KorAP: Find »[drukola/base=alerga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...689 >

17,219 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844

nasu-n carte, n-ai învățat, n-ai să știi și vezi tu ce-o să capeți ! Vorbim noi când te-ntorci, acu' nu-i timp, hai, mai repede ! Nici nu știu cum am ajuns la școală ! Rucsacul cu Donald ca mascotă sălta când alergam, când pe un umăr, când pe celălalt noroc că-mi băgasem cărțile de cu seară înăuntru. Aoleu ! Uitasem tocmai cartea pe care adormisem ! Da' n-am timp să mă întorc, las' că mă iartă părintele ! Prima oră am religia, da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
pare o copiliță, ca atunci când s-a logodit cu Iosif, dar ochii îi sunt triști, triști așa erau și când trăia Iosif. Cine știe ce-o fi cu ea. Ei, bine, dacă vrea, n-are decât să meargă. Tot eu alerg mai repede și-o să-l văd mai întâi. Nu prea sunt în largul meu în preajma ei. Parcă știe toate prostiile pe care le fac. Și nu spune nimic, doar se uită. Mai bine mă bate tata decât să se uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
care știa. Și nu a făcut nimic ca s-o oprească, fiindcă nimeni, niciodată, nu oprește pe cel care urmează deja Calea, Adevărul și Viața. Nunta Stătea într-un colț și plângea. Mă uitam de ceva timp la ea. Fiecare alerga la treburile lui, iar noi, care rămăseserăm înăuntru nu ne dezlipeam privirea de la trupul fără viață întins la pământ. Așa cum cere datina. Cine știe la ce se gândea fiecare fiecare vede în moarte altceva, după cum și viața înseamnă pentru fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
o fată doarme, numai el o poate lua de mână ca să se trezească și numai el poruncește masa de nuntă. Doar l-am auzit când a spus mamei să-mi dea să mănânc. Când am sărit jos din pat, am alergat după El, dar nu l-am mai ajuns din urmă. Era mare veselie în casă. Unii plângeau de bucurie, alții râdeau, alergau și vorbeau tare în jurul meu, unii îmi dădeau să mănânc, alții îmi aduceau haine noi și brodate cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
am auzit când a spus mamei să-mi dea să mănânc. Când am sărit jos din pat, am alergat după El, dar nu l-am mai ajuns din urmă. Era mare veselie în casă. Unii plângeau de bucurie, alții râdeau, alergau și vorbeau tare în jurul meu, unii îmi dădeau să mănânc, alții îmi aduceau haine noi și brodate cu aur doar suntem bogați nu vezi, îmi pregăteau nunta ?! De atunci îl aștept. Și încă n-a venit. De asta am venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
O singură dată m-am păcălit, când, în mijlocul zilei, s-a făcut deodată întuneric și pământul a început să se clatine și să tremure. M-am ridicat și am rupt-o la fugă unde vedeam cu ochii, printre oameni care alergau și ei, strigând dar nu mai aveau grija mea. Când m-am uitat, ieșisem din oraș. Mi-am tras sufletul și mi-am zis că, dacă vreau să-L găsesc pe Rege, trebuie să mă iau după urma lui. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
corn lung, de culoarea luminii... Când m-am aplecat să beau, chipul din apă s-a tulburat. Și atunci am încremenit : acela eram eu. Eu eram acum Inorog !12 Nu se putea ! Visez ! Dar în jur, alte făpturi la fel alergau cu copite de aur pe potecile cerului, chemându-mă să le urmez. Mă uitam la ele, dar eu îl căutam pe Rege ! A fost de-ajuns să doresc și, iată, un pod de lumină se așternu în fața mea : erau culorile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
ei spun că așa se fac mai deștepți. Dac-ar fi Tatăl lor în cer, de ce ar vrea să fie mai deștepți și să prindă putere ?! Și de ce nu-s mulțumiți niciodată cu ce sunt și ce au, de ce tot aleargă (e drept că n-au rădăcini și n-are ce să-i țină-n loc), de ce..." Dar nu apucă să-și termine vorba ; se opri, descumpănit, cât pe ce să se rostogolească din loc, chiar dacă nu adia vântul: lacrimi mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
să sapi de nu te mai oprește nimeni, le dai cu praf în ochi ! De ce-i mai fi fiind și tu câine la stână, asta nu știu... Nu era rău Ursei ăsta, dar zicea și el așa, cu năduf, că alergase toată ziua după oi și acu' picase lemn de oboseală. Las' că-i trece, behăi ușurel Bălțata și adormi la loc așa era ea, bună și blândă, ca oaia. De asta și copilul ciobanului se ghemuise în lâna ei. Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
doar ciobanii stau de pază și mai e și focul... da, focul... și mi se făcuseră ochii grei, tare grei. De asta cred că am ațipit. Fiindcă se făcea că era ziua-n amiaza mare, era cald și iarbă și alergam la izvor și apa era rece și dulce și de ce beam, de aceea mai sete mi se făcea. Și ce miros bun avea apa aceea... și când curgea, parcă ar fi cântat... chiar cânta... și mirosul ierbii, și gustul apei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
a tras ușurel de haină pe bărbat. S-au oprit amândoi. Bărbatul i-a dat copilul, s-a așezat în fața ei și s-a întors parcă gata de luptă. Când a văzut că nu-s decât eu, un copil care aleargă după ei, a râs, s-a aplecat spre mine și o fi crezut că mi-era foame: a scos un pumn de curmale și mi le-a dat. Dar eu mă tot uitam la femeie și-mi pierise graiul. Nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
am să le spun că nu puteam să-i las singuri la un drum așa lung: ce, 60 de stadii 16 e o nimica toată?! Pot să mă duc să le iau apă sau de-ale gurii de pe drum, că alerg mai repede ca ei mă rog, găsesc eu ce să le spun atunci. ...Până am ieșit la drumul mare, am mers cu fereală, să nu mă vadă cine știe cine dintre vecini care s-ar fi trezit, așa, cu noaptea-n cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
soare, în asfințit. "Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne explica Scripturile?!" șopti unchi-mio. Ce i-a mai răspuns celălalt, vecinu' Cleopa, n-am stat să aflu. Am chiuit de bucurie și am alergat afară. Și-am tot alergat, înapoi, să le spun tuturor ce văzusem. Era El! Era viu! Așa cum spusese! Îi auzeam după mine și pe ceilalți doi, dar eu trebuia să ajung primul acasă, să-i spun mamei! Bine, n-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne explica Scripturile?!" șopti unchi-mio. Ce i-a mai răspuns celălalt, vecinu' Cleopa, n-am stat să aflu. Am chiuit de bucurie și am alergat afară. Și-am tot alergat, înapoi, să le spun tuturor ce văzusem. Era El! Era viu! Așa cum spusese! Îi auzeam după mine și pe ceilalți doi, dar eu trebuia să ajung primul acasă, să-i spun mamei! Bine, n-o să-i spun chiar tot: când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
urechi păgâne, că L-a trădat și L-a ucis pe Cel Drept. Și toți câți eram acolo vedeam fața lui ca fața unui înger. L-au scos afară din cetate să-l ucidă cu pietre. Eram și eu acolo. Alergasem, strigând la ei, să-i opresc. Dar ce poate face un biet dascăl când Răul astupă urechile, orbește ochii și închide inimile celor mari?! Își puseseră hainele la picioarele lui Saul (și ăsta fusese elevul meu, știa multe lucruri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
așa se uita și ea și ne mângâia pe amândouă... Te rog, uită-te la mine și nu-ți înghiți lacrimile. Dacă vrei să-mi spui ceva, spune numai să nu mai plângi în tine... ...Tu ești aceea care ai alergat înaintea lui, când ai auzit că vine, și zburai de bucurie, nu alta : nu mai știai ce să aduci, ce să faci ca oaspeții noștri să se simtă bine și mai ales El... Și viața ți-ai fi dat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
în somn și eu de-aia mă făceam că dorm, numai ca să mă sărute!), plină de curaj ca sărutul tatălui nostru... plină de viață și bucurie, lumina Lui... am să-mi las capul pe pieptul Lui și o să aflu toate... Alergam pe pajiște spre El așa de repede, de parcă zburam ! În jur, culorile străluceau cum nu știam să mai fi văzut vreodată ! Ce verde era iarba, ce smălțuite în toate culorile și parfumate erau florile ! Ba chiar și cerul era altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
cineva mă ia de mână, pe urmă îmi desface ștergarul de pe față... Era Marta, care râdea și plângea și mă săruta și-mi uda cu lacrimi obrazul... Dar eu nu-L vedeam decât pe El... Era acolo, în fața mea, am alergat înaintea Lui, aș fi vrut să mă adăpostesc iar la pieptul Lui, dar mâinile și picioarele se mișcau greu, erau amorțite... m-am prăbușit la picioarele Lui și când m-am uitat la El, în ochii aceia care erau doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
până atunci nu-mi fusese așa de cald și bine. Mi-era frică să mă apropii de frate-miu: patru zile zăcuse în mormânt... și nu mă puteam uita la el, nu puteam să-l ating... mi-era frică: am alergat la el, dar parcă rămăsesem cu totul acolo, în soarele din pieptul Domnului meu, și altcineva alerga, mă vedeam cum alerg și nu înțelegeam cum de-l strâng în brațe pe frate-miu, când eu rămăsesem acolo, în soarele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
frate-miu: patru zile zăcuse în mormânt... și nu mă puteam uita la el, nu puteam să-l ating... mi-era frică: am alergat la el, dar parcă rămăsesem cu totul acolo, în soarele din pieptul Domnului meu, și altcineva alerga, mă vedeam cum alerg și nu înțelegeam cum de-l strâng în brațe pe frate-miu, când eu rămăsesem acolo, în soarele și căldura din pieptul Domnului meu... Nu eram eu cea care-l striga pe frate-miu și-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
zăcuse în mormânt... și nu mă puteam uita la el, nu puteam să-l ating... mi-era frică: am alergat la el, dar parcă rămăsesem cu totul acolo, în soarele din pieptul Domnului meu, și altcineva alerga, mă vedeam cum alerg și nu înțelegeam cum de-l strâng în brațe pe frate-miu, când eu rămăsesem acolo, în soarele și căldura din pieptul Domnului meu... Nu eram eu cea care-l striga pe frate-miu și-l strângea în brațe și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
El vorbea numai inima mea și eu eram toată în inima mea... Tot așa și aseară, ce rost ar fi avut să vorbesc... El știa. Doar atunci când a ieșit să plece, mi s-a rupt inima de jale... Aș fi alergat după El, să mă arunc la picioarele Lui și să-L țin, să nu plece... puțin, încă puțin, măcar o clipă... Te rog, Doamne, o clipă dintr-o viață întreagă... ce-i pentru Tine o clipă ?! Mai dă-mi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
nici Lazăr. O știu. Nimeni n-a spus nimic, dar știu. O știu de cum i-am văzut plecând : Maria, purtând în mâna ei rănită crinul răsărit miraculos din ciobul de alabastru cu parfum de nard. Lazăr, bucuros ca un copil, alergând fără să se uite în urmă, cu veșmântul larg fluturând în vântul rece din zori, alergând ca niciodată... Eu, ca întotdeauna, m-am îngrijit de trup. De trupurile lor. Și al Lui. De hrană, de apă, de curat, de veșminte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
văzut plecând : Maria, purtând în mâna ei rănită crinul răsărit miraculos din ciobul de alabastru cu parfum de nard. Lazăr, bucuros ca un copil, alergând fără să se uite în urmă, cu veșmântul larg fluturând în vântul rece din zori, alergând ca niciodată... Eu, ca întotdeauna, m-am îngrijit de trup. De trupurile lor. Și al Lui. De hrană, de apă, de curat, de veșminte, de toate. Abia acum am răgaz să aștept. Dar poate ca nu mă aștept decât pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
a zis văru-mio. Și deodată, așa, s-a lăsat încet, pe nisip, cu ochii închiși, alb la față. Stătea acolo, cu ochii închiși, nemișcat, răsufla încet de tot, abia dacă i se mai ridica pieptul cum răsufla de rar am alergat toți să-l ridicăm, dar era moale și pielea-i era tare rece. Atunci m-am speriat și am rupt-o de fugă să strig la moșul care se pricepea la toate. Nici nu știu de unde atâta putere la moșul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]