KorAP: Find »[drukola/base=albastru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...1035 >

25,860 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743

sfatul lui, am renunțat la artificiul cu irisul albastru și am acceptat unul căprui, mai potrivit cu nuanța incertă a scleroticii globului din dreapta. Și astfel, după un răstimp pe care tocmai l-am pomenit de trei ori, jocul de-a ochii albaștri cu Eva, Lia și Erica s-a Încheiat. Aștept acum ca, dincolo de linia orizontului, vederea mea să devină ideală, iar irișii să capete culoarea cerului Înalt de vară din lumea asta pe care n-au avut-o ei niciodată. E

O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321

în curs de realizare, primele douăsprezece volume fiind deja apărute). Cu un cuvânt despre această din urmă întreprindere - condusă de Marguerite Harl, profesor emerit la Sorbona - aș vrea să și închei. Din 1986, editura Cerf publică o colecție cu copertă albastră intitulată „La Bible d’Alexandrie”. Denumirea nu este riguros exactă decât pentru Pentateuh, dar ea a fost păstrată din rațiuni comerciale. Grupul din jurul lui Marguerite Harl, Gilles Dorival și Olivier Munnich este alcătuit din peste cincizeci de specialiști, eleniști, ebraizanți

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844

un cuvânt tare greu: "discernământ" și tot așa... După un timp, au început să depună lucrările și, roiuri-roiuri, să părăsească sala. În cele din urmă, mai rămăsese unul singur: e drept că era cel mai mic, dar avea o aureolă albastră, strălucitoare și era așa de trandafiriu și pufos încât, dacă nu te uitai bine, credeai că răsare soarele într-o dimineață la mare... și nu-l mai vedeai. Exact ! Aveți dreptate ! Era chiar Îngerul vacanțelor de vară ! Porumbelul-mesager stătea răbdător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
pas, negura din jur făcea și ea un pas. Era prizonierul negurii. Și atunci a înțeles: fără să știe, fiecare își făcuse propria zi cu gândul lui. Cu glasul blând, tatăl murmură : iartă-mă ! Și, iată, un petec de cer albastru se desenă în negură, apoi încă unul și încă unul negura arăta acum ca un fagure cu cer albastru. Reuși chiar să treacă prin ea. De cealaltă parte, viscolul și gerul se înmuiaseră, florile de gheață dispăruseră acum toată fereastra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
fiecare își făcuse propria zi cu gândul lui. Cu glasul blând, tatăl murmură : iartă-mă ! Și, iată, un petec de cer albastru se desenă în negură, apoi încă unul și încă unul negura arăta acum ca un fagure cu cer albastru. Reuși chiar să treacă prin ea. De cealaltă parte, viscolul și gerul se înmuiaseră, florile de gheață dispăruseră acum toată fereastra era o mare de grâu copt, cu maci și albăstrele până departe. "Și tu să mă ierți", șopti mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
de aceea am venit." "Mă dau bătut, nu știu cine ești, lasă-mă să te ating", zise copilul și-i căută mâna. Și atunci străinul se aplecă, îl luă în brațe și copilul simți un miros necunoscut: miros de soare, de clopoței albaștri, de trandafiri de dulceață, de levănțică și gutui coapte de la bunica, de zăpadă proaspătă și de țurțuri strașnic de buni și-și spuse că numai un cioban tare frumos putea să miroase așa. Îl ținea de după gât și-și afundase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
sărind în picioare . Drept cine mă iei ?! Ce ți-am făcut ?!" Omul se opri uimit, puse jos pachetele, luă din coșul de pe cap o floare și mi-o întinse: "Du-te, du-te acolo! Uite, ca să poți trece!" Floarea era albastră se spune "ca cerul", dar era un albastru nemaivăzut, care unduia de la o petală la alta, așa cum, pe cer, văzusem unduind culorile curcubeului. Numai că Albastrul e singura culoare pe care n-o are curcubeul. "Du-te la gară, du

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
uitându-se uimiți unul la altul, și m-am apropiat. Se așezase pe o piatră și își ștergea ochii cu pumnișorii strânși. Plângea. Era atât de mic, alb-străveziu și plângea. Abia îl puteai vedea. L-aș fi mângâiat pe buclele albastre, dar cum să mângâi cerul sau lumina? I-aș fi vorbit, dar oare înțelegea ?! I-am întins atunci floarea albastră, care semăna cu el, copilul și-a ridicat ochii și a întrebat : "Tu ce vrei, trecutul sau viitorul ?!" Avea ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
pumnișorii strânși. Plângea. Era atât de mic, alb-străveziu și plângea. Abia îl puteai vedea. L-aș fi mângâiat pe buclele albastre, dar cum să mângâi cerul sau lumina? I-aș fi vorbit, dar oare înțelegea ?! I-am întins atunci floarea albastră, care semăna cu el, copilul și-a ridicat ochii și a întrebat : "Tu ce vrei, trecutul sau viitorul ?!" Avea ochii aurii ca soarele și roua lacrimilor se prelingea, tăcută, parcă pe albastrul cerului. "Nimic, i-am răspuns, sunt aici și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
L-au chinuit. Iar când s-a uitat în jos și a văzut-o pe buna mea, El i-a șoptit ceva ce n-am spus nimănui vreodată: "Nu Mă uita". Iar buna mea, când a privit cu ochii ei albaștri în sus, a văzut cerul deschis și pe cel căruia I se spune Iisus cum așeza la picioarele Tatălui Său cununa de spini. Vezi tu, îi spuse tufișului spinos, toate florile merg în Rai dacă nu-L uită pe El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
mai rău decât focul) și tot așa... Acum însă, tăcea. Ne uitam la el și așteptam: eu cred că așa ca el ar fi arătat prințul fermecat dacă ar fi văzut. Și chiar el spusese, altădată, că prințul avea ochii albaștri, mari și frumoși și el avea ochii albaștri, atât de albaștri, că parcă tot cerul se strânsese acolo, doar-doar o să vadă și el... Prințul avea bucle lungi, galben-aurii, care se resfirau pe umeri... ei, da, și el avea părul lung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
însă, tăcea. Ne uitam la el și așteptam: eu cred că așa ca el ar fi arătat prințul fermecat dacă ar fi văzut. Și chiar el spusese, altădată, că prințul avea ochii albaștri, mari și frumoși și el avea ochii albaștri, atât de albaștri, că parcă tot cerul se strânsese acolo, doar-doar o să vadă și el... Prințul avea bucle lungi, galben-aurii, care se resfirau pe umeri... ei, da, și el avea părul lung, de culoarea grâului... Prințul era îmbrăcat în haine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
uitam la el și așteptam: eu cred că așa ca el ar fi arătat prințul fermecat dacă ar fi văzut. Și chiar el spusese, altădată, că prințul avea ochii albaștri, mari și frumoși și el avea ochii albaștri, atât de albaștri, că parcă tot cerul se strânsese acolo, doar-doar o să vadă și el... Prințul avea bucle lungi, galben-aurii, care se resfirau pe umeri... ei, da, și el avea părul lung, de culoarea grâului... Prințul era îmbrăcat în haine de aur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
un tufiș țepos, verzui-alburiu, ca o mică minge, iar din frunzele terminate cu spini mici se înălța, ici și colo, o tulpină subțire, verzuie, cu dungi fine, albe, care urcau până sus, la ceea ce ar fi putut fi o floare albastră, dacă n-ar fi arătat ca o măciulie... cu țepi. "Eu n-am rămas acolo, să-L aștept. Pe mine nu mă interesează nici viața, nici moartea. Filosofia ta e prea sus pentru mine. Eu atâta știu : merg unde mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
oamenii, mai știi ?! Poate de asta și ochii lui erau ca mine : albaștri-verzui..." * "Nu știu ce ai tu cu oamenii aș spune că nu prea-i cunoști sau, oricum, ce știi tu despre ei e cam puțin" răspunse cicoarea. Își întinsese petalele albastre spre soarele care tocmai răsărise, își scuturase ușor mugurii albăstrui-roșiatici de pe tulpină (doar oricine știe că apa nu face bine când stă mult pe muguri) și, cum tocmai se trezise, auzise ce spunea spinul acela albastru și mărunțel. "Păi, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
cicoarea. Își întinsese petalele albastre spre soarele care tocmai răsărise, își scuturase ușor mugurii albăstrui-roșiatici de pe tulpină (doar oricine știe că apa nu face bine când stă mult pe muguri) și, cum tocmai se trezise, auzise ce spunea spinul acela albastru și mărunțel. "Păi, dacă oamenii știu cum să facă să strălucească așa ca soarele (măcar acela care vorbise cu Tatăl Lui, parcă așa spuneai, nu ?!), dacă știu să aprindă soarele așa mic cum e și să-l și folosească, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
așa, erau toți rudele lui, altfel de ce s-ar fi zbătut atâta, și că..." "Bine, am înțeles! o fi așa cum spui tu continuă spinul. Da'..." "Stai, că n-am terminat ! suspină cicoarea. M-am oglindit odată în ochii minunat de albaștri ai unui băiețandru. Mă uitam fix în ochii lui, cu toate petalele mele, fiindcă nu știam dacă sunt numai albaștri, numai verzi sau și albaștri, și verzi, când, deodată, mi s-a părut că au luciri violet... Se uita la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
spui tu continuă spinul. Da'..." "Stai, că n-am terminat ! suspină cicoarea. M-am oglindit odată în ochii minunat de albaștri ai unui băiețandru. Mă uitam fix în ochii lui, cu toate petalele mele, fiindcă nu știam dacă sunt numai albaștri, numai verzi sau și albaștri, și verzi, când, deodată, mi s-a părut că au luciri violet... Se uita la cer și surâdea... N-am mai văzut niciodată un asemenea surâs... Cum spunea Floarea-Soarelui, m-am simțit și eu pe lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Stai, că n-am terminat ! suspină cicoarea. M-am oglindit odată în ochii minunat de albaștri ai unui băiețandru. Mă uitam fix în ochii lui, cu toate petalele mele, fiindcă nu știam dacă sunt numai albaștri, numai verzi sau și albaștri, și verzi, când, deodată, mi s-a părut că au luciri violet... Se uita la cer și surâdea... N-am mai văzut niciodată un asemenea surâs... Cum spunea Floarea-Soarelui, m-am simțit și eu pe lângă el plină de cer și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
ieșea de acolo... Deodată se simți trasă de mână: era prichindelul care tare vroia să vina și ea la colinde... O trase spre el în jos și o sărută pe obraji: era înghețat tot și lipicios, dar ochii lui erau albaștri, ca ai păpușii, plini de lumină, plini de soare : "Ai venit, ai venit ! știam că ai să vii! O, ce veste minunată..." începu să cânte el încetișor, să nu-i deranjeze pe ceilalți... Și-i întinse o firimitură de cozonac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
fie singur. Am adus înapoi darul pe care bărbatul acela mi l-a făcut. O să i-l dau judecătorului. Sau, mai bine, Lui. Ca să nu fie singur. Uite, asta era: și a scos din sân, o fâșie de țesătură. Era albastră și ponosită.... Ne-am uitat unii la alții (săracu', e dus rău !...)... dar pe măsură ce ne uitam la țesătura aceea ni se făcea cald și bine, strigătele din curte se auzeau ca de la mare depărtare, iar vântul cald care-ncepuse să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
se-nvălătucește în bătaia vântului, ai crede că-i doar o nălucă... Îmi era drag bătrânul. Nu prea vorbea, nu vorbea cu nimeni... O dată s-a uitat lung la mine, a oftat... și, nu știu cum, era atâta dulceață în ochii lui albaștri... Ochi de om care vede tot ce e de văzut și știe și încă mai așteaptă... Alții ziceau că e sfânt. Eu nu știu, că dac-ar fi să spui că e sfânt oricui e bătrân, aș mai înțelege, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Cât despre Kelil, cred într-adevăr că a văzut atunci cerurile deschise, fiindcă toți câți eram acolo l-am auzit strigând: "Doamne Iisuse, primește sufletul meu", după care, căzând în genunchi, s-a uitat la toți cu minunații săi ochi albaștri și a mai apucat să șoptească: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta". Mă întreb, oare de ce tocmai asupra lui Saul și-a pironit privirea? Și nu era în ochii aceia nici teamă, nici durere, nici ură, nici răzbunare. Ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
chiar Orion. Constelația Orion. Cu stelele spadei lui, închipuia o cruce. Ca aceea pe care o făcea bătrânul pe piept, când vorbea cu tatăl nostru. Mă învățase și pe mine cum se face. Și așa, cum mă uitam la cerul albastru și adânc, am făcut și eu crucea pe inima mea, așa cum tot cruce erau stelele de pe cer... Știam că te apără de uitare. Și de răutate. Mai ales de răutatea din tine. Și te face curat și bun pe dinăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
cer iertare și chiar plâng, pe urmă îl sărut și gata! Iar dacă nu-i mulțumit, îi dau ce am eu mai frumos uite, știi piatra aceea pe care o am mereu cu mine, nu ?! Aceea care-i cenușie noaptea, albastră dimineața, violet seara, verde când e nor, galbenă când... Bine, bine, gata, o știu, dar pentru mine tot piatră e... Poate că pentru mine nu înseamnă nimic. Dacă m-ai supăra tare, tare de tot, ce ai face ca să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]