2,758 matches
-
călătorie cu trenul s-a întâmplat ca cineva să tragă semnalul de alarmă. Valiza de lemn în care-mi pusesem câte ceva de-ale gurii și toate hainele mele mai bune, îmi căzuse în cap. Mă umplusem de sânge și eram amețit. Îmi spijineam capul în mâini, căutând să-mi revin și dintr-o dată am simțit că cineva îmi vine aproape și-mi apasă cu ceva moale pe rană dorind să oprească sângerarea. Când mi-am mai revenit, lam văzut pe Marius
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
gard vecin și căuta să țină la distanță agresorul. Lângă ghereta portarului eram eu. Cu calm, încercam să-mi atrag rivalii în spații închise apoi îi loveam. Dacă nu reușeam să-i dobor din două trei picioare, erau suficient de amețiți pentru a fi preluați de pumnii lui Kyta. Țiganul blond, observă situația și mă luă în vizor. Tocmai se apropie de mine, când Erjika, fata cea blondă care fusese urmărită și de la care pornise întregul scandal, vântură o sticlă de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-n Egipt și o să mi trimită de acolo cafea și țigări. Ai să vezi că știu să mă descurc chiar dacă sunt departe de casă. Îmi ajunge să știu că tu mă susții. Ce-aș fi putut să-i spun? Eram amețit și simțeam că lumea se învârte în jurul meu gata să se dărâme. Poate că înțelesesem greșit tot comportamentul ei față de mine. Mă tratase ca pe un prieten de suflet și poate că nu fusese cazul să mă îndrăgostesc. Nu-mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ducând-o mai departe, în cele mai inedite forme. Mi s-a părut o ironie a destinului emiterea în România a decretului de interzicere a întreruperii de sarcină cu doi ani înainte de istoricul 1968, când în Apus tinerii se lăsau amețiți de sloganul „Totul este posibil, totul este permis“, înscris pe ziduri și intonat când revoluționar, când tandru de barzi pletoși și bărboși. Copiii din flori ai generației flower power erau aduși pe lume cu inocența, bucuria și nonșalanța pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nu ieșea totul perfect), că mâncam mereu același dejun, compus din pâine tare (o elevă din ultimul an o aruncase o dată pe jos și înjurase regimul, după care fusese chemată la Securitate, ca să se explice), ceai cu bromură (să ne amețească, se pare, presupusele porniri sexuale sălbatice) și pastă de măceșe (pe care n-o suport nici azi, când mama insistă să o prepare, pentru conținutul ei de vitamine), că pentru a ieși după-amiaza în oraș aveam nevoie de bilet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
un fel sau altul ajunsese să cunoască pe larg cartierele cele mai rău famate ale orașului. Mi-a vorbit despre ceasurile îndelungate pe care le-a pierdut plimbându-se pe Boulevard de la Madeleine în căutarea unor englezi - preferabil cât mai amețiți de băutură - dornici să vadă lucrurile pe care legea le interzicea. Când avea noroc, izbutea să câștige o sumă frumușică. Dar până la urmă hainele lui jerpelite îi speriau pe turiști și nu mai izbutea să găsească oameni destul de dornici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să stabilesc un echilibru, care constituia axa firii mele. Pe atunci era greu să-mi dau seama de geneza apucăturilor mele ciudate. Azi știu că un orgoliu mai puternic decât orice pasiune mi-a dirijat latent întreaga mea viață sufletească. Amețeam iubitele cu jurăminte, le copleșeam cu atenții și măguliri și, după ce-mi cedau, le părăseam brutal, necruțător, definitiv. De ce? Cine mă împingea la fapte atât de crude, pe care uneori le reprobam eu însumi? Ce rost tainic, irezistibil, declanșa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în vârtejul dansului. O strîn-geam cu putere la piept și ea sesizîndu-mă, Se lipea tot mai mult de mine, strivindu-și sânii mici. Mi-a șoptit, într-o românească fermecător de stâlcită, închizînd ochii, ca-n extaz: ― Chit vrei se amețești la mine în noapte asta! ― Și eu, Wally! la fel! Fără altă explicație (nutream se vede aceeași dorință), ne-am strecurat la garderobă, iar de acolo, în stradă. După o oră de hoinăreală pe străzile pustii, am nimerit într-un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
până la Ploiești vă duc și vă aduc. Face, pre legea mea. S-a ținut de vorbă: ne-a dus într-adevăr la Ploiești. Acolo alt chef, la Berbec, de rândul ăsta cu șoferul. În revărsatul zorilor ne-am întors acasă amețiți de băutură și frânți de oboseală. ... Mă chinuiam să adorm învîrtindu-mă când pe o parte, când pe cealaltă, dar somnul nu se lipea de mine. Timpul curgea anevoie, cu picătura. Fără vrere, am înregistrat auditiv toată activitatea matinală a mansardei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acasă? ― Soră-mea e în deplasare și nu se întoarce decât poimâine. O, ce bine! Atunci poți rămâne oricât, fără nici o grijă. Am mai destupat o sticlă. Se făcuseră cinci și până la douăzeci și una aveam de străbătut un drum lung. Mihaela amețise, fredona o romanță la modă, cam deocheată, lucru care mă mira mult. Dar se opri pe la jumătatea cântecului, speriată. ― A plecat masa cu mine... ― Vino să te odihnești puțin... Am luat-o în brațe, pe sus și am pus-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu jumătate de gură. ― O înlocuim cu alta. Renunțăm la munți în favoarea mării. Și vom fi singuri două săptămâni, de capul nostru. Alexa n-are de unde să știe că tu ai plecat în altă parte. Avalanșa mea de cuvinte o ameți. Conducătorul fluieră plecarea. Trenul se puse în mișcare. Am apucat-o de mînă: ― Sus! Sus! Ne-am urcat la timp. Trenul începu să alunece încet cu noi ca un complice care nu pregetă să ne dea o mână de ajutor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
șeful de gară care a întrebat câți scamatori ca asta există, pentru că și el a văzut unul la poalele cetății, cu un pistol în mână, dar era deja ciuruit. De gloanțe. Atunci, mămica a început să i se facă rău. Amețea în tăcere, apoi s-a sprijinit de masa din birou și a început să verse. Mai întâi cremșnit, apoi petale de orhidee și spermă și ceai chinezesc și tot, tot, iar ceilalți se holbau la câte feluri ies din mămică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ridicat coiful auriu de pe cap cu mâna stângă și cu subțirelu-i corp a săvârșit o reverență, în timp ce cu mâna dreaptă a schițat un semicerc până la pământ semn că-i dăruiește inima din dragoste. Pentru o fracțiune de secundă Magnolia a amețit, ochii s-au închis, în timp ce sângele i-a plecat de la inimă cu o viteză mai mare ca de obicei, năvălind în obraji, după care i-a cuprins întregul corp, învăluindu-l într-o mantie firavă, trepidantă și proaspătă ca o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a făcut foc. Și-a ridicat amândouă capetele, ochii i-au ieșit din orbite și s-a năpustit asupra lui Stup. Acesta s-a ferit cu ajutorul nevăzut al lui Căiță, iar Trotinel a dat o lovitură puternică unuia din capete amețindu-l. Ciric, Cârtița și Zvârluga gâdilau celălalt cap al monstrului făcându-l să râdă zgomotos. Dacă a văzut aceasta Dardailă a ridicat capetele și s-a retras pe moment, întrebând: -Ce s-a întâmplat? Nu înțeleg... ori tu nu ești
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
matură, care izvorăște întotdeauna ca urmare a unui efort îndelung și anevoios. O reciti și i se păru a fi fără cusur. Astfel, bucuria îi spori și mai mult. „M-am născut ca să fiu un creator!”, exclamă el în extaz, amețit cu totul de priveliștea lucrării încheiate. În dorința sa de a și-o publica, i-o înmână și editorului care, la rândul său, o citi și el cu mare interes. Cartea acestui tânăr i se păru, într-adevăr, minunată. Aproape
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
când ai analfabetismul meu tehnic. Pilotul mă invită să mă așez lângă el, pe scaunul copilotului, în stânga telegrafistului care comunică, din timp în timp, coordonatele de zbor în limba engleză. Hăul din fața botului avionului, albastru și luminat de soare, mă amețește, dar liniștea cu care pilotul și telegrafistul îmi explică, de parcă ne-am afla undeva, jos, într-un atelier, că totul este perfect computerizat, că acum funcționează "pilotul automat", îmi risipește teama. Descopăr, uluit, apoi, în fața comandantului, pe bordul cabinei, cartea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ceea ce mă ajută să fiu mai relaxat. Silver Spring, la amiază Nick m-a așteptat la aeroport, cu mașina. În drum spre Silver Spring (lîngă Washington), unde locuiește, ara descoperit că avem multe amintiri comune, ca făgărășeni. Dar eram, cumva, amețit de drum și făceam față destul de greu conversației. L-am lăsat, de aceea, pe el să vorbească, având grijă să mă arăt interesat de tot ce spunea, ca să nu-l jignesc. La intrarea în Pennsylvania, am zărit o mare tablă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Cineva a dispus un releu care a distrus matricea distorsorului pentru baza cea mai apropiată. S-a întâmplat atunci când ai leșinat, iar matricea nu fusese folosită decât o dată. Cuvintele tehnice sunau bizar în gura ei, dar semnificația rămânea aceeași. Fiind amețit după trezire, nu prevăzuse decât în parte consecințele spuselor ei. Nu pentru că nu ar fi priceput. Dar spiritul său se axase pe ideea conexă - destul de puțin importantă - că aceasta explică de ce distrugătorul nu răspunsese la nici un apel pe videofon atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se mai oprească. Dar mușchii începură să-l doară după ce traversă cămăruța. Făcu un prim popas la ușă. Făcu un al doilea popas, mai lung, la capătul micului coridor. Atunci când ajunse în mijlocul sălii, după douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la "sicriu". De acolo, observă constituția învelișului, și nu plăcile transparente din preajma celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pierde în greutate, trebuie să te stabilizezi pentru că trebuie să îți faci rochia cu care se trece prin poartă, rochia de furnici albe, mănâncă tot ce găsești în centru, bea tot, nu îți va mai scădea tensiunea, nu vei mai ameți, ai aruncat deja din vasul acesta lung toate greutățile trecu tului tău chinuitor, mănâncă fără grijă, este timpul să o faci, pe îndelete. nouă în al treilea loc: mai bine să mergi acum șaiou-șaiou decât să mergi șii-șii, ești îndestulată
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
atunci când o alungam acasă și ea se ținea după mine. Fără mișcare, acolo, din pricina mea... Nu puteam s-o văd decât uneori, ceilalți treceau mereu primprejur și-mi împiedecau vederea. Treceau tot mai repede și mă miram cum de nu amețesc. De la o vreme au început să țopăie. Și la un moment dat - și mă asigur că asta e nemaipomenit chiar și în vis, - le-am văzut pe amândouă deodată. Una roșie, dizgrațioasă, cealaltă neagră, înțepenită. M-am trezit țipând. Imaginile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
antreul enorm era aranjată o armată de lăutari. Apoi începeau jocul. Pandele privea din jelț, indulgent și disprețuitor, cum ai privi o jucărie pe care, de învîrtești de manivelă, dansează câteva păpuși într-o melodie de câteva sunete. Mosafirii se amețeau de dansul și de veselia la care erau siliți negreșit, și mai ales de teama care plutea în aer. Se începea, mai târziu, mâncarea. Păsările nenumărate erau aduse pe masă, vinul clocotea în sticle. În bucătărie, pe un cuptor mare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îl uitam imediat. Luam cu noi patefonul, iar Ioana învîrtea arcul și punea mult timp aceeași placă. Am folosit mai ales Concertul al doilea pentru pian și orchestră al lui Brahms, pianul fiind susținut de Arthur Rubinstein. Când muzica te amețește, când ești unul din rarii fericiți care are un astfel de narcotic prețios la dispoziție pentru necazuri, când ai nevoie de sunete zilnic și asculți fără să observi trecerea orelor, atunci spiritul critic nu-ți mai împovărează emoțiile. Cred că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sfinx (oricît ar avea mania confidențelor) atunci când te interesezi de el. Ioana mea este o ființă complexă, deci cu atât mai greu de descifrat. De ce mă tot întreb din moment ce se strânge lângă mine și mă ascultă, și mă privește, și amețește când o dezmierd?... Ioana frumoasă și deșteaptă, cea mai frumoasă și deșteaptă din toate fetele pe care le-am întîlnit vreodată. Ioana mea! Ioana complexă? Repede spus. În orice caz, nu din exemplul de odinioară se poate scoate această concluzie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vițe. Silueta sa părea a unei maimuțe în vârful muntelui stâncos. — O, nu! E îngrozitor! strigă el pe neașteptate. Exclamația lui îi surprinse pe toți cei de jos. — Ce este? Spune, ce vezi? Omul stătea tăcut ca și cum ar fi fost amețit. Unul după altul, ceilalți se urcară până în locul unde stătea. Când ajunseră în vârf, îi apucă tremurul. Stând pe buza prăpastiei stâncoase, vedeau nu numai Lacul Yogo și Lacul Biwa, ci și drumul spre provinciile de miazănoapte, șerpuind de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]