6,858 matches
-
faci oamenii să sufere. Pentru tine, oamenii nu contează. Dacă m-ai asculta - Nu, n-o să te ascult. Am îmcercat să mă revanșez față de tine, te-am lăsat să-ți faci de cap cu propaganda ta, te-am lăsat să agiți clienții. Nu mai am pentru ce să mă simt vinovat. Mama ta a fost cea care-a ales să plece. Ea a hotărât așa. Eu am încercat să te sun; n-a vrut să mi te dea la telefon. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ferestre și sărind de-un cot la auzul alarmelor de fum. Danny ar fi băgat mâna-n foc că vara, în canion, era întotdeauna fum, că tot timpul se trăia sub amenințarea unui pericol de proporții. Însă nimeni nu se agita până când nu dădeau cu ochii de-un zid întreg de flăcări. Charlie se trezise devreme. Iar mama lui Danny nu mai era nici ea în cameră. Puștiul spera că toți se duseseră deja la barcă și că, în sfârșit, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
continuat el. Exact în locul în care legenda spune că s-a născut omul-pește. Super, a exclamat Charlie. Omul-pește ! Jina l-a privit pe Danny, care se luase după Charlie și-și îndesase bățul în jăratic. Apoi puștiul a început să agite capătul înflăcărat pictând panglici de lumină. La un moment dat, pe parcursul excursiei, Danny încetase să mai fie bântuit, în schimb Jina era acum cea urgisită de trecut. Fără Mike lângă ea - cel care-o ținea ancorată în realitate, cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ea te-a găsit tocmai pe tine? Nu mă simțeam vinovat cu nimic și calmul meu aparent o dispera. Poate că era momentul să o întreb de Ion dar nu aveam atâta curaj așa că o lăsam pe ea să se agite. Îi simțeam egoismul care o caracteriza în acele momente și mă durea. Nu pot fi altruistă când trebuie să impart tot ce mi-e drag... așa sunt eu... te vreau doar pentru mine... eu te-am găsit prima și eu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
autobuzul nu poate respecta un program, nu? Bineînțeles că nu, zise ea intrînd În cameră cu o altă sticlă de bere În mînă. Și cu cît Își dau seama mai bine că n-au pe ce conta, cu atît se agită mai mult. Puse sticla pe masă și se Îndreptă, degajată, spre fereastră. CÎnd aprinse lumina, afară se lăsase deja Întunericul. Picasso-ul se reflecta În fereastră. Ca și cînd ar fi speriat-o ceva, trase brusc perdelele ce acopereau jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-ți taie ajutorul social... ei ți-au făcut-o... Șeful bandei care a venit cu mandatul de percheziție și-a amenințat-o. Ia ascultă! Iau eu legătura cu cei de la primărie sau le scrii tu o scrisoare? Nu te mai agita atîta! SÎntem noi martori că ești aici. Uite? Ai mîini, ai picioare... Cum să fi dispărut?... Ești aici, nu? — Da, sînt aici. Ești... spuseră cei doi deodată, bătînd din palme. — Saké! La naiba! Ce să fac, să le scriu? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că fiecare Își asumă răspunderea propriilor complicații. — Am Înțeles. Vin neapărat la sediu În jurul prînzului... Am Înțepenit. Individul a murit! Am pus receptorul În furcă și-am rămas În aceeași poziție, nemișcat. Cred că la ora aceasta poliția se și agita. Oare s-ar putea ca În cercetările lor să le atragă atenția și existența mea? Dacă da, atunci se va ajunge și pînă la secția de distribuire a combustibilului M. Bărbatul cu mașina aceea mică... cel care pretindea că vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și-mi făcea acum semne cu mîna. Ea era absorbită Într-o discuție cu bucătarul despre rămen, undeva În stînga. Ba nu, doar el Îi vorbea și nu-mi puteam da seama dacă-l ascultă atent sau nu. Își tot agita mînecile de la chimonoul de doliu, cu care nu era deloc obișnuită: ba le lăsa să atîrne, ba le răsucea apoi În sus și le făcea ușor vînt În spate. Pe cer se adunaseră iar nori alburii, dar vîntul Încetă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
minciună se devină adevăr. Mai mult decît atît, ea Însăși recunoscuse că EL se dă În vînt după fotografii color... așa că nu aveam nici un motiv să nu consider această fotografie ca fiind opera LUI. Deoarece modul În care Tashiro se agitase și Încercase să retracteze cele spuse Îmi stîrnise și mai mult bănuiala, m-am gîndit că poate trebuia să-mi pun semne de Întrebare În primul rînd În legătură cu modul În care intrase În posesia lor. GÎndindu-mă la aceasta - și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să pui o asemenea Întrebare unuia care e pe punctul de a muri ? Ești penibil! Trebuie să-ți spun că nu dau doi bani pe cel dispărut... E o lașitate... Numai un laș ar fi făcut așa ceva. Ce naiba vă tot agitați atîta pentru el? Eu n-aș face-o!... Așa! Mi-am pus ștreangul... Stau bine... O să simt În curînd că-mi dă sîngele pe nas. Mă duc mai departe decît cei dispăruți... mult mai departe... — Sinuciderile și disparițiile se cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Cineva tot dispărea dincolo de orașul nevăzut și apoi apărea iar, ca Într-un măiestrit număr de prestidigitație. M-am oprit sub pretextul că vreau să fumez o țigară. Am scos-o, am pus-o Între buze și m-am tot agitat fără rost, Încercînd să aprind un chibrit. Aș fi fost fericit dacă ar fi trecut pe lîngă mine o cunoștință. Dar dacă mi se Întîmpla, ca și cu orașul de pe platou, ca fețele pe care le știam din vedere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că ne schimonosim viața, că visăm mereu să fim ca ei, în loc să vrem să fim ca noi!! În ’90, vara târziu, mă întorceam din Anglia în Franța cu gândul să ajung la Bruxelles. Docherii francezi erau în grevă, marea era agitată, iar feribotul care trebuia să ne ducă în Franța a sosit la Dover cu o întârziere de vreo șase ore. În compensație, compania ne-a despăgubit cu câte un bon de 20 de lire pe care puteai să iei mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
persoane era repede împrăștiat. Spre prânz am ieșit să mănânc ceva. Bătea un vânt cald, molatic, de primăvară neîncepută. Când m-am apropiat de Librăria Universității, m-am întâlnit cu Lucian Mateș, cu Călin Nemeș și cu Nelu Deac. Erau agitați toți trei. „Stai pe fază, nu mai pleci niciunde. Vin muncitorii de la CUG!” Ne-am rezemat de perete, am stat, au mai venit câțiva: Constantin, custodele de la bibliotecă, Radu, fratele lu Nelu, încă vreo câțiva pe care îi știam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
uitam spre ușă să o văd intrând. Eram agitată fiindcă, după cum îți închipui, fusesem printre cei puțini care organizaseră toată tărășenia. Restaurantul Bucur, o cramă elegantă, cu adevărat domnească, servicii ca pe vremurile boierești. Eu mândră, înțepată și stresată. Mă agitam întruna, nu-mi găseam liniștea, eram supărată pe colegi care nu mișcau un deget, dar făceau mofturi. Mă uitam la ei cum dansează, îi număram din ochi, supravegheam sosirea chelnerilor și succesiunea meniurilor, primeam profesorii și îi conduceam la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu mișcau un deget, dar făceau mofturi. Mă uitam la ei cum dansează, îi număram din ochi, supravegheam sosirea chelnerilor și succesiunea meniurilor, primeam profesorii și îi conduceam la locul lor. No food, no drinks, no dance, no fun! Mă agitam ca o chivuță care răspunde de o nuntă întreagă. Târziu, cam pe la unu și ceva noaptea, a venit un profesor. L-am preluat și l-am așezat lângă mine, ca să mă asigur că i se va servi tot meniul, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui suflet de animal răbdător și credincios. 6. Da, e cam târziu, Rex. M-am uitat la Steaua Polară. Nu mă aude. E bucuros că i se îngăduie intrarea în hol, în camera de bibliotecă, dă vioi din coadă, se plimbă agitat printre cele două fotolii, birou și piedestalul pe care e așezat bustul lui Cezar la vremea imperiului (așa scrie pe postamentul bustului: „imperator”). În camera proprietarului lumina e aprinsă. O lumină gălbuie de veioză; sigur că doamna Pavel citește. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lunile iernii, a timpului cosmic, biologic, istoric, „biete ființe omenești lăsate la încrucișările drumurilor, că e dat omului să fie liniștit arareori, fir de nisip în bătaia destinului”, vorbi în continuare, mai mult pentru sine, abia auzit. În oraș se agitau, pe mari panouri, fraze sau propoziții neauzite până atunci, pe care domnul Pavel le citea cu neîncredere dar nu scotea o vorbă, căci „prudența e cel mai bun sfătuitor - își spunea - mai ales în asemenea vremuri de răsturnări”, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
n-ați avut de unde s-o cunoașteți... Sunt șapte ani de atunci... în 1941, cam la timpul acesta, o lună și ceva mai târziu. Aceeași boală ca și mine, amândouă ca și tatăl ei... Soarta... - Odihniți-vă, doamnă, v-ați agitat destul, vorbii cu o sinceritate duioasă de care tresăriră cei din jur. Dintre toți, avocatul era cel mai grăbit, dar din condescendență nu dădea nici un semn de nerăbdare. Eu nu mă mai puteam urni. Parcă-mi creșteau rădăcini în podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Alungam apoi, pe rând, îngrijorările, bazat pe acuratețea de gazdă a stăpânului casei atent cu eticheta, și pe generozitățile cunoscute ale soției sale. Într-adevăr, doamna Pavel își ieșise în sărbătoare, descria cercuri, acolade, linii frânte în repede mișcarea mâinilor agitate de temperamentul ei trezit la viață, însoțit de conversația vioaie cu care întinerea - pentru ea în primul rând - timpul obosit al acelei zile sau al acelor vremi... Domnul Pavel abia reușea să facă loc frazelor lui prin dislocările blocurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a Tiraspolului de Alexandru Caraman, vicepreședintele lui Igor Smirnov. Din delegația Tiraspolului, mai participa și V. Litkai, autointitulat "ministru de externe" al Transnistriei. Discuțiile se desfășurau exclusiv în limba rusă. Aceste reuniuni aveau o desfășurare foarte ciudată: toată lumea vorbea, se agita, dar nu erau în stare să ia vreo hotărâre valabilă mai mult de câteva minute sau ore, cât durau ședințele respective. Acuze reciproce, inventate chiar, lipsă evidentă a oricărei dorințe de cooperare, acestea erau principalele ingrediente ale așa-zisei "concilieri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Roumanie a manifesté une position constructive, a fait des propositions qui ont obtenu le consensus des autres Etats et s`était efforcée d`être un facteur de stimulation de la coopération sur le plan européen et dans le monde. Il s`agit de l`ensemble des problèmes de la jeunesse (la prise de conscience par les Etats et de tous les facteurs sur le rôle et les responsabilités qui incombent à la jeunesse) et l`amélioration de la position de la femme dans la société
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
URSS et de s'arroger injustement la qualité de participant à la Convention de Belgrade et de membre de la Commission du Danube, a été examinée par l'auteur du point de vue des règles du droit international (s'il s'agit là d'un cas de sécession ou d'un cas de succession) et il est arrivé à la conclusion que la Fédération Russe n'a plus la qualité de prendre part dans la Convention et par conséquant, elle ne peut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
aș dori să primesc vești de la tine, te iubesc. Fata ta dragă, Anna Când am intrat în birou, Franklin m-a studiat din cap până în picioare, zăbovind puțin mai mult asupra părului meu. Știa că lipsește ceva, dar era prea agitat ca să-și dea seama. Asta pentru că era momentul pentru ȘLD (ședința de luni dimineață); oricine ar fi preferat mai degrabă o oră și jumătate în iad. În expectativă, Franklin își aduna „fetele“ - persoanele care lucrau la Candy Grrrl, Bergdorf Baby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Detta. Dar de ceva vreme a devenit foarte, cum să zic... distantă și mi-a șoptit o păsărică faptul că petrece cam mult timp cu Racey O’Grady. Îmi era greu să mă concentrez pentru că, peste umăr, auzeam cum se agită personalul barului. ...un Parishopper... ce naiba mai e și asta?...poate e una din berile alea noi... uită-te tu în pivniță, Jason, vrei?... Eu (strig): Uite, e în regulă, aduceți-mi o cola dietetică. Eu (întorcându-mă spre Mr Big
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu încerca să te stăpânești. O să îți pun câteva întrebări și te rog din suflet să fii sincer cu mine. Chiar dacă îți închipui că o să mă rănești. A dat din cap agitat. Dar asta nu însemna nimic. El era mereu agitat. În seara în care a murit, Aidan avea de gând să îmi spună ceva. Ceva important. —Ce anume? — Nu știu. A murit înainte...? — Scuze, am crezut că ai vrut să spui... Și de unde știi că voia să-ți spună chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]