3,337 matches
-
buzunar cu stîngăcie și se ridicase; mersese Împiedicîndu-se printre rîndul de scaune și ieșise repede În hol și apoi În stradă. De atunci nu se oprise din mers. Ajunsese În Oxford Street, apoi o luase spre Rathbone Place și Bloomsbury - agitată și căutînd Întruna, exact așa cum ghicise domnul Leonard. Se gîndise să se Întoarcă la barca lui Mickey, ajunsese pînă la Paddington, chiar, Înainte să renunțe la această idee. Ce rost avea? Intrase Într-o cîrciumă și băuse cîteva pahare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Jos, În casa scării, se bătea un gong, chemînd lumea la masă. Ea și Reggie se sărutau În continuare, În mijlocul a toate, tăcuți și mai mult sau mai puțin nemișcați, dar, după cum i se părea ei, acoperiți de un val agitat și zgomotos: palpitul respirației, al sîngelui, umezeala și Încordarea țesăturii rochiei și a pielii. Începu să-și frece coapsele de ale lui. O lăsă să o facă o clipă, apoi se trase. — Isuse! șopti el, ștergîndu-și gura. Mă omori! Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe care le-a luat Felicity Withers. — Dar n-au ajutat-o. De-aia s-a aruncat pe scări! Și n-au și Îmbolnăvit-o? — Mie mi-e deja rău! Ce mai contează! Acum nu-i mai era rău. Era agitată, aproape febrilă. Dintr-odată i se păru că trăise Într-un fel de transă. Nu-i venea să creadă. Se gîndi la mulțimea zilelor care trecuseră pe lîngă ea, fără ca ea să facă un lucru anume. Își Îndreptă spatele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ne aflăm? — Asta trebuie să fie Eastcheap. SÎntem pe-aproape. Aproape de ce? — De o altă biserică, cred. N-o să fi dezamăgită? — Mă gîndesc cît avem de mers să ne Întoarceam acasă. O să ne alegem cu beregatele tăiate. — Doamne, cît de agitată ești! exclamă Julia. O făcu pe Helen să meargă puțin mai departe, apoi o trase spre o deschidere Îngustă dintre două clădiri. Asta e Idol Lane, murmură ea - sau, poate că spusese, Își zise Helen, „Idomnul e Lane“. E pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
schimbă ușor atitudinea. — Adăpostul de la stația Bank, domnișoară, spuse el. Cincizeci de metri Înapoi. Le arătă locul cu o smucitură a mîinii peste umăr, apoi continuă să fugă. Poate gestul acesta relativ obișnuit, poate faptul că văzuse pe cineva mai agitat decît ea, dar neliniștea lui Helen păru să se topească brusc, miraculos, de parcă cineva i-ar fi extras-o cu un ac. O luă pe Julia de braț și merseră oarecum În voie spre ceea ce acum distingeau cu ușurință, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și se strîmbă oribil. Își Începu pantomima, prefăcîndu-se că scoate un bilet din buzunar, se apleacă și Îl strecoară pe sub ușă. Biletele, vă rog! strigă din nou controlorul. Toaleta e ocupată! țipă Viv În cele din urmă. Avea o voce agitată care suna prostește. Știu că-i ocupată, veni replica din coridor. Vreau să vă văd biletul, domnișoară. Nu puteți să-l vedeți mai tîrziu? — Trebuie să-l văd acum. Numai... numai o clipă. Ce putea face? Nu putea deschide ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
puse Într-o parte a fetei, acolo unde credea că marginile ascuțite ale molozului ar putea s-o taie sau s-o apese. Fata nu băgă de seamă. Se uita Încă o dată În jur. — Ce-i aia? zise ea destul de agitată. Au aprins luminile? Spune-le că nu trebuie! Sosise un camion, aducînd o singură lampă și un mic generator, și oamenii de la S și D le montaseră și le dăduseră drumul. Încercaseră să mențină lumina lămpii scăzută Întinzînd o foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru el Roo Înseamnă somn. E prima dată când Îmi văd fiul după patru zile. Patru zile și trei nopți. Întâi a fost călătoria la Stockholm pentru a petrece niște timp față-n față cu un client nou și cam agitat, apoi Rod Task m-a sunat de la birou și mi-a spus să-mi mișc fundul până la New York ca să-l liniștesc pe un client mai vechi care are nevoie de asigurarea mea că noul client nu-mi ocupă prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
departe de Pizza Express și veți da peste aceleași oftaturi pline de reproșuri pe care mi le amintesc de când eu și Julie eram mici. Ne hotărâm asupra unui local prăpădit plin de alți părinți aflați și ei În vacanță, la fel de agitați și de neodihniți ca noi, și ne Îndreptăm spre colțul cel mai Îndepărtat. Întinse pe spătarele scaunelor, gecile noastre ude scot aburi ca niște vaci. Citesc meniul cu voce tare, iar Emily declară sus și tare că nu vrea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Frank. Atât de multe titluri, atât de multe care conțin cuvântul „tu“. Eu și Jack Abelhammer alegem locul din colț, de sub posterul cu Frank În rolul lui Maggio În De aici În eternitate. Trebuie că-n ochii chelnerului, un bărbat agitat și hărțuit care are o groază de carne de vițel de care trebuie să scape, părem un cuplu obișnuit care se distrează studiind lista cu cocteiluri. (Vrăjitoria pare malefică, așa că aleg un Night and Day1.) De fapt, și eu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Nu, mai bine cinci păstăi de fasole verde. OK? Mi-aș dori să fiu mai relaxată, dar un bâzâit din creier Îmi spune că am uitat ceva. Ce mai era? Ce mai era? 19.16: La culcare, Emily e foarte agitată și vrea să-i mai spun o dată povestea cu Paștele. E obsedată de ea de când și-a dat seama săptămâna trecută că pruncul Iisus despre care a cântat colinde de Crăciun a crescut și-a ajuns bărbatul de pe cruce. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care o ai În gură. Nu e pâine? Nu ai voie să mănânci ou de Paște... Păi, tati nu trebuia să-ți spună asta. Nu sunt groaznică. OK, să mergem. Prima zi de școală după vacanță și copiii sunt la fel de agitați și febrili ca poneii Înainte de un concurs hipic. Emily vorbește peltic și stâlcit ca un bebeluș, ca de fiecare dată după absența mea sau Înainte de a pleca din nou. Mă Înnebunește. —Mama, de cine-ți place cel mai mult din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mult dacă vreau să fac O BAIE? Rich Întinde un braț spre mine, dar Îl resping. Lacrimile mele sunt Îngrijorător de fierbinți - temperatura apei În care nu mă voi spăla. Trebuie să Încerc să mă calmez. Soțul meu pare foarte agitat. De ce nu s-a bărbierit? Chiar În momentul ăsta, se aude o voce de sus, de deasupra noastră, tânguindu-se: „Roo, Roo“. 32tc "32" M-am Întors prea devremetc "M‑am Întors prea devreme" 01.05: V-ați gândit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de drept divin, atunci Dumnezeu și numai Dumnezeu conduce toate faptele 262. Vai de cine aduce atingere acestei constituții! Vai de acea națiune care încalcă legile. Relele o vor îneca într-o așa mare măsură încît ea va fi mereu agitată și sfîșiată pînă cînd nu va fi dat înapoi și va fi restabilit Constituția despre care vorbim. Iată care sînt legile simple, universale, imuabile ale acestei constituții. Ea insistă pe două aspecte, 1. dreptul suprem, 2. faptul universal care este
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-a-ntâmplat ceva ciudat. Tocmai mă relaxam pe o canapea de catifea când Todd s-a așezat lângă mine. De-abia l-am recunoscut cu costumația lui de Robert Evans - pantalonii evazați de catifea și ochelari de soare imenși. Părea agitat. Dintr-odată s-a uitat fix la mine și mi-a spus: —Trebuie să-mi dai numărul tău de telefon. Ce grozăvie, m-am gândit. Todd este prietenul lui Julie. N-are cum să se dea la mine. De ce? l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dumneavoastră? — Sunt majordomul familiei Swyre. Ce căutați aici? mă măsură suspicios de sus până jos, uitându-se dezaprobator la picioarele mele desculțe și îngălate. A, am rămas cu mașina în pană în câmp și căutam un telefon, i-am răspuns agitată, ridicând receptorul de pe podea. Părinții mei locuiesc la The Old Rectory. —Trebuie să-l anunț pe lordul Swyre. Așteptați aici, îmi spuse și ieși repede din cameră. După ce a închis ușa, am auzit cheia întorcându-se în broască. Dumnezeule, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
întoarse și-și turnă ceai. Dintr-odată, atmosfera din cameră a devenit mai glacială decât la Polul Nord. Caroline și mama înghețaseră ca două aisberguri. — Ce s-a-ntâmplat? se interesă Charlie. Nimic important. E o poveste veche, zise mama puțin agitată. Hai, spuneți-mi, vreau să știu, insistă Charlie. Din tot satul, ăștia-s oamenii de cea mai proastă calitate, Charlie. Sunt o adunătură de indivizi necinstiți, în care nu poți avea încredere, spuse contesa fără patimă în glas. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
film. Trebuie să plec azi, mi-a spus. Știi cum sunt americanii când vine vorba de afaceri. Foarte insistenți, nu-i așa? spuse Caroline cu subînțeles. Charlie nu venea? Nu-mi mai puteam cere scuze. Dintr-odată m-am simțit agitată și iritată. —Julie, mergem înăuntru să bem niște Bucks Fizz? i-am spus făcându-i semn s-o ștergem. — Ce s-a-ntâmplat? mă întrebă Julie. Ne întoarcem imediat, mamă, am spus, luând-o pe Julie de mână și trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
frigider Sub-Zero dacă vrea să-și țină rangul. Dezavantajul aragazului Aga este că trebuie să fie aprins tot timpul, chiar și vara. Era ca într-un furnal acolo, dar măcar eram singure. Doamne Dumnezeule, Julie, ce mă fac? am exclamat agitată. —Dar ce s-a-ntâmplat? De ce ți s-a tăiat răsuflarea? mă întrebă Julie îngrijorată. —N-a venit. —Cine? —Charlie. —Și? — Cum rămâne cu scuzele? Cum îi mai spun că-mi pare rău c-am fost atât de nepoliticoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tu te duceai cu ea. Unde anume? Mereu m-am Întrebat. — Nicăieri. Pur și simplu ne plimbam În jurul terenului de tenis. Cam cum se desfășoară și viața mea de-acum. Probabil atunci ți s-a deschis gustul. De-aia devii agitat cînd e vorba să prinzi rădăcini pe undeva. Să știi că Estrella de Mar seamănă foarte mult cu Arabia Saudită. Poate de-aia am venit aici... Fixă suprafața mesei cu o privire mohorîtă, deprimat de toate acele amintiri. Fără să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să oprim petrecerea de diseară. A ridicat brațele spre mine și am Îmbrățișat-o scurt, Încercînd să-i potolesc tremurul umerilor. Îi simțeam inima bătînd pe sternul meu. Se scuturaseră toate ipocriziile ultimelor luni, rămînÎnd În urma lor această tînără doctoriță agitată și temătoare. — Dar cum, Paula? Ar putea fi dificil. Trebuie să-l avertizăm pe Sanger. Ar putea să plece cu Laurie la Marbella. — Sanger n-o să plece. L-au Împins deja afară din Estrella de Mar. Și chiar dacă ar pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
n-am izbutit să-i văd culoarea ochilor. Ce-mi displace însă la el e zâmbetul. Are un zâmbet îngâmfat și atotcunoscător. Unii oameni zâmbesc așa, ca și cum le-ar ști ei pe toate dinainte, ca și cum ți-ar ghici gândurile mici, agitate și imperfecte (în timp ce ei își controlează perfect gândurile lor mari, importante și perfecte), ca și cum s-ar simți desăvârșiți și mulțumiți de sine până la strivirea a tot ceea ce există dincolo de prețiosul lor sine... Eduard n-a venit singur, de bună seamă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și sunt gata să cad. Reușesc, totuși, să nu cad - nici la dus, nici la întors. Mă așez înapoi în bancă, plimbându-mi nervoasă mâna pe lanțul de aur și refuzând să mă uit la diplomă. Nu mai fi așa agitată că-ți rupi naibii lanțul ăla! mă averti zează Georgiana printre dinți - și simt cu uimire o undă de căldură în șoapta ei. Vezi, zici că-mi ești prietenă, da’ nu mi ai zis c-ai fost până la urmă la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai voiam nimic, decât să pătrund în beznă. Pentru foarte mult timp. Nu mai voiam să-mi urmez gândurile. Erau viclene și in sistente, mă trăgeau tot mai departe, tot mai în adâncuri. Iar eu eram obosită. M-am trezit agitată, dintr-un coșmar în culori violente, în care toți cei pe care îi cunosc erau hidoși. Chiar și eu îmi păream străină și hidoasă. Eram foarte bătrână - așa, la vreo treizeci de ani. Aranjată, dichisită, rece, calculată... Nu dădeam doi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de ficțiune. Sunt singură în această reali tate. Complet singură. Nu mai am pe cine să chem în ajutor. Stau cu privirea fixată pe jurnalul de pe masă, rămas deschis la prima pagină. Am înghesuit în jurnalul ăsta toate gândurile mele agitate, mi am spus că realitatea e prea mică și ficțiunea o poate schimba, dar tot ce s-a întâmplat a fost o încleștare pe viață și pe moarte între ficțiune și realitate, la care eu am asistat neputicioasă și despre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]