78,666 matches
-
de strictele încadrări antinomice? Apoi cum să ignorăm ce devine simbolul la Bacovia. Într-o poezie referențială (e vorba de Decor) subtitlul mecanism contrastiv nu mai recurge la simboluri. Poetul izolează vizual prin două culori o schimbare de orizont. "Copacii albi/ Copacii negri/ Stau goi în parcul solitar/ Decor de doliu funerar.../ Copacii albi, copacii negri". Prin limbajul bicromiei, cum s-a mai observat, identificăm o tentativă de asociere dar și una de separare. Diferențierea scontată obține simptomatic o dispersare... polarizantă
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
Într-o poezie referențială (e vorba de Decor) subtitlul mecanism contrastiv nu mai recurge la simboluri. Poetul izolează vizual prin două culori o schimbare de orizont. "Copacii albi/ Copacii negri/ Stau goi în parcul solitar/ Decor de doliu funerar.../ Copacii albi, copacii negri". Prin limbajul bicromiei, cum s-a mai observat, identificăm o tentativă de asociere dar și una de separare. Diferențierea scontată obține simptomatic o dispersare... polarizantă. Și radicalizantă. Procesul la care ne-am referit nu are limite. Sîntem tot
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
un ceas, două... * Albești, monumentul lui Petöffi, lîngă Sighișoara. Văzut după cel al lui Blaga de la Lancrăm. Petöffi a venit dinspre Cristur unde cu o seară în urmă recitase în casa unor domnișoare poezia care i-a prezis moartea. Biserica Albă 1440, - călugări franciscani. Stau de vorbă cu Bartha Gyula, Albești, strada Florilor nr. 14, Mureș. Pe monumentul poetului îngropat de viu de antirevoluționari scrie: Trinkwasklarist, - beat ce este limpede... - spune ce-i adevărat... Liebwastreuist, - trăiește cu fidelitate...
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
ziar, la uscat. Ella Fitzgerald cîntă Howw happy I would be if you believed in me" (Revelionul. Din ciclul Anotimpurile). La un moment dat, nea Gică, e pus să scrie jurnal: Astă-seară am ieșit pe balcon. Eram îmbrăcat în halatul alb și cred că aveam pe revere cîteva fire de păr de la clienți diferiți. De sub nămeți ieșeau parbrizele unor mașini diferite. Cu toate că mi-era frig, am rămas mai multă vreme afară pentru că-mi plăcea (și încă îmi plac) beculețele multicolore pe
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
să nu mă-ngropați și nici să nu mă ardeți. Mai bine mă-mpăiați. Da' să nu puneți paie, să puneți păr. Să mă-mpăroșați, cum ar veni. Și să mă așezați undeva într-un colț de frizerie, în halat alb, cu o foarfecă într-o mînă și cu briciul în alta. În buzunarul de la piept să-mi puneți un pieptăn. N-aveți grijă, că nu se sperie nimeni. Cine m-a cunoscut știe că-s om bun și cine nu
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
conversează frumos, apoi Einstein scoate vioara și cîntă pentru cel mai mare frizer, dedicație specială, Capriciul 17 de Paganini. Emoționați, ceilalți se adună în jurul lui nea Gică, fiecare cu cîte o foarfecă. În loc de la revedere, înfig sacadat lamele în halatul alb. După ce ie pleacă, sosește Vasilescu Dorel și îndeasă părul la loc, îl coase pe nea Gică, îl machiază și îl fixează pe suport. Vasilescu Dorel e cel mai mare taxidermist din lume" (La aniversară). T. O. Bobe e un nume
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
este un umanism al creației și, deci, al culturii preluate de clasa muncitoare. (...) Operele lui Lenin și Stalin (...) sînt opere care îmboldesc mintea să gîndească și o deprind cu tezele înalte al O mențiune specială merită articolul privitor la Cartea albă a Securității, care țintește, în chip vădit tendențios, să șteargă diferențele dintre cozile de topor și opozanți, dintre profitori și victime, în mediul scriitoricesc. Din faptul că și unii și alții erau urmăriți de Securitate nu se poate detașa decît
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
și opozanți, dintre profitori și victime, în mediul scriitoricesc. Din faptul că și unii și alții erau urmăriți de Securitate nu se poate detașa decît suspiciunea maladivă a regimului, care, neavînd încredere în nimeni, aplica tactica supravegherii tuturor: "Redactată chipurile alb, din note informative, diverse declarații, felurite documente și rapoarte, Cartea... este și reușește a fi cu asupra de măsură o uriașă diversiune la adresa scriitorimii române, a oamenilor de artă în genere. Într-un melanj imposibil de decelat pentru un cititor
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
iată, de pildă, Exordiu, unde aceste conexiuni se deslușesc limpede, unde Dominic Stanca e poet cu adevărat, inventînd, dacă se poate spune așa, un alt Bacovia lîngă vechiul, cunoscutul Bacovia, recuperînd astfel esențele eminesciene ale liricii noastre: " Aici în preajma orașului alb,/ între ziduri căzute, între sălcii amare,/ unde vița de vie se urcă pe deal/ și iedera verde se furișează'n pridvoare,/ aici unde sensul de fiece zi/ își pierde rigida însemnătate/ vorbim despre oameni ca și cum am vorbi/ despre cărți, despre
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
case pustii./ Vorbim ca și cum nemaifiind și-au pierdut/ sub propria mască înfățișarea/ și graiul și harul și mersul și starea/ și-acum rătăcesc în necunoscut,/ acolo unde numai Ion, clopotarul cel mut,/ le cunoaște adresa, cînd le sună plecarea". Orașul alb din acest admirabil poem nu e spațiul închis, nu e plumbul bacovian, deși atmosfera trimite acolo; inovație? În urbea lui Bacovia e ființa-care-trăiește - scriind, în vreme ce, în orașul alb al lui Dominic Stanca, e ființa-care-scrie - trăind: un ceas de hîrtie, cum
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
Ion, clopotarul cel mut,/ le cunoaște adresa, cînd le sună plecarea". Orașul alb din acest admirabil poem nu e spațiul închis, nu e plumbul bacovian, deși atmosfera trimite acolo; inovație? În urbea lui Bacovia e ființa-care-trăiește - scriind, în vreme ce, în orașul alb al lui Dominic Stanca, e ființa-care-scrie - trăind: un ceas de hîrtie, cum, inspirat, se numește volumul ce adună opera poetică a lui Dominic Stanca. Nu sînt multe lucruri de adăugat lîngă pertinentele prefețe semnate de Ion Vartic la volumul de
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
fix din scenă: un spațiu închis de un fundal, balcoane suprapuse unde corul (poporul) rămâne, în sonurile uverturii și ale primului cor un grup de bărbați: ei urmează pe cel dintâi, un tânăr - singurul înveșmântat într-un costum de pânză albă: eroul dramei. Ei se îndreaptă spre acel loc unde se află mulțimea. Povestea patimilor se înfiripă din cuvintele Evanghelistului în toate etapele cunoscute, Cina cea de taină, Grădina Ghetsemani, sărutul lui Iuda..., cu o coeziune dramatică strictă și firească. Punerea
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
crucii, popasurile. Crucificarea nu are cum fi înălțare, ci prăbușire la picioarele înaltului semn al creștinătății. Trupul gol al lui Isus: plastica tablourilor clasice. Dar ce frumos este tabloul! Ultima idee elocventă este revenirea lui Isus, în costumul de pânză albă: alături de una dintre femeile care au crezut în El, contemplă meleagul unde nașterea și semnificația credinței creștine și-a localizat izvorul. Pe drumul unde istorisirea a început acum, la sfârșitul ei, pelerini, din ce în ce mai mulți, coboară spre o Via Dolorosa imaginară
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
se plimbă goi, ascunzîndu-și sub bucăți colorate de pînză de iută părțile dogorîtoare. Cînd ora tainică se apropie, își descopăr genunchii sau coatele, dar niciodată concomitent căci rănile sînt uneori incandescente, amenințînd să incendieze piramidele din apropiere clădite din pantofi albi" (Pantofii albi). Uneori eliberarea are loc printr-un sarcasm ce, utilizînd exuberanța expresivă, denunță înrobirea existențială, "proza", monotonia și, nu în ultimul rînd, absurdul viețuirii noastre: " Am în pat toate zgomotele zilei, utile/ în cuib mai sîngeră doar tricoul ciclistului
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
goi, ascunzîndu-și sub bucăți colorate de pînză de iută părțile dogorîtoare. Cînd ora tainică se apropie, își descopăr genunchii sau coatele, dar niciodată concomitent căci rănile sînt uneori incandescente, amenințînd să incendieze piramidele din apropiere clădite din pantofi albi" (Pantofii albi). Uneori eliberarea are loc printr-un sarcasm ce, utilizînd exuberanța expresivă, denunță înrobirea existențială, "proza", monotonia și, nu în ultimul rînd, absurdul viețuirii noastre: " Am în pat toate zgomotele zilei, utile/ în cuib mai sîngeră doar tricoul ciclistului tată/ dorința
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
inspirat (aci termenul de inspirat își dobîndește prerogativele sale antice), oferă noi temeiuri libertății creatoare ce se "descarcă" precum o armă, țîșnește după principiul efortului maxim. Împușcătura, explozia sînt evocate drept elemente legitime de poetică: "cunosc oamenii care împușcă străzile albe/ eu îi conduc apoi la granița unui oraș sau unei țări/ ei spun ei fac adio/ pînă se-ntorc eu le-ngrijesc grădinile și săbiile/ eu fără ei n-am ce să îngrijesc ei fără mine nu/ recunosc culoarea albă
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
albe/ eu îi conduc apoi la granița unui oraș sau unei țări/ ei spun ei fac adio/ pînă se-ntorc eu le-ngrijesc grădinile și săbiile/ eu fără ei n-am ce să îngrijesc ei fără mine nu/ recunosc culoarea albă a caselor ce trebuie să moară// după fiecare împușcătură mîinile mele au culoarea/ pe care o are culoarea mîinilor lor/ care interesează mai mulți indivizi (acești indivizi/ cred în culori - iubesc anumite culori)/...dar acești cunoscuți care împușcă casele albe
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
albă a caselor ce trebuie să moară// după fiecare împușcătură mîinile mele au culoarea/ pe care o are culoarea mîinilor lor/ care interesează mai mulți indivizi (acești indivizi/ cred în culori - iubesc anumite culori)/...dar acești cunoscuți care împușcă casele albe/ pînă ne întîlnim îmi scriu eu primesc cărțile lor" (Cunosc oamenii care împușcă străzile albe). E o violență în efigie: "ghearele leului care nu mai fărîmițează pietrele pustiului/ și nu mai amenință picioarele miriapozilor în goana spre Fata Morgana/ ascultă
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
care o are culoarea mîinilor lor/ care interesează mai mulți indivizi (acești indivizi/ cred în culori - iubesc anumite culori)/...dar acești cunoscuți care împușcă casele albe/ pînă ne întîlnim îmi scriu eu primesc cărțile lor" (Cunosc oamenii care împușcă străzile albe). E o violență în efigie: "ghearele leului care nu mai fărîmițează pietrele pustiului/ și nu mai amenință picioarele miriapozilor în goana spre Fata Morgana/ ascultă de un stăpîn îmbrăcat în negru de un diavol îmbrăcat în alb/ înconjurat de animale
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
în apropiere de Victoriei. Să tot fi avut pe atunci spre 70 de ani... Țin minte cafeaua pregătită de dînsa. Agerimea ei, feminitatea și cum bătea soarele matinal, puternic, în baia a cărei ușă rămăsese deschisă, razele reflectîndu-se în faianța albă. Starea de tranziție de la o clasă socială la alta. Locul unde caracterul uman slăbește preschimbîndu-se prea repede. Apare parvenitismul știut, au loc oscilațiile urîte. Vezi țăranii pe cale de a se orășeniza. Vezi excelența unui autor ca Marin Preda, imbatabil în
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
săi pe moșie... Ritualul ca o compensație în lipsa unor formule precise ale cunoașterii. Japonezi făurind săbii în mijlocul unui ritual, suplinind formula transmisă de vechii fierari. Ritualul a înlocuit mult timp și mai înlocuiește și azi formulele științifice ulterior descoperite. * Rasa albă va fi belită. (De afro-asiatici)... Obsesia unui bătrîn profesor de istorie, supranumit CATO.
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
hollywoodieni, scontând în primul rând pe o neostentativă discreție. Tânăra Youki Kudoh de o sensibilitate ieșită din comun impresionează prin forța de interiorizare. O trăsătură specifică nației, persiflată insidios, la un moment dat, când în instanță se insinuează că expresia albă, tradițională în comportamentul nipon, ar putea fi dovadă probatorie a criminalității... Snow Falling on Cedars * Regia: Scott Hicks * Scenariul: Ron Bass & Scott Hicks, după romanul lui David Guterson * Imagine: Robert Richardson * Cu: Ethan Hawke, James Cromwell, Richard Jenkins, James Rebhorn
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
unui neologism: "Miron Vodă, domn incert/ Cum pot somnul să ți-l iert/ După mirul Dumitale/ Au căzut trei carnavale/ După zvonul tău pierit/ Trei fanfare-au amuțit/ Dansatoare negre-n bumbi/ S-au ascuns pe sub porumbi/ Și-n flori albe de cucută/ Ochii duși ți-i mai sărută/ Lăutari cu dinții mari/ Te-au urcat pe armăsari/ Și ți-au pus în palma grea/ Inima de acadea." (închinare) Trebuie spus însă că și în aceste texte livrești răzbate un fior
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
parte din tine pentru a te regăsi, că trebuie să încredințezi celuilalt semnul identității tale. Ospitalitatea este în acest sens delegare de sine. Știm că povestea se spune într-un limbaj simplu, fără nuanțe, procedînd prin opoziții categorice: negru și alb, rău și bun, înăuntru și afară, conținător și conținut, întuneric și lumină. Dar o asemenea simplitate nu exclude deloc complexitatea. Opoziția aici/acolo este, într-adevăr articulată în jurul a două situații limită, în jurul pragurilor care sînt precum tăișul lamei între
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
de altceva, îi oferi gazdei sale o hrană inepuizabilă și, în schimb, uriașul îl conduse către noi aventuri și către prințesa lui.[...] Imaginile somnului și ale morții, care dezvăluie ospitalitatea ca un conținut dătător de moarte sînt prezente și în Albă ca Zăpada. S-a putut observa că în povestea fraților Grimm, Albă ca Zăpada era un oaspete de prisos. Într-adevăr în această poveste casa celor șapte celibatari este foarte bine întreținută. Totul este curat, ordonat, spre deosebire de versiunea lui Walt
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]