raționalistului - deși ea nu este inerentă metodei - este aceea de a presupune că «tradițiaș, sau ce s-ar numi mai degrabă «cunoaștere practicăș, este
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
majorității pădurilor de astăzi, efectele celei de-a treia rotații nu sunt Încă vizibile. În silvicultură, durata unui experiment depășește deseori durata medie de viață a omului. Vezi Maser, The Redesigned Forest. În Germania, s-a purtat o dezbatere Între adepții perspectivei utilitariste pe care am descris-o aici și cei ai unui curent anti-utilitarist, opus celui impus de școala de la Manchester și reprezentat, printre alții, de Karl Geyer, susținător al Mischwald-ului (pădure În care cel puțin 10 la sută din
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
se găsesc În D.M. Donnelly și D.R. Betters, „Optimum Control for Scheduling Final Harvest in Even-Aged Forest Stands”, Forest Ecology and Management 46, 1991, pp. 135-149. Caricatura nu este atât de bine schematizată Încât să depășească utopismul liric al primilor adepții ai științelor statului. Îl citez În continuare pe părintele statisticii prusace, Ernst Engel: „Pentru a obține o reprezentare exactă, studiul statistic Îl Însoțește pe individ de-a lungul Întregii sale existențe pământești. Se ține cont de naștere, botez, vaccinuri, parcursul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și taylorismului este evidentă și În acest caz. Vezi David Harvey, The Condition of Post-Modernity: An Enquiry into the Origins of Social Change, Basil Blackwell, Oxford, 1989, pp. 35-44. După primele două decenii ale carierei sale, Le Corbusier era un adept convins al purismului și constructivismului. Pentru constructiviști, forma ideală a unui obiect era cea care se dovedea cea mai eficientă; detaliile decorative erau interzise, considerându-se că ele doar diminuează frumusețea pură a designului funcțional. Proiectarea În acest spirit a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
I. mai contribuie, alături de Demetru Boșca, Olimpiu Bârnă, Emil Boșca Malin, Dariu Pop ș.a., la culegerea și cunoașterea creației populare năsăudene. În amplă colecție Poezii și basme populare din Munții Rodnei (1967) și în altele de mai mici dimensiuni este adept al „înfrumusețării” folclorului de către culegător. SCRIERI: Cetățile melancoliei, Cluj, 1923; Durerea neamului, Cluj, 1924; Grădină cu flori de toamnă, Cluj, 1940; Lângă hotar, București, 1943; Spre biruința, București, 1943; Țară din poveste, București, 1943; Sângerări ardelene, București, 1944; Cerbul cu
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
viața. Tânărul Mihai Ralea e prezent cu un articol despre Knut Hamsun, G. Brăescu cu proză și Octav Botez cu o analiză a romanului Arhanghelii de Ion Agârbiceanu. La secțiunea de polemică se remarcă disputele cu „Sburătorul” lovinescian, Ibrăileanu fiind adeptul unei literaturi naționale, diversă ca stil, temperament și școală literară, dar bazată înainte de toate pe modul de gândire și simțire al țăranului român, optică încă vie în concepția sa. Alți colaboratori: C. Botez, Ion Petrovici, Al. Terziman, Mihail Sevastos, C.
INSEMNARI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287557_a_288886]
-
articol în care vorbește despre manuscrisele lui Ion Budai-Deleanu și în special despre Țiganiada, încercând o paralelă cu Don Quijote de la Mancha”. Cu numărul 9-10/1926 se încheie prima serie a revistei. În seria următoare se impune contribuția lui Ovidiu Papadima, adept al criticii pozitiviste, profesionale și realiste și care va semna majoritatea articolelor și recenziilor. În cronica la Istoria literaturii române contemporane de E. Lovinescu (4-5/1927), el îi reproșează criticului lipsa de obiectivitate: „dus de valul actualității, dl. Lovinescu a
INDEMNUL – L’IMPULSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
1952-1958), care a promovat ideea unității moldo-române de limbă și a încurajat acțiunile de valorificare a moștenirii literare. Din 1958 cercetările filologice se desfășoară în cadrul Institutului de Limbă și Literatură, ai cărui directori au fost istoricul literar Iosif Vartician (1958-1961), adept declarat al ideologiei oficiale în problemele științei și culturii, urmat de lingvistul Nicolae Corlăteanu (1961-1969), de istoricii literari Simion Cibotaru (1969-1984) și Haralambie Corbu (1984-1988), de lingvistul Silviu Berejan (1988-1991). Între anii 1950 și 1980, prin eforturile istoricilor literari și
INSTITUTUL DE LITERATURA SI FOLCLOR AL ACADEMIEI DE STIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287563_a_288892]
-
Manifestare a spiritului omenesc, arta nu este imitație, ci creație, iar influența ei socială e mare, teatrul mai ales fiind un mijloc de educație. De aceea, I. i-a acordat o atenție deosebită, semnând multe cronici dramatice în „Independința română”. Adept al esteticii deductive, el concepe critica drept o aplicare a principiilor extrase din capodoperele literaturii universale. Criticul, căruia îi cere lecturi bogate, capacitate de observație și spirit contemplativ, este dator să compare opera judecată cu prototipul ideal, rezultat din suma
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
artei. Discipol al lui C. Dobrogeanu-Gherea, cu interpretările lui sociologice, el stăruie asupra caracterului de clasă al literaturii. Profesează, nu fără alunecări în sociologism vulgar, o estetică deterministă. Militând pentru o artă cu rădăcini în realitate, intră în conflict cu adepții esteticii junimiste. Adversar pătimaș și adesea incomprehensiv al Junimii, I.R. își însușise totuși, prin Gherea, teoria maioresciană a „formelor fără fond”. Combătând doctrina „artei pentru artă”, polemistul îi opune, cu o fervoare învecinată uneori cu fanatismul, un alt tip de
IONESCU-RION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
de la 1848 se alătură comitetului revoluționar, participă direct la toate acțiunile (Proclamația de la Izlaz este, în cea mai mare parte, redactată de el), e ales ministru în Guvernul Provizoriu, apoi membru al Locotenenței Domnești împreună cu Nicolae Golescu și Christian Tell. Adept al acțiunilor moderate, în opoziție cu aripa radicală a revoluționarilor, s-a pronunțat împotriva împroprietăririi clăcașilor, pentru o înțelegere cu Turcia și pentru o desprindere totală de sub protectoratul Rusiei. După înfrângerea revoluției pleacă în exil la Paris, apoi se stabilește
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
perspectiva social-istorică modelându-se însă de-a lungul timpului, iar versurile-manifest, conjuncturale, rudimentare fiind abandonate în favoarea unei atitudini mai echilibrate. I. rămâne fidel aceluiași „dulce stil clasic”, chiar dacă unele „libertăți lingvistice” anunțau din etapă în etapă o anume primenire poetică. Adept al versului ritmat și rimat, el aduce în placheta Patima ciocârliei (1970) un mănunchi de poeme axate pe o tematică largă, convertită de cele mai multe ori în poezie autentică. Își leagă numele, în buna tradiție a lirismului românesc, de cinstirea locurilor
IRIMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
stat imperialist în rang, avea aproximativ o jum)țațe din capital investit) în afara coloniilor sale, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Faptul c) cel mai mare stoc de capital a fost învestit în Statele Unite e cel putin ușor deconcertant pentru adepții mai scrupuloși ai teoriei. Franța s-a plasat cu consecvent) pe locul doi sau trei prin investițiile și comerțul în teritoriile pe care le deținea (Feis 1930, p. 23). Japonia în Asia, si Rusia în Asia și Europa de Est, erau cu
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
un anumit grad de protecție fâț) de efectul comportamentului celorlalte state. Inegalitatea națiunilor produce o situație de echilibru, la un nivel sc)zut al interdependentei. Acesta este un tablou al lumii destul de diferit de cel pe care-l zugr)vesc adepții de ast)zi ai transnaționalismului și interdependentei. Ei ader) la o versiune economic) a teoriei dominoului: orice se întâmpl) oriunde în lume ne poate afecta direct, sau prin repercusiunile sale, si, în consecinț), trebuie s) reacțion)m fâț) de acel
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
rilor capitaliste. Ins) ideologia nu a prevalat mult timp asupra intereselor. Atât Rusia, cât și America au ajuns s) accepte statele neutraliste, si chiar s) le imprime curaj. Uniunea Sovietic) a ajutat Egiptul și Irakul, ț)ri care își țineau adepții comuniști în închisori. La sfârșitul anilor 1950, și de-a lungul anilor 1960, Statele Unite, dup) ce acordaser) asistent) economic) și militar) Iugoslaviei comuniste, au f)cut din India neutralist) cel mai preferat stat primitor de ajutor economic. Conform retoricii R
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
în și pentru spațiul mediteranean 1. Puterea expansivă a lumii apusene-catolice nu s-a revărsat exclusiv în direcția spațiului dominat de arabi. Teren de expansiune motivată spiritual au oferit și popoarele încă păgâne din Europa răsăriteană și chiar lumea „schismatică“, adepții bisericii răsăritene. În cele din urmă, războiul în numele crucii s-a abătut și înăuntrul spațiului dominat spiritual de Roma, asupra centrelor de erezie care trebuiau anihilate pentru a restaura unitatea de credință a „creștinătății“, astfel cum se autodefinea biserica romană
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din Principate și cultura greacă 1821-1859, București, Editura Eminescu, 1979, p. 41. • N. Bănescu, Academia grecească din București și școala lui Gheorghe Lazăr, extras din „Anuariul Universității“, Cluj, 1923-1924, Institutul de arte grafice „Ardealul“, 1925, p. 28-29. • Neofit Duca era adeptul întrebuințării limbii antice „curate“ în școală, pronunțându-se împotriva „agramatismelor“ și barbarismelor limbii populare, pledând pentru menținerea purității limbii vechi; Eufrosin Poteca, coraist convins, se manifesta în favoarea limbii vii și împotriva folosirii „recoltei de deșeuri“, deci a elenei antice. Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]