6,259 matches
-
acum în articol. — Am pus-o în alt articol. Nu-l iert. Dacă-ți închipui că de iertarea ta ar avea el nevoie... Îl iubește poporul, Milică-tată. Latri și mârii la lună și la stele. Îl iubește o țară, e alesul pe viață, el cu ai lui... Nu se sperie ăștia de unu’ ca tine. Până la urmă, ai să înveți și tu limba lor, limba câinilor, ca să te înțelegi cu ei. Cu asta ai să te alegi din toată povestea... — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
spun ceva banal, rozaruceenii există sau nu?” „Ce anume Înseamnă «a exista»?” „Spuneți dumneavoastră”. „Marea Frăție Albă, zi-le rozaruceeni dacă vrei, zi-le cavalerie spirituală a cărei incarnare ocazională sunt templierii, e o cohortă de Învățați, puțini, foarte puțini aleși, care călătorește prin istoria umanității pentru a prezerva un nucleu de Înțelepciune eternă. Istoria nu se dezvoltă la Întâmplare. Ea este opera Stăpânilor Lumii, cărora nu le scapă nimic. Firește că Stăpânii Lumii se apără cu ajutorul secretului. Prin urmare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu vă duceți la bar?” ne Întrebă sau, mai degrabă, ne ordonă. „Bine, eu stau aici vreo jumătate de oră, pentru ca Simone să-mi dea unul dintre elixirurile lui, ar trebui să le Încercați, dar zice că sunt pentru cei aleși. După aceea vin la voi”. Agliè zâmbi cu aerul unui unchi indulgent, o invită să ia loc, ne Însoți până la ieșire. Ne trezirăm În stradă și ne Îndreptarăm spre Pilade, cu mașina mea. Belbo amuțise. N-am vorbit deloc tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lanțurile și din sclavia necurată a vrăjmașului, ca să nu mai greșesc și să viețuiesc în veci întru curăție, în Lumina Ta cea Negrăită și Neamurgită, și de partea stării de stânga să mă izbăvesc, și în partea de-a dreapta, cu aleșii și cu sfinții Tăi, să mă învrednicesc. Amin! Nu este nevoie să zici jur, dar gândește-te cu luare-aminte, concentrează-te la ceea ce spui și rostește cuvintele din inimă și cu credință, îl povățuiește Îngerul. Rezultatul va veni de la sine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mt 19,28; Mc 10,35-40; Lc 22,28-30). Împărăția (sau domnia) lui Dumnezeu începuse, iar domnia Satanei ajunsese la final (Mc 1,15; 3,11.22-27; Lc 10,17-19; 11,20). Cum așadar se potrivește în acest tablou martiriul Alesului lui Dumnezeu? De fapt, moartea lui Isus era motiv de rușine pentru primii urmași ai lui Isus. Paul face aluzie la această jenă când declară că el „nu se rușinează de evanghelie” (Rm 1,16). În gândirea lumii romane, fiii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
vrut și s-a supărat pe el și nu au mai vorbit luni întregi. Băiatul și-a dat seama că el a greșit și a vrut să se sinucidă cu o supradoză știind că ea nu îl vede că pe alesul ei. În acel moment când voia să ia supradoza față s-a întors să vadă ce face. Tânără l-a convins să nu mai cumpere droguri pentru a fi împreună. Băiatul a înțeles. El s-a mutat cu ea și
Dragostea salvatoare. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by MAŢOIANU MĂDĂLIN, ALCEA GINA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2019]
-
spună doctorul. — Mai taci, dom’ne, din gură, n-auziși că are grijă armata? (cineva din spate) — Și oricum vor fi alegeri, trebuie să fie alegeri. Mie mi-a povestit taică-meu cum e cu alegerile. Oamenii ăștia de-s aleși trebuie să facă ce promit că fac. O să fie alegeri cu mai multe partide, nu doar cu unul, ca să ai de unde alege, că de-aia zice așa. Așa cum era Înainte de război. (șef de secție Fabrica de conserve, flasc și blonziu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de John Robert. Și apoi, diferența de vârstă era prea mare, Steve era trecut de douăzeci și cinci de ani. Bărbații de altă rasă ieșeau din competiție (evreii nu erau excluși, dar singurii evrei pe care-i cunoștea John Robert erau americani.) Alesul trebuia să fie englez și nu trebuia să fie filozof, acest lucru era clar. Discuțiile filozofice cu soțul nepoatei sale nu intrau în perspectivele de viitor ale lui John Robert. Ba chiar orice fel de discuție cu acest individ era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tânăr instruit, capabil să-și câștige existența (probabil ca profesor de liceu), dar nu excesiv de inteligent (cum era Glatz, de pildă). Experiența îi dovedise lui Rozanov că tinerii excesiv de inteligenți înclinau să fie nevropați, instabili și obsesiv de ambițioși. Deci, alesul trebuia să fie englez, practic ennistonian. John Robert, în acea parte din el care rămăsese nealterată și nesofisticată, continua să considere Ennistone ca buricul pământului. Și apoi, în nici un alt loc din lume nu cunoștea atâta lume. Și, din moment ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la un singur pas înaintea lui și el tot mai credea că se îndreaptă spre un alt băiat de alături, nu-și imagina că putea să dea chiar așa norocul peste el. Și n-a fost sigur că el era alesul roșcovanei decât atunci când ea l-a privit drept în ochi. Nu mai conta ce-i spunea. Îl invita, era clar. Se făcuse liniște, vacarmul jocului încetase subit. Fata era în dreptul lui și îl invita la dans. Dumnezeule, ce privire avea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din grupa ordonată. Sergent Toaibă, un pas în față! Caporal Trestie, în stânga sergentului. Fruntașul Urecheatu, alături... Când grupa de cincisprezece cercetași în care se includea și pe el - sublocotenentul Cicoare - a fost formată, căpitanul i-a luat în primire. Cei aleși rămân pe loc. Restul, sub comanda caporalului Otic, vor sta în așteptare, gata oricând pentru vreo acțiune neprevăzută. După plecarea celor rămași „acasă”, căpitanul Făgurel s-a apropiat de grupa aleasă. Ei! Acum i-acum! Ia să vedem noi ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
permanent, convins că numai scriind poți alungă moartea la câțiva pași mai încolo, încât, având această forță, poezie este un miracol. Un miracol care ți-e dat sau nu. Și dacă îi este dat, înseamnă că poetul se consideră un ales, care, între cele două lumi între care-i este scindată existența, o alege pe cea a visului, a eului, a lăuntrului sufletesc: M-am considerat întotdeauna un locuitor al emoției. Pentru el, desfășurarea actului creației este similară cu parcurgerea drumului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
prin care eul liric își exprimă angoasele sau exaltările): Rătăcitor îndelung prin matricile bunului Dumnezeu / am vorbit îndelung cu împărații hazardului, afirmă poetul care își durează opera, sugerând că, de fapt, se consideră, așa cum arătam mai sus, un intermediar, un ales pentru a transpune în limbajul artei mesajul divin: am plâns apocrif prin sodomele și gomorele lumii / am adunat un sicriu de neliniști. Și, fiindcă destinatarul cuvintelor este nedeterminat, se poate aprecia că acesta poate fi Dumnezeu însuși, sinele, cititorul: și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din titlul, unde absența inițialei majuscule oferă un incalculabil șir de conotații, cu toate că, de obicei, se consideră că poezia de inspirație religioasă e, cu precădere, apanajul literaturii tradiționaliste. Pisarul - ipostază a artistului creator - n-ar fi, din această perspectivă, decât alesul, prin care vocea divină se face auzită pentru restul muritorilor. Și nu este deloc aleatorie o asemenea interpretare, din moment ce poezia lui Remus Valeriu Giorgioni își are filonul în sacru, mai exact în formele acestuia, la care se poate accede prin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
volume) și livrescul alcătuiesc o poezie de multe ori descriptivă, în care trecerea de la apolinic (unde eul e receptiv, îndeosebi, la partea excesiv estetică a lumii) la dionisiac se face - în ambele sensuri - frecvent: La polul nord orchestrele sub pleoape / ales au țipetele aurale / vedere fără pată. Reci spirale / ca norii urca lumea să te-ngroape ori: apleacă magii fețele deodată / versetele asudă și izvorul / mirării se mărește numai norul / cruce fixă duce-nsângerată. Creația lui Horia Zilieru mărturisește, indirect, propensiunea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o istorisire amănunțită despre lucrurile care sau petrecut printre noi, 2. după cum ni le-au încredințat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început, și au ajuns slujitori ai Cuvîntului, 3. am găsit și eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obîrșia lor, să ți le scriu în șir unele după altele, 4. ca să poți cunoaște astfel temeinicia învățăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
oameni nu mă rușinez, 5. totuși, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul." 6. Domnul a adăugat: "Auziți ce zice judecătorul nedrept? 7. Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei? 8. Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pămînt?" 9. A mai spus și pilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgînd la sorți. 35. Norodul stătea acolo și privea. Fruntașii își băteau joc de Isus, și ziceau: "Pe alții i-a mîntuit; să Se mîntuiască pe sine însuși, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu." 36. Ostașii de asemenea își băteau joc de El, se apropiau, Îi dădeau oțet, 37. și-I ziceau: Dacă ești Tu Împăratul Iudeilor, mîntuiește-Te pe Tine însuți!" 38. Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Bun venit și bonjour domnule Popescu. Ne cerem scuze că v-am invitat să veniți cu trei zile mai devreme față de programare dar la noi audiențele se fac non stop, 24 din 24 de ore. Luați loc aici, pe fotoliul alesului care sunt eu ca primar. Așa... Stați lejer, comod... Da așează-te odată, că aici se filmează!! Uah! Mi-a intrat un ac în... Un ac?! Pardon, stimabile, dar acul ăsta e un cui în toată regula. Un cui de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
din coșul de rufe. Tușise? Tușise pe el, că-ți trebuia mască de gaze. Noroc că era un tip pașnic și deputat. Sărmanul greșise camera, că ăștia lucrează pe camere, și i-a și spus lu’Pațache: “Bravos, generale! Noi, aleșii, avem două camere iar dumneata zece. Ceva e putred”. Și? Pațache era să leșine. A crezut că deputatu’ îi descoperise deja jumătatea aia de porc mistreț pus la fezandat sub pat, de unde tocmai ieșise. Eu, în locul lui Pațache îl exterminam
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
noroc a condus-o direct la spital, mașina salvării fiind urmată îndeaproape și triumfal de cele două camioane cu pungi de urzici, conform cererii medicului de gardă care rugase familia să-i prezinte motivul nenorocirii. Ocupat până peste cap cu alesul unor urzici abia aduse de un pacient pentru expertizarea prin borș, doctorul încă mai credea că în cazul amintit, al vecinii de la trei, era vorba de o mușcătură cauzatoare de turbare. Din păcate nu a fost așa. La apariția camioanelor
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de amor cum zice Balzac? ― Sânt sigur că da, i-am răspuns cu încredințarea că n-o mințeam. ― Nu, Dorule, nici n-aș vrea. Ne trebuie o capacitate de a suferi prea mare și nu știu dac-o avem. Dealtfel, aleșii dragostei absolute sânt excepții tot atât de rare ca și geniile... ... Trecuse de miezul nopții și pe bord se întețise frigul. Mihaela începu să tremure mai tare. ― Rămânem aici pân-la răsăritul soarelui? ― Mai bine ne retragem. M-a răzbit frigul! Am coborât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de plastilină, pe cât de nevolnică, pe atâta de isterică. Noroc, însă, că întâmplarea mi-a scos în cale, la numai două zile după revelația amară a inconștienței de mai sus, o altă formă, antinomică, de (dulce) inconștiență, venită dinspre lumea aleșilor binecuvântați cu harul dăruirii, cu iubire de artă, etnologie, arhitectură și antropologie, plus talent cât cuprinde. Și cu o profundă, sfios decentă, dar nu mai puțin ardentă trăire a ortodoxiei în spațiul satului românesc. Este vorba despre Luiza Zamora, istoric
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
din nas, decretând magnanim imbecilitatea fără leac a celor care, totuși, fac opinia; să deții o informație prețioasă, aptă să schimbe optica, verdictul și ierarhiile într un subiect anume, iar tu s-o ții exclusiv pentru tine, ori pentru câțiva aleși - toate astea mi s-au părut forme de gândire contraproductivă, când nu de rea voință autodemolatoare. Ce bizară lașitate să-l facă pe un specialist bibliofag să tacă sardonic în fața unei gafe de bibliofilie subtilă, etalată în presă, să-l
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
excepție de la ea. El se voia în cuprinsul regulei, în prim plan. Legenda spune că Dumnezeu, în buna lui voință de a-l ajuta pe om să nu se abată de la calea cea dreaptă, a trimis în pădurile Burgundiei un ales al său, care să propovăduiască credința creștină și să lumineze mințile celor rătăciți. Seine se numea alesul. El provenea de la mănăstirea Saint Jean, care aparținea de episcopatul Longres. Seine făcea parte din falanga eroică a călugărilor, recunoscuți ca fiind singuratici
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]