3,667 matches
-
el trebuie citit la mai multe nivele pentru a fi înțeles în toată amploarea și complexitatea lui. Îl putem urmări sub unghiuri diverse, într-o sferă de inițiative sau alta. El se arată de la început unitar și de o consecvență admirabilă. Este proiectul unui gânditor ce știa să îmbine reflecția cu activitatea practică, entuziasmul bine strunit cu spiritul critic, realizarea personală în spațiul ideilor cu o pedagogie civică mereu valabilă. Dacă spiritul nu e altceva decât "puterea de a împrumuta unei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de creații dincolo chiar de continentul nostru. Emil Condurachi, colaborator la volumul în discuție, a definit cu pregnanță aportul Romei la cultura europeană în sens larg: orașe, căi de acces, biblioteci, școli, cetăți, dar mai presus de toate limba cu admirabilul ei simț de precizie, logică, sobrietate. Pax romana însemna în primul rând ordine, expansiune a civilizației, cultură activă, așa cum se recomandă aceasta pe cele trei continente care au ascultat de imperium. În Europa, mai ales, creația respectivă a avut urmări
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
revelator de origine și chintesență a unei lungi istorii, e limba, după cuvântul lui J. D'Ormesson, plasat pe frontispiciu ca idee de bază. Cartea lui Alain Ruzé expune sistematic civilizația daco-romană, în arcanele căreia a știut să se introducă admirabil. Cu bun temei o recomandă G.-A. Chevallaz, fostul președinte al Confederației Helvetice, într-o scurtă prefață, al cărei pasaj central motivează cum nu se poate mai bine demersul: "Istoria României e mărturia frapantă a unui popor care, în condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
când tânărul Ciprian cânta "întregii Dacii", românimea s-a strâns din nou în jurul amintirii ștefaniene spre a-și mărturisi crezul de viață și a transforma acea amintire în sursă de tărie morală. Câțiva organizatori inimoși s-au priceput să lege admirabil căutările de mai înainte cu gestul de acum. Iar o mulțime de oameni, strânsă de oriunde, a putut asista la parastas și la serbarea ce a urmat. S-au rostit cuvântări, s-au spus poezii, s-a cântat. Echipe artistice
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să presupunem, dimpotrivă, că lumea trebuie să aibă un sens. Pentru că noi luptăm, continuăm să acționăm, să construim poduri și opere de artă, să trăim pur și simplu. Dacă am ști că ne așteaptă eternitatea, ce curaj am avea!"15 Admirabil este tocmai faptul că o facem în ciuda rațiunii care ne privează de orice iluzii. Pentru Sábato, omul este demn de admirație, "chiar si in nimicnicia lui", așa cum este el, "copleșit de catastrofe, de războaie, de epidemii și doliu"16. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pentru că oamenii se îndoiesc în fața a orice, numai în fața morții, nu. "Moartea lui Isus a fost pentru ei supremă certitudine, supremă încredere în valabilitatea principiilor creștinismului. Cristos putea foarte bine să dispară în fața primejdiei răstignirii, sau ar fi putut primi admirabilele tentații ale diavolului, care exprimă simbolic tentațiile vieții".3 Pentru Cioran, Dumnezeu e al celor mulți, a fost creat pentru a le slugări naivitatea. Cioran l-a deghizat pe Dumnezeu, l-a caricaturizat prin intermediul imaginației. "Dacă-i vorba de ales
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se deteriorează și se transformă într-o cârpa murdară, care se aruncă apoi cu scârba, spune Sábato, dând ca exemplu realitatea dureroasă a faptului că tinerii nu mai vor să aibă copii, "nu există scepticism mai mare, dar, ceea ce este admirabil, este că omul continuă să lupte, în ciuda a toate, si ca, decepționat sau trist, obosit sau bolnav, continuă să aibă proiecte, să-și are pământul, să lupte și să creeze chiar frumusețe, într-o lume sălbateca și ostilă. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe subiecte sau teme apăsătoare - păcat, căință, credință, lucrarea pentru mântuire a lui Hristos. Multe dintre ele explică Sfânta Scriptură, sursă inepuizabilă de învățături morale și pretext de îndemnuri la sfințenie. Marele Patriarh constantinopolitan cunoștea și folosea Scriptura în chip admirabil. Biografii spun că în timpul celor șase ani petrecuți în retragere, rugăciune și asceză, a studiat-o cu ardoare, sfârșind prin a o cunoaște în amănunt. El însuși atrage atenția că necunoașterea Scripturilor este cauza tuturor relelor<footnote Sf. Ioan Hrisostom
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
pentru a-i stăpâni în situațiile dificile; el pune bazele vieții monahale încă de la începutul activității sale. Regulile sale monahale, mari și mici, poartă totuși amprenta clară a darurilor cu care sfântul a fost înzestrat, caracterizându-l într-un mod admirabil: „așa cum era el de altfel, metodic, concis, înțelept pe când se adresa ucenicilor săi pe malurile Irisului, păstrând însă aceeași atitudine și de-a lungul episcopatului său pe când încerca să rezolve cele mai delicate probleme care tulburau Biserica”<footnote G. Bardy
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
acum mi se întâmplă să mă simt stânjenit în prezența anumitor animale. La drept vorbind, de unde știm cine ne privește: un animal, un om căzut sub o vrajă, un zeu? Există animale care, prin fixitatea și profunzimea privirii lor, întrețin admirabil această iluzie. Broasca este unul dintre ele. Deși pare atât de dizgrațioasă, este o creatură de basm. Tocmai de dragul visului am prins într-o zi o broască și am închis-o într-un borcan (pe vremea aceea locuiam la țară
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
boeufs): O reușită, cu toate că, și aici, suntem destul de departe de realitate. Dar se știe că, dacă vrem ca o imagine să aibă efect, ba chiar să culeagă ceva lauri, nu trebuie să ne temem să o înflorim. Și chiar funcționează admirabil. Ne aduce în fața ochilor, în mijlocul unei câmpii bătute de vânturi (câmpie neagră de-atâta verdeață, sub un cer furtunatic), o turmă de boi albi, descumpăniți, fără coarne; căci coarnele se rostogolesc la pământ, se ciocnesc, se încleștează, creând o viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
care pornesc de la idei abstracte în rodirea imaginației, memoria lui Creangă îl înserează unei categorii "de ordine senzațională" în creativitate, datorită crede Iorga unei sanguinități cu totul deosebite în sfera cerebrală, aceasta fiind cea care determină abundența senzorială: "el vede admirabil; faptele care trec pe dinaintea ochilor lui glumeți își pun adânc pecetea în masa creierilor lui, scăldați de un sânge îmbielșugat în globule ă!), și urma lăsată nu se mai șterge niciodată. În orice moment, Creangă poate dispune de dânsa; ea
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
pe subiecte sau teme apăsătoare - păcat, căință, credință, lucrarea pentru mântuire a lui Hristos. Multe dintre ele explică Sfânta Scriptură, sursă inepuizabilă de învățături morale și pretext de îndemnuri la sfințenie. Marele Patriarh constantinopolitan cunoștea și folosea Scriptura în chip admirabil. Biografii spun că în timpul celor șase ani petrecuți în retragere, rugăciune și asceză, a studiat-o cu ardoare, sfârșind prin a o cunoaște în amănunt. El însuși atrage atenția că necunoașterea Scripturilor este cauza tuturor relelor<footnote Sf. Ioan Hrisostom
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
următoarele : “Credeți Dv. conte Appony că e suficient pentru a da la o parte acordul de la Bruxelles să declari în fața Societății Națiunilor că nu e prima dată când un guvern a dezarmat plenipotențiatorul său? Dvs. ați pledat într-o formă admirabilă timp de o oră și jumătate și n-ați spus nici un cuvânt despre chestiunea principală asupra căreia eu așteptam să primesc lămuriri. Pentru ce acordul de la Bruxelles a dispărut în mod subit” . Tot în ziua de 5 iulie 1923, Nicolae
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
se va vindeca într-o zi. Incursiunile sale în imaginar, ,,trecerile dincolo" se relaizează prin intermediul scrisului. Universul ficțional pe care-l creează este de fapt spațiul dezirabil în care vrea să trăiască. Naratorul notează la prietenul său ,,diversitatea subtilă și admirabilă a visului"9. Un alt text, publicat de Blecher, în revista Frize In-Mix-Fix, aduce în prim plan două teme deja discutate de autor în proza sa scurtă și care vor deveni mai târziu marile preocupări ale romanelor sale: boala și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de atunci între noi. În viața mea, două întâlniri au fost de covârșitoare importanță: aceea cu Pierre Minet într-un sanatoriu din Berck (dar despre asta voi vorbi cândva pe larg) și aceea cu Geo Bogza și, trebuie să adaug, admirabila lui soție, la Brașov. Eram cufundat pe atunci într-una dintre cele mai cumplite și dezolante epoci de marasm. Aveam un maldăr de manuscrise și nu știam ce vor deveni. Începusem mai de mult Întâmplările. Am citit câteva pagini lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
imaginea simbolică".7 La vechii greci, de exemplu, simbolul divinității avea o dublă față: solară, cu referire precisă la Zeus, și nocturnă, cu trimitere la Hades, în joc ar fi acel motiv al "coincidenței contrariilor" despre care a scris pagini admirabile Mircea Eliade. Numai că Paul Diel îl interpretează cu totul diferit. Mai exact, unitatea solar-nocturn ar simboliza "legea supraconștientă a armoniei și legea subconștientă a dizarmoniei"8 împreună, prin jocul lor neprevăzut, cele două fac cu putință funcționalitatea principiului etic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pentru a-i stăpâni în situațiile dificile, el pune bazele vieții monahale încă de la începutul activității sale. Regulile sale monahale, mari și mici, poartă totuși amprenta clară a darurilor cu care sfanțul a fost înzestrat, caracterizându-l într-un mod admirabil: așa cum era el de altfel, metodic, concis, înțelept pe când se adresa ucenicilor săi pe malurile Irisului, păstrând însă aceeași atitudine și de-a lungul episcopatului sau pe când încerca să rezolve cele mai delicate probleme care tulburau Biserică{\cîte 47}. Că
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
dinăuntru, dintr-un interior deopotrivă necunoscut și înfricoșător. El străbate pământul sau măruntaiele sale (în asta rezidă latura lui htonică) fără a se sluji de alte "accesorii" (picioare, aripi, tentacule etc.). Pe aceste calități insistă și G. Bachelard, care intuiește admirabil o relație intrinsecă între dinamismul arhetipului și motricitatea șarpelui: "Și șarpele poate tocmai să ne slujească drept exemplu pentru a îmbogăți, printr-o caracteristică dinamică, noțiunea de arhetip, așa cum este ea prezentată de C.G. Jung. Pentru acest psihanalist, arhetipul este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
din păcate, foarte puțin cunoscut: "Nu cumva spiritul, așa cum a scris un critic român inteligent, "cu cât este mai elevat, cu atât mai tare duce dorul vieții"? Spiritul, ca să nu mai lungim vorba, ni se înfățișează, și nu numai în admirabila poezie a lui Eminescu, mereu însetat de real și fermecat de pricăjitele noastre avuții. Da, atracția gravitațională e dublă și perfect cumpănită: concretețea jinduiește după gândire, iar duhul e nesățios de cuprinsul multiform al materiei... Interpretarea Luceafărului se cade să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
luminată) re-creează tabloul elegiac din poezia Pe lângă plopii fără soț. Iubirea dusă până la limita patologicului de care sunt capabili eroii lui Camil Petrescu, transpare și în textul eminescian. Mai mult, și aici constatăm aceeași oroare față de lenea de a privi, admirabil sesizată de Al. Paleologu la intelectualii rasați ai lui Camil Petrescu: "Căci te iubeam cu ochi păgâni/ Și plini de suferinți,/ Ce mi-i lăsară din bătrâni/ Părinții din părinți. Dacă am semnalat atmosfera eminesciană, se impun și câteva amendamente
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Nișa" o pune în narațiune și în imagine pe doamna T.: "Ore întregi ea studia retrasă în nișa care semăna cu un birou al magazinului, și, pe urmă, fie că indica direct modelul, fie că făcea schițe proprii, căci învățase admirabil desenul, dădea în fiecare zi, în timp de o oră sau două, indicații șefului de atelier."354 Un rol similar îl are "oglinda" și nu este o întâmplare că aceasta este preferată în mobilarea garsonierei lui Fred: "Opus dulapului era
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Doubrovsky, S., De ce noua critică?, Editura Univers, București, 1977; 31. Dragomirescu, Gh. N., Mică enciclopedie a figurilor de stil, Editura științifică și enciclopedică, București, 1972; 32. Dumitrescu-Bușulenga, Z., Eminescu-Cultură și creație, Editura Eminescu, București, 1976; 33. Dumitriu, A., Cartea întâlnirilor admirabile, Editura Eminescu, București, 1981; 34. Durand, G., Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul, Editura Nemira, București, 1999; 35. Durand, G., Figuri mitice și chipuri ale operei. De la mitocritică la mitanaliză, Editura Nemira, București, 1998; 36. Durand, G., Structurile antropologice ale imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Renașterii, în Revista de istorie și teorie literară, București, 1984, p. 74 188 Salvador de Madariaga, Ghid pentru cititorul lui Don Quijote, studiu datând din 1926 și publicat în revista Secolul XX, nr. 7-8-9/1980, p. 64 189A. Dumitriu, Cartea întâlnirilor admirabile, Editura Eminescu, 1981, București, pp. 34-35 190 P. P. Negulescu, Filosofia Renașterii, Editura Eminescu, București, 1986, p. 63 191 Tudor Vianu, Cervantes, ESPLA, București, 1955, p. 34 192 Miguel de Unamuno, Viața lui Don Quijote și Sancho, Editura Univers, București, 1973
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
al datoriilor sale, toiag al bătrâneții lui, sprijin al credinței sale, cel mai fidel din tovarășii casei sale, cel mai folositor dintre străini, așa cum spunea Sfântul Grigorie de Nazianz. În 368, cu prilejul unei mari foamete, Sfântul Vasile a organizat admirabil asistența socială și a făcut a doua împărțire a averii sale săracilor. În 370, murind episcopul Eusebiu, Sfântul Vasile fu mai mult silit să-i ia locul. Deși în floarea vârstei, el era cu toate acestea consumat de asceza severă
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]