13,186 matches
-
se vedea că era locuită de persoane cu un anumit standard de viață ceva mai ridicat, mai ales proprietarul terenului cu heleșteul și cel ce locuia vis-à-vis, cu o casă impunătoare, de-o construcție modernă și curtea plină cu vegetație, alei pavate, garaj etc. Terminând de inspectat acea zonă, am revenit în intersecție și am schimbat sensul de mers, invers decât spre Charleroi, cum ar veni ca poziționare geografică al punctelor cardinale. Prima dată mersesem spre Waterloo - Bruxelles, iar în sens
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370754_a_372083]
-
tei Și Eminescu îi zâmbește Din steaua cu suflet de Zei. Iubirea-i caldă-mbălsămează Moldova și pământu-i sfânt, Copoul veșnic lăcrimează, Purtându-i versurile-n gând. De la poet și-a lui iubită, Din Cerul care i-a unit, Către aleea părăsită Picură gând de bun venit. Așteaptă Iașiul în tăcere, Îl trec fiori de veșnicie! În Catedrală, de Înviere, Va fi o Sfântă Cununie! Referință Bibliografică: Nunta lui Eminescu! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1734, Anul
NUNTA LUI EMINESCU! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369571_a_370900]
-
la publican. Ce aveți prin boccele? Răsturnați totul în fața publicanului, acolo, pe masă! -Tămîie și alte nimicuri, spuse publicanul privind la cele din fața sa. Pentru tămâie nu luăm taxe astăzi. Așa că luați-vă boccelele și mergeți! Merseră apoi cu toții pe aleile pietruite și pătrunseră în inima orașului. -Încotro vom merge fraților? întrebă unul dintre ei. -La templu sau la sinagogi, spuseră unii. -Ba bine că nu, le spuse Fahim. Mai întâi să mergem prin piețele grecilor să auzim veștile și părerile
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]
-
În pronaos astăzi se află cripta familiei Sturdza. Acesta din urmă a adus în țară, cu cheltuiala sa, un grădinar neamț, ce se numea Mehler, pe care l-a însărcinat cu amenajarea și întreținerea parcului din jurul casei boierești, parc cu alei nisipite și prunduite, cu multe specii de copaci, unii aduși de la moșiile de la munte, cu copaci și tufari și tot felul de plante decorative. Tot în parc a mai făcut și un iaz mare, în jurul căruia a sădit sălcii pletoase
ÎNTRE ADEVĂR ŞI CONFUZII. SĂ RESTABILIM ADEVĂRUL. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369582_a_370911]
-
o fostă vecină, a cărei familie are locuința lipită de cea a mea, însă era prea târziu și puteam pierde alte locuri interesante de văzut din parc. La pas, umăr lângă umăr, am pornit să colindăm prin parcul Copou, pe aleile sale bine iluminate, pline cu statui reprezentând diferite personalități culturale, sau reprezentative ale unor timpuri de distinsă și memorabilă glorie ale Moldovei. Așa am ajuns în fața teiului lui Eminescu, acum încins cu un rezistent brâu metalic pentru a nu i
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
Sfântul Nicolae” și împrejurimile bine îngrijite ne-au oferit un peisaj de-a dreptul divin, cu livezi de meri în floare, cu magnolii ale căror flori roz explodau de vitalitate, lalele galbene și roșii își înălțau cupele de-a lungul aleilor, flori galbene de păpădie luminau verdele ierbii, copaci bătrâni își înălțau trunchiurile spre cer. În Biserică ne-au întâmpinat imagini de o profundă sacralitate. Oamenii îi venerau pe Iisus și pe Maica Lui, născătoare de Dumnezeu, într-un mod tradițional
RÂMNICU VÂLCEA, ORAŞUL TRADIŢIILOR ŞI AL BUNEI CREDINŢE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369711_a_371040]
-
seci se revarsă harul Vara întețește parcă iarăși focul, Ielelor le place să pornescă jocul. Aburii fac scară până în văzduh Vino Ploaie dragă, oare ești un duh? Și ne spală ochii, inima de vrei, Stropii să-i trimiți iute pe alei! Vino ploaie-n hohot și ne răcorește, Fierbe parcă zidul și în flăcări crește Ard pe câmpuri roade și țăranii plâng Ai rămas datoare să ne vii în crâng! Vino pe-nserat, în păduri și parcuri, Până și țărâna stă pe
VINO PLOAIE! de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369757_a_371086]
-
Un licăr stins al soarelui, el, blândul. Coboară noaptea tainică și crește Și dorul vechi în inimă chemându-l, Mai greu se face sufletul, și gândul, Chiar luna, tristă, nu se mai zărește. La șipot vocea apei se aude, Lângă aleea cea cu tei, știută, Dar toți copacii-au ramurile nude Și tremură în noaptea cea tăcută. Când clipele sunt aprige și crude, Doar lacrimile ploii ne sărută. TĂCERI ȘI BRUME Toamna își ridică, pe coloane reci, Templul ei de frig
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
o substanță confesivă perenă, dar și un pic veștejită. Arhitectura franceză a unor clădiri somptuoase îți mai aduc aminte încă de trăsurile cu cai ce se plimbau odinioară prin centrul orașului și parcă revezi cu ochii minții coregrafiile grațioase ale aleilor idilice pe unde defila dragostea tânără a inocentelor cupluri romantice. Ieșeau la promenadă, adulmecau în pas domol briza tainică a Dunării ce-ți gâdila nările și-ți păstra nealterat spiritul de comerț zgomotos care se perinda prin portul de pe malul
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
cai putere, fumul greu al combinatului comunist, precum și actualele lui ruine ruginite. Strada Domnească, locul plimbărilor melancolice, s-a transformat în ultimii ani într-o stradă plină de magazine, iar Grădina Publică și-a metamorfozat și ea, încet dar sigur, aleile domoale în spații de circulație dalate, cu felinare noi și bănci cimentuite. Apoi, lași aproape toate în urmă și te îndrepți către ceea ce azi numim Inelul de Rocadă, ori zona „Ultimul Leu”, trecând pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor. Pe
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > HISTRIONI Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1334 din 26 august 2014 Toate Articolele Autorului orașul monolit înghite zile histrionice ca pe niște larve minuscule canicula își întinde lasciv tentaculele pe trotuarele mirosind a fast-food aleile parcului descalță oameni îmbrăcați uniform iarba crește pe birouri artificial funcționarii tund gazonul anti stres din vitrine zâmbesc manechine rodate pe bănci oamenii străzii se confundă cu statui inerte ce împânzesc orașul mercantil par sculptate de însuși Rodin diformitatea privește
HISTRIONI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368186_a_369515]
-
Acasa > Poeme > Emotie > GÂNDURI Autor: Mihail Coandă Publicat în: Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Gânduri ultimul gând m-a invitat la o plimbare, am rătăcit pe aleile altui gând până când acesta ne-a observat și ne-a alungat cu pietre, călcasem pe paginile lui de stele, unde-și desenase câteva cuvinte ca să le aibă atunci când o să fie uitat, dezamăgitor, un gând uitat, vorbind el cu el, plângea
GÂNDURI de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362604_a_363933]
-
visurile speriate de zgomotul privirilor mele se risipiseră, câțiva licurici de hârtie luminau tăcerile de altădată, ce stăteau tolănite pe iarbă și jucau poker pe o miză uriașă, vorbele, hazardul avea să decidă cine va rupe tăcerea, mă plimbam pe aleile unui gând tăcut. mihail coandă-rîpa Referință Bibliografică: Gânduri / Mihail Coandă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2289, Anul VII, 07 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihail Coandă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
GÂNDURI de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362604_a_363933]
-
unui zâmbet ștrengar sunt prizonier al culorilor din privirile tale rătăcite pe un cer plin de stele de mare, al fiecărui desen făcut de tălpile tale goale, din care curg cuvinte, dintr-un capitol aflat sub tipar, sunt prizonier pe aleile unui gând tomnatic, pavat cu litere virgine, sunt prizonier acolo unde nopțile sunt colorate cu părți din noi, unde buzele noastre nu se mai împreună într-un sărut, nici nu au cum, noi suntem de mult povestea tuturor. un spațiu
SUNT PRIZONIER de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362614_a_363943]
-
c-ai apărut din ce visam, oricum prea multe nu mai am. câte mai sunt și toate-s mie, eu sunt poetul, tu, poezie, de când îmi ești, aș vrea să-ți fiu un început, chiar de-i târziu. sunt multe alei în al tău parc, ai banca ta, la ea, eu trag, o bancă-n doi, singurătate, dar nu pot să le am pe toate. Vol Călător prin destinul nimănui Referință Bibliografică: când / Mihail Coandă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CÂND de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362635_a_363964]
-
cuvintelor,să le pot scriepe pereți sufletelor rănitecu litere vindecătoare,să mai bandajezcâteva gânduri,... XXX. GÂNDURI, de Mihail Coandă , publicat în Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017. Gânduri ultimul gând m-a invitat la o plimbare, am rătăcit pe aleile altui gând până când acesta ne-a observat și ne-a alungat cu pietre, călcasem pe paginile lui de stele, unde-și desenase câteva cuvinte ca să le aibă atunci când o să fie uitat, dezamăgitor, un gând uitat, vorbind el cu el, plângea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362646_a_363975]
-
pietre, călcasem pe paginile lui de stele, unde-și desenase câteva cuvinte ca să le aibă atunci când o să fie uitat, dezamăgitor, un gând uitat, vorbind el cu el, plângea, ... Citește mai mult Gânduriultimul gândm-a invitat la o plimbare,am rătăcit pe aleile altui gândpână când acesta ne-a observatși ne-a alungat cu pietre,călcasem pe paginile lui de stele,unde-și desenase câteva cuvinteca să le aibăatunci când o să fie uitat,dezamăgitor, un gând uitat,vorbind el cu el, plângea,... XXXI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362646_a_363975]
-
un colț unde deseori pe ochi ne-am sărutat pâlpâie încă scurtele clipe în sufletul meu mă dor imaginile derulate prea repede niște poze într-un film cu intâlniri petrecute în parcuri pe iarbă, pe ape, printre copacii arcade peste alei gara îmi seamănă de multe ori cu o gură de lup flămând ce inghite trenuri precum niște miei clipele sunt sfâșiate pașii nostrii mușcați de moliile timpului îmbrac straiele străduțelor pe care împreuna ne-am plimbat mă înfășor bine cu
ÎNTÂLNIREA PE ZEBRĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362722_a_364051]
-
timpului îmbrac straiele străduțelor pe care împreuna ne-am plimbat mă înfășor bine cu zebra pe care unul spre celălalt am alergat orașul nu-l mai iubeam până la tine acum parcă eu sunt vânat găsind adapost în amintiri straduțe și alei înguste flori, copaci, ape palide ca niște acuarele uscate sub o icoană a bunicii priveam în torsul sobei și miros de dovleac aceeași carpetă cu un bizon săgetat la masă toți știau că nu mai sunt vânători și eu uitasem
ÎNTÂLNIREA PE ZEBRĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362722_a_364051]
-
Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului O altă toamnă În parc, e totul ud, pustiu și rece Iar banca noastră-i singură și goală, Vântu-mi usucă lacrima și apoi trece, Iar pe alee, mii de frunze, dau năvală. Și parcă toamna asta-i mai pustie, Iar tu, n-auzi cum ploaia bate în fereastră, Nu simți singurătatea din frunza ruginie Și-n ochii triști, nu vezi lucirea lor sihastră. Dar am trecut prin
POEZIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362757_a_364086]
-
facă traseul pe jos, cu picioarele. În urmă cu un sfert de secol era însă ceva obișnuit pentru locuitori. O pereche de bătrâni mi-au povestit odată, în urmă cu treizeci de ani, că ei fac traseul zilnic. Acum, chiar aleea de pe prima serpentină poate reprezenta o adevărată escapadă. La știri am văzut două fete, care au fost violate în acest loc, ziua în amiaza mare”. Unul dintre copiii zdrențăroși, se apropie de medic. - Ce mai faceți domn’ doctor? se auzi
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
Doar cei de la Otopeni se spălaseră pe mâini de Marieta! Ori acționaseră așa fiindcă doctorul Costin venise cu oferta sa? Mai mult ca sigur, își zise Mira ieșind din bloc, punând cu grijă cheile în poșetă. Căută cu privirea pe alee o mașină care să aibă numărul de înmatriculare anunțat de doctorul Costin. Apropiindu-se de mașină, se pomeni că este rugată să urce. Dădu curs invitației. Deși i se deschisese portiera din față, se eschivă, așezându-se pe bancheta din
CAPITOLUL 16 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370097_a_371426]
-
chiar mai mare, dar unii bărbați nu-și arată anii din buletin, se gândi, în glumă, Mira care-și reproșa diminuarea obișnuitei sale reticențe față de oameni necunoscuți. Să fie vârsta vinovată? Ori statutul de solitară? Pesemne, amândouă. Când ajunseră, pe aleea principală a spitalului, o și văzu pe Marieta. Nu mai avusese răbdare, ieșise. Se miră că durase atât venirea nepoată-sii, doar trecuseră mai bine de trei ore de când șoferul plecase din curtea clinicii! Aflând motivul zăbavei, se rușină ca
CAPITOLUL 16 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370097_a_371426]
-
și eu în acel moment. Știu. Am avut mereu în viață tendința de a exagera prin prisma propriei imaginații. Un defect incorigibil de altfel, nu prea departe aflându-se și explicația. Sunt și rămân un visător, un suflet rătăcit pe alei întunecate și nesigure, un sentimental de nevindecat din nefericire. Am privit-o lung și apăsat în ochii verzi. M-am încruntat puțin pentru a da chipului meu o anumită expresie facială de om dur. Am întrebat-o: - Și cum se
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
cântat în corul operetei ,,Pericola” de Offenbach. Se contura în mine un fel de bas-bariton. Într-o zi m-am pomenit luat pe după umăr de noul coleg venit de la Arad, Titus Popovici. Locuiam pe aceeași stradă, a Castanilor, o adevărată alee. Am plecat acasă împreună, vorbea mult, am aflat că scrie, m-a invitat la el. Avea o cameră la mansardă, văruită impecabil, având pe pereți citate și panseuri personale, scrise într-o dezordine lucie, cu cărbune. Mi-a spus să
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]