7,971 matches
-
face o reverența în fața publicului care o urmărise fascinat. Pentru Dumnezeu... Sunt incapabil de a mai înțelege ceva, e ca un vis în vis... Orice aș face, nu voi scăpa... Orice aș face, thriller-ul va reîncepe... Privirea mi-a alunecat către bluză ei verde, încrețita, cu modele galbene. Nu se poate... E incredibil! Mi-am adus, brusc, aminte că într-una dintre descrierile relației noastre pe care o așternusem pe hârtie scrisesem în jurnal „purta o bluză verde, încrețita, cu
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
placut piesă", i-am răspuns, în timp ce-i priveam formele perfecte, pielea de culoarea abanosului. "Dar niciodată n-am știut când și unde s-a terminat, de fapt". "Poate vom afla împreună", rosti, în timp ce imi săruta umerii, pieptul, iar mâinile sale alunecau încontinuu pe trupul meu. Era atât de fierbinte, de irațională în senzualitatea ei... Am uitat că trebuie doar sa regizez. Te iubesc, aș face orice pentru tine", șopti, în timp ce buzele sale s-au oprit asupra părții ștăngi a pieptului meu
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
ceea ce adusese în jurul ei reprezenta dezastru pur: locuitori ai galaxiei amuțiți, înghețați pe vecie, transformați în stană de piatră sau uciși. Familii destrămate, cimitire suprapopulate, kilometri de ținuturi întregi arse, ca în urma exploziilor nucleare. Falii ale timpului în care puteai aluneca cu ușurință între lumi fără a mai găsi drumul de întoarcere, porți către lumi subterane în care se practica tortura, locuri stranii și misterioase de unde nu se mai întorsese nimeni, niciodată. Aceasta era doar o parte a cumplitului bilanț. Cerea
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
ceea ce adusese în jurul ei reprezenta dezastru pur: locuitori ai galaxiei amuțiți, înghețați pe vecie, transformați în stană de piatră sau uciși. Familii destrămate, cimitire suprapopulate, kilometri de ținuturi întregi arse, ca în urma exploziilor nucleare. Falii ale timpului în care puteai aluneca cu ușurință între lumi fără a mai găsi drumul de întoarcere, porți către lumi subterane în care se practica tortura, locuri stranii și misterioase de unde nu se mai întorsese nimeni, niciodată.Aceasta era doar o parte a cumplitului bilanț. Cerea
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
zonă ce oferă un spectacol inedit, dar și un grad ridicat de dificultate din punct de vedere al accesului. Dar pentru majoritatea, în „zborul”către înălțimi, este preferată telecabina. Turistul rămâne impresionat de zborul spre marele înălțimi al „cutiei” ce alunecă pe cablu. Din când în când câte unei tinere îi scapă un țipăt ușor de teamă că se vor lovi de stâncile ce ies ca niște țepușe de pe Valea Jepilor Mici. De sus, de lângă Monumentul Eroilor, se desfășoară o priveliște
BULEVARDUL DIN CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350397_a_351726]
-
la vale. Printre ei caprele negre țupăie nepăsătoare dintr-un țanc pe altul. De la Omu traseul turistic duce pe lângă stația meteorologică spre culmea Bucșoiu, apoi coboară prin Hornurile Mălăiești către Diham și Pârâul Rece... Când cobori spre Râșnov privirile îți alunecă pe versantul masivului Postăvarul unde se află Cetatea Râșnov. De la Râșnov se deschid mai multe rute, una spre Brașov, alta prin Zărnești către Făgăraș, dar cea mai spectaculoasă este spre sud către trecătoarea Rucăr-Bran și vestitul Castel Bran. Șoseaua șerpuiește
BULEVARDUL DIN CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350397_a_351726]
-
ca frunzele măturate De furia ploi pe alei curate 9 E castanie noaptea, troznește de plăcere Se întinde ca un voal peste coapsele tale Trece o corabie prin nisip, rage o cămilă Acolo, departe, pe o dună argintie Luna a alunecat și ea prin culoarea mov Fundalul tabloului ridicat de un colț Dezvăluie armura unui prinț stelar Iubit-o, furia crește, s-au răsucit malurile Ține-ma de mînă unde să plec de ce aș pleca? DIN GRĂDINA TA O FLOARE AM
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
dacă vreodată mă voi hotărî să ader. Un poet care scrie versuri pentru copii rămâne copil și-n „poezia mare”. Mă refer la puritate, la candoare, la simplitate. Un eseist și prozator care vine din lumea poetică, fără voia lui, alunecă din când în când, chiar când e prozaic, prin poezie. Nicolae Dabija e în această agreabilă stare. De câte ori îl întâlnesc, am senzația ciudată că am făcut școala primară în același sat, că am avut aceleași mirări și nedumeriri în fața orașului
LA MULŢI ANI, MAESTRE NICOLAE DABIJA de LILI BOBU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349015_a_350344]
-
clipe de iubire, La marginea pădurii dese Am răs și-am plâns de fericire. Nemuritori ca tine de am fi Cântând natura și iubirea, Atunci, numai atunci vom ști Ce-I dragostea, ce e iubirea. 15 ianuarie 2010 ZĂRI PROMISE Alunecăm pe gheața timpului Pe care nu-l putem în loc opri, Știind că undeva, ne așteaptă Veșnicia grea ca verbul a muri. Abia atunci urlăm să se audă Departe-n veacurile ce au fost, Unde nu mai există nici durere Și
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
Unde nu mai există nici durere Și întrebările nu mai au rost. Iar când în jur se face întuneric, Pe toți, pe rând ne va cuprinde, Din nou spaima că vom sfârși Cerul cu mâna a-l atinge. Și-atunci alunecăm cu sufletul Răstignit pe crucea timpului, Invocând un răsărit fără sens, În noaptea grea a infinitului. Pentru că el, numai trecutul nostru A împlinit gânduri și multe vise Nu știm ce ne aduce viitorul Amăgitor, cu a lui zări promise. ATUNCI Când
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
Eu dacă mă îndrăgostesc de cineva care-mi place, nu o fac să sufere văzând în ea doar persoana care să-mi satisfacă instinctele sexuale, ci pe cea de care să fiu legat toată viața. În timpul acestor conversații ce au alunecat pe o pantă foarte periculoasă pentru consolidarea prieteniei lor fragile, cei doi tineri nu se mai țineau înlănțuiți ca doi îndrăgostiți. Se simțea iritarea de ambele părți. Poate nu era momentul abordării unei asemenea discuții, dar ea a alunecat pe
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
au alunecat pe o pantă foarte periculoasă pentru consolidarea prieteniei lor fragile, cei doi tineri nu se mai țineau înlănțuiți ca doi îndrăgostiți. Se simțea iritarea de ambele părți. Poate nu era momentul abordării unei asemenea discuții, dar ea a alunecat pe această pantă fără control. Doar greșeala lui Robert de a aminti de interesul băieților față de Andrada, a stârnit furtuna în orgoliul Deei. Cum? Ea nu era prezentă? Nu era la fel de frumoasă ca prietena sa pentru a trezi interesul tinerilor
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
ce să mai zic, lipisind cu desăvârșire, ca ălora le-o trebui și lor ‘audiență.. )) Se întunecase, iar o pătrime de luna era destul de vizibilă și de luminoasă, bătând în apele mării din ce in ce mai line, trecând din inserare în noapte. Valurile alunecau ușor de acum, ori față de băile ce le-am facut pe timp de zi, am observat un fenomen colosal, anume că mâinile mele făceau lumină în apă.. da, da! Pe vas deseori stăteam ore întregi pe punte și mă uitam
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > COPIL NEDORIT Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1194 din 08 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Cauți calea spre lumină strângând în pumnii micuți viața. Printre degetele firave îți alunecă fire de trăire. Inima, pasăre disperată prinsă între zăbrele vinovăției, bate cu putere. Poarta iubirii, au legat-o cu lanț de păcate de care atârnă greu lacătul deșertăciunii. Cauți o firidă să-ți zidești sufletul. Îngerul plânge de neputință. Referință
COPIL NEDORIT de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348518_a_349847]
-
apă stătută de la subsol, de urină, de fasole fiartă și dată în foc, de varză murată ajunsă de bătrânețe, în fine acele mirosuri care dau farmecul indicibil al unui bloc locuit de oameni! Băăă, acilea n-or sta decât ciborgi alunecă bietul Veronel în science-fiction, involuntar desigur, din cauza uimirii fără margini, mai ales că, odată ajuns la ușa liftului, constată că nu merge, deși el îi dăduse câteva șuturi bune, amintindu-i și de ceva dumnezei și cristoși. Liftul era însă
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > DE DRAGOSTE ... Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1641 din 29 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Muză și poet * Alunecam pe aburul ce ceață Ducându-mi dorurile să se-adape Din roua ce răsare o dimineață Când timpul stă în două să se crape. * Un ochi de vultur înaltul mi-l tăia Cu o privirea adâncă, scrutătoare Și mă chema
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
tremurat o undă ce vibrând A scuturat cuvintele din nori Și l-am legat cu lanțul unui gând! * A coborât plonjând spre nicăieri, Renunțând la-ncrâncenările din zi Făcu din orice mâine-un simplu ieri Doar ca să-mi poată scrie poezii! * Alunecam din vis spre fericire Și prinsă-n jocul ochilor de foc, M-am transformat în muză cu iubire Să îți presar în vers puțin noroc. * Dar jocul, ne cuprinsă pe-amândoi. Adânc, în vraja lui mistuitoare Și-ai devenit poetul
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
strecoară pe după colțul de perdea ce-i tras și sărutând obrazul, înfioară felina ce-n cearceafuri a rămas. * Lascivă se întinde amușinând aroma de cafea îmbietoare. Cearceaful se adună dezvelind suplețea albă ce dă din picioare. * Învăluită în mătasea fină alunecă, o umbră pe podea ce cu privirea de iubire plină se-apleacă și-ți bea ceașca de cafea! * Suav, îți zice "Bună dimineața!" și-un univers a-ncremenit privind iar tu, îți spui cât de frumoasă-i viața și te trezești
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
ea nu cunoștea setea de aventură. Femeia modernă, atrasă de mirajul unei vieți de larg tumult, încearcă să aibă inițiativa unui destin propriu. Dar, respingând dragostea conjugală și maternitatea ca pe niște forme ale unei vieți de mult perimate, a alunecat pe cel mai instabil teren, acela al frivolității și apetitului. Făcând figură de om liber, femeia de azi apare ca o flotantă a celei mai triste și dureroase condiții, dincolo de structura și vocația ei. Contrar unor vechi tradiții, prin care
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
oameni buni! Ce se întâmplă? Acestei femei îi este rău. Dați-i un pahar cu apă, ceva! De ce nu mi-ați spus mai repede? Este bolnavă? Ce are? De când se simte rău? Floarea zăcea prăbușită pe scaun. Doar lacrimile-i alunecau fără oprire pe obraji, ca două izvoare. Incepuse să-și revină, dar gândurile ce-o năpădeau ocupându-i mintea cu repeziciune, o readuceau la cruda realitate și nu făceau decât să o facă să-și dorească să fi murit, să
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
mai cu putere, i se imprima o mișcare de rotație care dura zdravăn, timp în care noi țopăiam în jurul lui încercând parcă să-l protejăm de un pericol nevăzut. Mai ales la școală unde era dușumea și pe care ținta aluneca de mama focului. Dar nici acasă pe lipitura de pământ nu ne era rușine cu el. Tot cei mari confecționau câte un Hopa Mitică, de fapt un maimuțoi de lemn legat cu o ață dublă pe un cadru de lemn
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
schimbase nimic deosebit. Doar cerul Bucureștiului era mai plumburiu decât îl știam. Oamenii alergau pe lângă noi că furnicile cărora le fuseseră deranjat mușuroiul. Împreună cu Ionuț, băiatul meu, ne-am urcat în tramvaiul 12, pentru a ajunge la Cimitirul Belu. Tramvaiul alunecă printr-un tunel cenușiu, iar clădirile păreau pereții unei grote a timpului. Am coborât din caleasca și am intrat pe aleile parcului Belu. Liniștea era tulburata, din când în când, de șoaptele aersoanelor ce stăteau pe scaunele albe, ca de
AVENTURĂ ÎNTR-UN PEISAJ EPIFANIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348598_a_349927]
-
La ce te gandesti?... - La „Fabula Caii Singuratice” de Artur Silveștri. - Și eu la fel. - Vezi, nu am ajuns la Cimitirul Belu! - Ne ducem altădată, acum ne este de-ajuns plimbarea prin parc. Am coborât la Gară de Nord. Oamenii alunecau pe lângă noi ca un fluviu tulbure. Trenul garat pe linia 6 ne aștepta să intrăm în tunelul timpului spre Capitala Ardealului. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografica: Aventură într-un peisaj epifanic / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
AVENTURĂ ÎNTR-UN PEISAJ EPIFANIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348598_a_349927]
-
care în lumina soarelui emitea reflexii verzi ca de smarald, ce o urmărea prin casă și prin curtea casei, neîncetat, și parcă o și ruga să se oprească pentru a-i vorbi. Își încolăcea corpul lung, viguros și musculos și aluneca precum o nălucă în spatele Emei. Ochii târâtoarei străluceau ca o făclie în noapte și, dacă priveai chipul șarpelui, îți lua mințile. Fata nu știa asta, dar, cu siguranță, știa că trebuie, într-un fel sau altul, să se salveze. Ajungând
VIS DE IUBIRE… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348616_a_349945]
-
Acasa > Poezie > Amprente > DOR DE PRIMĂVARĂ Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1557 din 06 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Șal argintiu ți-alunecă pe umeri Și cântă cald zefiru-n ramurile goale, Din cenușiul norilor începi să numeri Ploile,-n dans, dantelate pe poale. O, te deschizi primăvară ca-n poezie Și,.. aprinzi firea-n muguri și flori albe Cu surâs aromat și iz
DOR DE PRIMĂVARĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348675_a_350004]